Problemele care mă nedumiresc sunt următoarele:
1. Nu-mi dau seama ce fel de suport este, deoarece nu se vede nicio clapă de plic; pare mai degrabă un simplu carton. Dacă acest lucru este adevărat, atunci ce fel de corespondenţă ar fi aceasta?
2. Există ştampile de plecare (Mizil, aflat la acea data în judeţul Buzău), dar nu şi de sosire.
3. Cărui fel de trimitere i-ar corespunde francatura de 1,20 lei?
4. Nu am suficiente date pentru expertiza istorică. Mai cunoaşte cineva acest tip de ştampilă Mizil pe vreo marcă a ocupaţiei germane? La data ştampilei, Mizilul intra în zona Armatei a 9-a germane?
5. Piesa nu poartă niciun fel de cenzură.
Cine are vreun răspuns, îl rog să comenteze.
da interesant, cate trebuie sa cunosti, in acest domeniu, pentru a spune ca esti cunoscator...
RăspundețiȘtergereTamy: Da, sunt destul de multe elemente la o piesă mai veche, care pot face diferenţa. Ca în orice domeniu, şi aici pot fi unele - hai să le zic - fineţuri. Aici eu mi-am întrebat colegii care pot cunoaşte mai multe decât mine (că nimeni nu s-a născut atoatecunoscător). Din astfel de "discuţii" mai putem acoperi unele pete albe din istoria noastră poştală.
RăspundețiȘtergerePosibil o carte poştală de mai proastă calitate ? şi totusi de ce nu ar avea ştampila de sosire ? chiar presupunând că a fost ridicată direct din oficiu şi tot ar trebui să existe .
RăspundețiȘtergerePS îţi apreciez spiritul de observaţie !
SoriN: Treaba e ceva mai complicată. Orice prezumţie eronată poate să-i coste pe unii o grămadă de bani.
RăspundețiȘtergereCea mai sigură explicaţie ar fi că expeditorul, al cărui nume a fost adăugat la cererea oficiantului din Poşta miziliancă, deoarece s-a cerut o expediere recomandată, vremurile fiind de războiu, nu a găsit o carte poştală sau nu au avut cei de la poştă. A încropit pe loc una dintr-o bucată de carton, a timbrat-o aşa cum a crezut oficiantul şi a lăsat-o la Oficiul din Mizil. Conform regulilor oficiantul a dat-o la cenzor, căruia mesajul cu "Nu cumpăra cazane" i s-o fi părut că intră în categoria "trimiteri criptate", a cărui expediere se opreşte conform instrucţiunilor. Este posibil ca această carte poştală provizorie să fi aşteptat la Mizil încheierea răzbelului, desfiinţarea cenzurii germane, după care sau a fost dată expeditorului înapoi fără nici o menţiune - datorită întârzierii - fie dată destinatarului, care probabil între timp cumpărase şi cazanele pentru îuică. La război ca la război!
RăspundețiȘtergereCornelius Ionescu: Uitaţi, aici nu îmi dau seama dacă vorbiţi serios sau glumiţi.
RăspundețiȘtergereEu întotdeauna glumesc serios! Chiar cred că acesta a fost scenariul. Nu găsesc o altă explicaţie. S-ar mai putea face săpături pe la Mizil, pe strada Carol 49 şi pe la Bucureşti, prin Delea Veche, nr.18 de atunci, de văzut despre ce "cazane" era vorba. Evident, ar trebui căutaţi moştenitorii expeditorului şi destinatarului. Cu stimă, Cornelius Ionescu
RăspundețiȘtergereCornelius Ionescu: Vă mulţumesc! Eu totuşi voi încerca să rezolv punctele 2 şi 4 din enumerarea mea.
RăspundețiȘtergereNu cunosc tarifele postale din 1918, dar nu ar putea fi un formular improvizat pentru telegrama ?
RăspundețiȘtergereSorin 70: Este posibil, încă fac săpături. Mulţumesc frumos pentru sugestie.
RăspundețiȘtergereCand am vazut "scrisoarea" primul lucru la care m-am gandit a fost acelasi, ca cel expus mai sus de D-l. Cornelius Ionescu. Mesajul care e scris pe carton parca e din seria "Pistruiatul". Cenzura din acele timpuri nu ar fi lasat sa treaca o asemenea trimitere.
RăspundețiȘtergereAldor: La aceleaşi lucruri m-am cam gândit şi eu. Mulţumesc pentru completare.
RăspundețiȘtergere