La sugestia cititorilor: studiul mărcilor poştale în coli întregi (1)

Unul dintre cititorii blogului (care doreşte însă să rămână anonim - îi respect dorinţa) a ridicat o problemă pe care eu o consider importantă: se poate face o colecţie de mărci poştale româneşti, fiecare emisiune fiind în coli complete? Tot domnia sa recunoaşte, în mailul pe care mi l-a trimis, că este pasionat de acest subiect, dar că amatorii de astfel de formă de colecţionare sunt dacă nu absenţi, în orice caz foarte puţini.

Înclin să-i dau dreptate, din cel puţin două motive: în primul rând, numărul de coli complete păstrate de-a lungul timpului este extrem de limitat (unele emisiuni necunoscându-se astăzi în această stare), iar în al doilea rând forţa financiară necesară pentru realizarea unei astfel de colecţii nu poate fi trecută cu vederea.

În ciuda acestui lucru, în situaţia în care cunoaşteţi astfel de piese am rugămintea să le semnalaţi, eu angajându-mă să-i transmit colegului nostru de pasiune toate datele.

În final, m-am hotărât să scriu acest articol din câteva motive pe care le voi arăta mai departe. Chiar din primele articole pe care le-am publicat, mi-am arătat interesul pentru colectarea de informaţii şi date necesare alcătuirii unui catalog actualizat al mărcilor poştale româneşti. Ultimele cataloage publicate în ţară sunt total depăşite în ceea ce priveşte nivelul de studiu şi acurateţea datelor, informaţiilor şi cotărilor, iar cataloagele publicate în străinătate sunt doar cataloage generale, care nu pot ridica pretenţii în acest sens.

Acum mai mulţi ani mi-am întocmit un "schelet" (dacă îi pot spune astfel) cu informaţiile şi datele pe care le voi urmări şi aduna pentru o potenţială lucrare. Printre ele, în afara informaţiilor generale (data emisiunii, principalele date tehnice etc.) se află şi modul de realizare a formelor de tipar - mai precis a planşelor. Mai direct, aceste informaţii conţin date care se referă la:
• compoziţia colilor de tipar şi eventualele diferenţe faţă de colile comerciale;
• unele caracteristici ale acestor coli (compunerea, în cazul existenţei unor tipuri diferite), distanţa între clişee/cadrele mărcilor, precum şi existenţa şi natura inscripţiilor şi semnelor marginale.

Imaginaţi-vă un tabel cuprinzător, la care fiecare coloană reprezintă câte una din caracteristicile tehnice pomenite, iar fiecare rând reprezintă o marcă (sau un număr de catalog, sau cum vreţi să-i spuneţi). Dacă veţi avea curiozitatea să încercaţi să completaţi un astfel de tabel măcar pentru un singur an de emisie (presupunând, de exemplu, că vorbim de emisiuni puse în circulaţie după 1950), veţi ajunge singuri la concluzia că datele şi informaţiile cuprinse în literatura de până acum sunt total insuficiente, iar scopul pe care vi l-aţi propus nu îl puteţi atinge.

Mi-am propus să vă prezint, în doar câteva idei, ce reprezintă studiul planşelor de tipar (fără de care un catalog specializat cât de cât nici nu îşi va avea sensul).

Datele pentru emisiunile moldovene, ca şi pentru emisiunile "Principatele Unite" sunt cunoscute. Necunoscute au mai rămas la perioada clasicelor litografiate. Nu se cunosc coli complete din toate mărcile, la acestea componenţa colilor a fost oarecum "aproximată" în funcţie de compunerea colilor mărcilor la care s-au păstrat astfel de piese. Dar problema este încă departe de a fi rezolvată, în opinia mea, deoarece există încă pete albe cu privire la componenţa "anexelor" cu tipuri neorânduite de regulă, iar existenţa unor tipuri de planşe încă nu a fost dovedită. Mai mult, la mărcile bicolore (25 şi 50 bani din 1869, precum şi 50 bani din 1872) persistă misterul componenţei blocurilor de report pentru efigii şi caracteristicile tipurilor. Existenţa unor semne marginale pe coli a fost până în prezent total ignorată.

Urmează perioada postclasică, la care petele albe continuă să fie numeroase. La "Paris" treburile sunt cunoscute, dar la emisiunile următoare, din cauza faptului că nu se mai păstrează coli (cu excepţia câtorva coli de eseuri din patrimoniul statului), informaţiile sunt puţine şi parţial contradictorii. La mărcile din emisiunile "Bucureşti" s-a dovedit (există studiu publicat în The London Philatelist) că poziţia clişeelor în cadrul planşelor a fost modificată la mai multe valori. Mai există un studiu cu referiri aproximative pentru emisiunile "Vulturi". În rest, pentru "Cifra în patru colţuri" şi "Spic de grâu", în afara unor studii parţiale publicate în "Filatelia" după 1990, terenul este - cum s-ar zice- aproape virgin. Nici măcar la cele două valori de la "Cifra" la care sunt semnalate tipuri de zeci de ani nu se cunoaşte componenţa planşelor. Problema este valabilă şi pentru mărcile "Taxa de plată" din aceeaşi perioadă, caracterizate prin existenţa perechilor întoarse.

După 1900 şi până la Marea Unire, apare iar o întreagă gamă de întrebări, cele mai multe fără răspunsurile potrivite. Excluzând tirajele târzii de la "Spic de grâu" - mărci care au fost scoase din circulaţie abia prin 1910 (ultimele valori), enumerăm o serie de emisiuni imprimate în străinătate, în Franţa şi Anglia (aici, treburile sunt cunoscute). Dar apar emisiuni noi (în special uzuale) care ridică multe semne de întrebare. Despre "Gravatele" din 1908 am pomenit în articolul precedent. În 1909, la Fabrica de Timbre se pun în funcţiune tehnologii noi. Se trece de la realizarea formelor de tipar din clişee individuale, la forme cu clişee multiple, prima emisiune imprimată astfel fiind "Tipografiatele" din 1909, apoi "Taxele de plată" din 1911. Contrar celor cunoscute şi/sau acreditate până acum, colile de tipar ale acestor emisiuni conţin aproape în totalitate câte 200 de mărci (planşele fiind realizate, de regulă, cu ajutorul a câte 8 blocuri de câte 25 de clişee). După imprimare, aceste coli de 200 (pe care eu le denumesc coli de tipar) au fost rupte în coli comerciale de câte 100 de mărci, marginile de coală fiind îndepărtate. Concomitent, se utilizează şi tehnologia veche, de la "Spic", pentru marca pentru ziare de 1½ bani galben, din 1911. Noul procedeu se utilizează la planşele emisiunii "Silistra" din 1913. În 1914 se continuă cu marca de 10 bani "Tipografiat".

Din 1915, lucrurile încep să se complice, iar aici studiile chiar lipsesc cu desăvârşire sau ating problema planşelor numai tangenţial.

(Va urma)

©2011, Max Peter. Acest articol nu se poate prelua sub nicio formă decât în baza unui acord prealabil.