Cine este mai curios din fire şi studiază cataloagele româneşti, şi mai face şi greşeala să ia la puricat mărcile emisiunilor Bucureşti I şi Bucureşti II, va ajunge destul de repede la concluzia că ce s-a cam scris este în bună măsură eronat şi nu prea se potriveşte cu piesele respective.
Să mă explic
În CMPR 1974, la descrierea varietăţilor de dantelură de la emisiunea Bucureşti I (pag. 136, coloana stângă, deasupra tabelului) se specifică existenţa dantelurii B1 (11 dinţi pe 2 cm). Apoi se enumeră alte variante, inclusiv dantelura B (11½ dinţi pe 2 cm). Problema este că în mulţi ani dedicaţi studiului mărcilor postclasice, dantelura B nu am întâlnit-o niciodată la mărci ale emisiunii Bucureşti I (la nicio valoare), ci abia începând cu emisiunea Bucureşti II, respectiv cu prima emisiune de mărci taxa de plată (brun închis), din 1881.
La emisiunea Bucureşti I se întâlneşte însă (destul de frecvent) dantelura A (13½ dinţi pe 2 cm) la valorile de 1½, 5 şi 15 bani.
Explicaţia (mai mult decât probabilă) este că matriţa cu perforul 11½ (sau dantelura B) a fost introdusă în serviciu abia începând cu anii 1880-1881. Adevărul este că nimeni nu s-a preocupat să descopere cea mai timpurie utilizare a unei piese dantelate B 11½.
Cu toate acestea, la emisiunea Bucureşti I sunt semnalate dantelurile C şi D la mai multe valori. Păi dacă matriţa perforului B 11½ a fost introdusă mai târziu, atunci aceste danteluri C şi D înseamnă că nu sunt combinaţii ale matriţei A cu B, ci A cu B1!
Problema este că toate piesele dantelate C şi D întâlnite până acum de mine la emisiunea Bucureşti I au prezentat dubii. Ştiu, ele au fost semnalate de nume celebre, dar cine le-a verificat vreodată?
Drept concluzie, adresez două întrebări:
- a văzut cineva vreo marcă din emisiunea Bucureşti I dantelată B, adică 11½?
- se cunoaşte vreo piesă (din orice valoare) din emisiunea Bucureşti I, dantelată C sau D în multiplu (pereche, ştraif, bloc) sau pe fragment/scrisoare?
Legat de mărcile emisiunii Bucureşti II se întâmplă acelaşi lucru, referitor la dantelurile C şi D. Sunt trecute de zeci de ani prin cataloage, dar NU EXISTĂ NICIO PIESĂ CERTIFICATĂ pentru alte valori decât 1½ bani negru şi 10 bani roz. A văzut cineva vreo astfel de piesă?
La emisiunea Bucureşti II mai este o trăznaie în CMPR 1974: raportul de raritate între dantelurile B şi B1 sunt denaturate pentru mai multe valori. Adică, mai pe româneşte, coeficienţii au fost acordaţi din burtă.
uite cum mă pun eu acum să verific mărcile BUCURESTI I si II (dacă semnalez ceva va dau de stire, apropo cum este cu ce v-am trimis pe mail , vreo concluzie?)
RăspundețiȘtergereRomeo: Vă trimit astăzi răspunsul, câteaodată timpul limitat nu prea îmi permite să mă ocup de toate problemele, iar ieri am avut o zi extrem de încărcată.
RăspundețiȘtergereAcesta era şi scopul articolului. Vă veţi mira câte astfel de năzbâtii sunt, le voi semnala treptat pe blog.
Salve Max !
RăspundețiȘtergereAm în curs de achiziţie Studiul lui Boehm asupra emisiunilor Paris şi Bucureşti I şi II , deci peste vreo 2 săptămâni voi putea să ofer un răspuns.
Nu am decât 3 serii din Bucureşti I dar le voi cerceta zilele astea.
Numai bine !
Andrei , Vatra Dornei
P.S. Există vreun studiu detaliat asupra Taxei de Plată cu cifra în oval şi unde poate fi consultat ?
Mulţumesc frumos Andrei!
RăspundețiȘtergereReferitor la taxele de plată (format mare, brun şi verzi) nu există un studiu din câte ştiu. Dacă ţin bine minte, Marcel Şapira a editat o mică cărticică, dar pe care eu nu o am. Dar am eu în pregătire câteva articole referitoare la falsurile întâlnite, pe care le voi publica pe blog.
Da poze nu mai ai? Eu is mai nepriceputa, si ca mine mai sunt multi. Mie imi placea sa ma uit la poze cu timbre.
RăspundețiȘtergereMinoki: Dacă mai ai puţină răbdare până diseară, pun nişte poze frumoase...
RăspundețiȘtergere@Romeo: Cred că am făcut o trăznaie: am şters din greşeală mailul. Am rugămintea să-mi mai trimiteţi odată imaginile şi vă voi răspunde imediat.
RăspundețiȘtergereMulţumesc!