Piesele de mai jos au fost ofertate la o casă germană de licitaţii luna trecută. Nu sunt rarităţi, dar am considerat că merită să le discutăm.
Marca de 3 kreuzer din prima emisiune austriacă, tipul I, hârtie de maşină. Piesa poartă ştampila liniară a oficiului Czernowitz, cu dată. Deşi este ştampila celui mai mare oficiu din Bucovina, ea este mai rară decât unele ştampile ale unor oficii mari din Transilvania (Braşov, Sibiu, Arad). Piesa are margini bune, dar preţul de plecare a fost puţin cam măricel, în opinia mea.
Dintre toate piesele din aria de interes prezentate la licitaţie, aceasta mi se pare cea mai rară: 2 kreuzer galben, emisiunea din 1858, tipul I. Unii colecţionari interesaţi de mărcile austriece circulate în Transilvania au afirmat că nu au întâlnit marca tipul I. Aceasta este dovada că a circulat, marca (pe un fragment micuţ) purtând o ştampilă cu cerc simplu (tip E) a oficiului Maros Vásárhely. În opinia mea, această piesă merită un preţ relativ apropiat de cel de plecare. Poate nu chiat atât însă.
Perechea de 5 kreuzer este din tipul II (cel comun), nefiind rară, dar este frumoasă pentru claritatea ştampilei. Este o piesă numai bună pentru o colecţie de ştampilografie.
Marca de 10 kreuzer este tipul I. Ştampila Szathmar este aplicată aproape central, din păcate agrafa fiind vizibilă parţial. Este totuşi o piesă frumoasă, de inclus într-o colecţie de ştampilografie.
Piesa de 15 kreuzer din emisiunea 1864 poartă o ştampilă Temesvár Recommandirt. Nici marca, nici ştampila nu constituie rarităţi, dar marca prezintă ceva interesant: dinţii de pe latura verticală dreaptă par tăiaţi. Este posibil ca marca să fi fost defectă şi redantelată pe această latură. Pentru ştampilă însă, ar merita inclusă într-o colecţie de ştampilografie, până în momentul găsirii unui înlocuitor.
Lotul din imagine merită discutat. Lotul este compus din 1.000 de serii nedantelate "JO Tokyo 1964", obliterate de complezenţă. Tot lotul a fost oferit cu 250 de euro, ceea ce ar însemna 3,125 eurocenţi pe bucată, undeva peste 13 bani bucata, convertit în lei. Merita oare? Răspund tot eu, cu o altă întrebare: ce să faci cu ele?
heeeeeeeeeeei, ce frumos! Mi-ai adus aminte de colecția mea de timbre! Nu atât de importantă ca discuțiile de aici, dar mie m-e dragă :-)
RăspundețiȘtergeredagatha:Ei, şi tu mi-ai... "luat faţa" cu pozele tale!
RăspundețiȘtergereMă bucur dacă ai găsit ceva frumos.
Le punem într-o colecție...
RăspundețiȘtergereVera, s-ar putea să rămâi uimită câte feluri de colecţii se pot face cu peticuţele astea de hârtie, câte cărţi s-au scris, cum se plimbă ele din mână în mână, cum le prezintă unii la expoziţii sau cum se "bat" unii investitori pe bani grei pentru cele rare. Sunt aşa de multe poveşti de spus, că un biet blog ca al meu ar putea cu greu măcar să atingă cât de cât toate subiectele, şi asta numai aşa, la modul general...
RăspundețiȘtergere