Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 6 august 2011

La sugestia cititorilor: studiul mărcilor poştale în coli întregi (1)

Unul dintre cititorii blogului (care doreşte însă să rămână anonim - îi respect dorinţa) a ridicat o problemă pe care eu o consider importantă: se poate face o colecţie de mărci poştale româneşti, fiecare emisiune fiind în coli complete? Tot domnia sa recunoaşte, în mailul pe care mi l-a trimis, că este pasionat de acest subiect, dar că amatorii de astfel de formă de colecţionare sunt dacă nu absenţi, în orice caz foarte puţini.

Înclin să-i dau dreptate, din cel puţin două motive: în primul rând, numărul de coli complete păstrate de-a lungul timpului este extrem de limitat (unele emisiuni necunoscându-se astăzi în această stare), iar în al doilea rând forţa financiară necesară pentru realizarea unei astfel de colecţii nu poate fi trecută cu vederea.

În ciuda acestui lucru, în situaţia în care cunoaşteţi astfel de piese am rugămintea să le semnalaţi, eu angajându-mă să-i transmit colegului nostru de pasiune toate datele.

În final, m-am hotărât să scriu acest articol din câteva motive pe care le voi arăta mai departe. Chiar din primele articole pe care le-am publicat, mi-am arătat interesul pentru colectarea de informaţii şi date necesare alcătuirii unui catalog actualizat al mărcilor poştale româneşti. Ultimele cataloage publicate în ţară sunt total depăşite în ceea ce priveşte nivelul de studiu şi acurateţea datelor, informaţiilor şi cotărilor, iar cataloagele publicate în străinătate sunt doar cataloage generale, care nu pot ridica pretenţii în acest sens.

Acum mai mulţi ani mi-am întocmit un "schelet" (dacă îi pot spune astfel) cu informaţiile şi datele pe care le voi urmări şi aduna pentru o potenţială lucrare. Printre ele, în afara informaţiilor generale (data emisiunii, principalele date tehnice etc.) se află şi modul de realizare a formelor de tipar - mai precis a planşelor. Mai direct, aceste informaţii conţin date care se referă la:
• compoziţia colilor de tipar şi eventualele diferenţe faţă de colile comerciale;
• unele caracteristici ale acestor coli (compunerea, în cazul existenţei unor tipuri diferite), distanţa între clişee/cadrele mărcilor, precum şi existenţa şi natura inscripţiilor şi semnelor marginale.

Imaginaţi-vă un tabel cuprinzător, la care fiecare coloană reprezintă câte una din caracteristicile tehnice pomenite, iar fiecare rând reprezintă o marcă (sau un număr de catalog, sau cum vreţi să-i spuneţi). Dacă veţi avea curiozitatea să încercaţi să completaţi un astfel de tabel măcar pentru un singur an de emisie (presupunând, de exemplu, că vorbim de emisiuni puse în circulaţie după 1950), veţi ajunge singuri la concluzia că datele şi informaţiile cuprinse în literatura de până acum sunt total insuficiente, iar scopul pe care vi l-aţi propus nu îl puteţi atinge.

Mi-am propus să vă prezint, în doar câteva idei, ce reprezintă studiul planşelor de tipar (fără de care un catalog specializat cât de cât nici nu îşi va avea sensul).

Datele pentru emisiunile moldovene, ca şi pentru emisiunile "Principatele Unite" sunt cunoscute. Necunoscute au mai rămas la perioada clasicelor litografiate. Nu se cunosc coli complete din toate mărcile, la acestea componenţa colilor a fost oarecum "aproximată" în funcţie de compunerea colilor mărcilor la care s-au păstrat astfel de piese. Dar problema este încă departe de a fi rezolvată, în opinia mea, deoarece există încă pete albe cu privire la componenţa "anexelor" cu tipuri neorânduite de regulă, iar existenţa unor tipuri de planşe încă nu a fost dovedită. Mai mult, la mărcile bicolore (25 şi 50 bani din 1869, precum şi 50 bani din 1872) persistă misterul componenţei blocurilor de report pentru efigii şi caracteristicile tipurilor. Existenţa unor semne marginale pe coli a fost până în prezent total ignorată.

Urmează perioada postclasică, la care petele albe continuă să fie numeroase. La "Paris" treburile sunt cunoscute, dar la emisiunile următoare, din cauza faptului că nu se mai păstrează coli (cu excepţia câtorva coli de eseuri din patrimoniul statului), informaţiile sunt puţine şi parţial contradictorii. La mărcile din emisiunile "Bucureşti" s-a dovedit (există studiu publicat în The London Philatelist) că poziţia clişeelor în cadrul planşelor a fost modificată la mai multe valori. Mai există un studiu cu referiri aproximative pentru emisiunile "Vulturi". În rest, pentru "Cifra în patru colţuri" şi "Spic de grâu", în afara unor studii parţiale publicate în "Filatelia" după 1990, terenul este - cum s-ar zice- aproape virgin. Nici măcar la cele două valori de la "Cifra" la care sunt semnalate tipuri de zeci de ani nu se cunoaşte componenţa planşelor. Problema este valabilă şi pentru mărcile "Taxa de plată" din aceeaşi perioadă, caracterizate prin existenţa perechilor întoarse.

După 1900 şi până la Marea Unire, apare iar o întreagă gamă de întrebări, cele mai multe fără răspunsurile potrivite. Excluzând tirajele târzii de la "Spic de grâu" - mărci care au fost scoase din circulaţie abia prin 1910 (ultimele valori), enumerăm o serie de emisiuni imprimate în străinătate, în Franţa şi Anglia (aici, treburile sunt cunoscute). Dar apar emisiuni noi (în special uzuale) care ridică multe semne de întrebare. Despre "Gravatele" din 1908 am pomenit în articolul precedent. În 1909, la Fabrica de Timbre se pun în funcţiune tehnologii noi. Se trece de la realizarea formelor de tipar din clişee individuale, la forme cu clişee multiple, prima emisiune imprimată astfel fiind "Tipografiatele" din 1909, apoi "Taxele de plată" din 1911. Contrar celor cunoscute şi/sau acreditate până acum, colile de tipar ale acestor emisiuni conţin aproape în totalitate câte 200 de mărci (planşele fiind realizate, de regulă, cu ajutorul a câte 8 blocuri de câte 25 de clişee). După imprimare, aceste coli de 200 (pe care eu le denumesc coli de tipar) au fost rupte în coli comerciale de câte 100 de mărci, marginile de coală fiind îndepărtate. Concomitent, se utilizează şi tehnologia veche, de la "Spic", pentru marca pentru ziare de 1½ bani galben, din 1911. Noul procedeu se utilizează la planşele emisiunii "Silistra" din 1913. În 1914 se continuă cu marca de 10 bani "Tipografiat".

Din 1915, lucrurile încep să se complice, iar aici studiile chiar lipsesc cu desăvârşire sau ating problema planşelor numai tangenţial.

(Va urma)

©2011, Max Peter. Acest articol nu se poate prelua sub nicio formă decât în baza unui acord prealabil.

4 comentarii:

  1. Am citit cu multă satisfacţie acest articol motivaţional aş putea spune eu. Întradevăr, fără un studiu al colilor de tipar nu are obiect un catalog specializat. De unde însă aceste coli? Cred că se poate face doar din două locuri. Din Muzeul Filatelic, ale cărui comori câte au mai rămas, ar putea fi scanate la o rezoluţie bună, măcar 1200 bpi, puse pe DVD şi vândute la un preţ accesibil filateliştilor. Ar avea şi ei un ban, înghesuială mare nu cred că este pe acolo, iar filatelia noastră ar avea un câmp mai larg de activitate, nu numai acele viniete care se vând acum în diverse formate, doar ca să se afle şi ei în treabă. Sau de la Academie, dacă mai este ceva pe acolo.
    Pe urmă se pot completa cu ce mai există pe la colecţionarii particulari. Realizarea studiilor pe coli depăşeşte evident puterile unui singur om, oricât de hotărît ar fi acesta.
    Aştept cu mare nerăbdare continuarea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveţi dreptate, dar... să nu uităm în ce ţară trăim. Astăzi urmează partea a doua.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu inca nu am intalnit un colectionar de "Romania cronologic" in coli. Bineinteles ca factorul determinant intr-o asemenea desfasurare presupune sume astronomice, care nu stau la indemana oricui.

    Dar, cred ca lucrul demn de luat in considerare, intr-o incercare de acest gen, este dorinta studiului aprofundat pe anumite cicluri de emisiuni uzuale (Principate, Carol cu favoriti, Carol cu barba, Paris-Bucuresti, Vulturi, Perle, Cifra, Spic, Gravate, Tipografiate, Moldova etc).

    Asa se poate, excluzand emisiunile ale caror coli de tipar nu s-au mai pastrat intregi sau nu au fost inca descoperite. Poti sa te lupti multi ani sa incerci reconstituirea colilor necunoscute (din datele culese + descoperiri inedite), dar nu trebuie sa omiti ca o perioada de 40-50 de ani este limita biologica a cautarilor tale si, in acelasi timp, constituie timpul de viata al unei generatii de mari colectionari (in tot acest rastimp piesele rarisime nu vor fi scoase la vanzare).

    Personal, cred ca fara un cerc de studii si cercetari pentru un asemenea proiect gigant (intins pe 5-10 ani, cu un colectiv de minim 10 seniori filatelisti si vreo 20 de "ucenici"), un Catalog specializat in studiul marcilor postale romanesti nu este posibil in viitorul apropiat. Important este ca fiecare pasionat de acest domeniu sa-si aduca partea lui de contributie, prin publicarea descoperirilor cercetarilor personale. Atat si-ar fi un mare pas inainte.

    RăspundețiȘtergere
  4. kolector: Daniel, ai dreptate în tot ce spui. Este o problemă şi de viziune, un motiv de apreciere din partea mea pentru colegul nostru interesat de colecţionarea colilor complete: dacă ai viziune şi gândeşti la scară mai mare, s-ar putea ca şi rezultatele să fie pe măsură. Ori dacă te limitezi doar la acumularea unor piese de care nu ştie nimeni decât posesorul şi, poate, unu-doi apropiaţi care probabil că nici nu se pricep, valoarea cunoştinţelor acumulate este nulă. Nu pentru cel în cauză, ci pentru mişcarea filatelică, în general.

    Mai este problema directă a nivelului de pasiune al fiecăruia şi a dorinţei de studiu. Din păcate, în ultimii ani foarte mulţi colecţionari noi s-au limitat aproape în exclusivitate la partea comercială. Ori, fără supărare, dacă ajung să se uite precum curca-n lemne la propriile piese, atunci nici nu merită altceva decât ignorare din partea celorlalţi.

    Personal, am trăit experienţe dintre cele mai plăcute participând la unele şedinţe ale fostului cerc de studii al AFR, prin anii '70. Astăzi cred că nu mai există sufletiştii din acea perioadă. În ciuda acestui lucru, au rămas totuşi câteva persoane interesate în câteva oraşe mari din ţară. Ca exemplu, nu pot decât să îmi exprim încântarea faţă de mişcarea existentă în Braşov. Un nucleu de pasionaţi au reuşit să realizeze lucruri frumoase. Mai este un cerc mic de specialişti în Bucureşti.

    Eu trag speranţa că în câţiva ani, nu prea mulţi poate, s-ar putea relua activitatea unui cerc de studii. Din discuţiile personale pe care le-am avut cu mai mulţi colecţionari, există încă persoane interesate de aşa ceva.

    Acum, vom trăi şi vom vedea ce şi cum. Din păcate, elanul specialiştilor de astăzi este oarecum împiedicat de problemele personale ale fiecăruia. Am remarcat, pe ici, pe colo, câţiva colecţionari mai tineri care au ajuns deja să îi depăşească cu mult pe alţi colegi ai lor cu vechime de zeci de ani. Probabil că speranţa pentru viitor stă în ei. Dacă vor dori să se implice. Poate că nici generaţia ta, Daniel, nu şi-a spus ultimul cuvânt.

    RăspundețiȘtergere