O mare descoperire sau o mare ţeapă?

Aşa-zisele emisiuni "locale" au înfierbântat minţile colecţionarilor, dar şi discuţiile din presa filatelică declanşate de câte o "formidabilă" comunicare. Aşa a fost cazul "Ocupaţiei de la Budapesta", al emisiunilor locale de la Sibiu şi Ineu, al supratiparelor "Ziariştii" sau "ARPA" etc. Unele dintre ele (cum a fost cazul supratiparului "Ziariştii" aplicat pe uzualele Ferdinand) au fost legate de evenimente distincte, la care poşta s-a decis că nu e cazul să participe. Celelalte însă au fost dovedite (inclusiv prin articole în presa contemporană) ca fiind doar producţii ale unor persoane interesate financiar.

În ceea ce priveşte întregurile poştale, se cunosc supratiparele aplicate de exemplu la Cluj pe cărţi poştale maghiare, transformate în întreguri româneşti.
O astfel de "locală" a apărut de curând pe eBay, fiind negociată strând de câţiva amatori de piese senzaţionale. Click pe imagini pentru mărire.

Scuzaţi calitatea imaginilor, am lucrat cu ce am avut la dispoziţie.
Piesa constă într-o carte poştală maghiară de 10 fillér pe care s-a aplicat un supratipar de producţie locală: peste marca fixă a fost aplicat un "10/Bani", peste titlul întregului s-a aplicat o bară orizontală flancată pe verticală de cuvintele "România" şi "CARTE POŞTALĂ", iar stema maghiară din colţul stâng superior a fost acoperit de o stemă a României Mari.

Textul de pe verso trădează fără putinţă de tăgadă aspectul comercial al trimiterii (care se vede că a circulat efectiv prin poştă): "Ersuche mir den Betrag von Mk. [cifră ştearsă] auf mein Postscheckkonto...".
Piesa a fost prezentată la începutul mesajului: "Hier sind provisorische Postkarten erschienen. Nachdem Sie diese sammeln, werden Sie an diesen grossen Raritäten gewiss Interesse haben."
Problema este că nu am întâlnit în nicio publicaţie a vremii existenţa vreunei emisiuni provizorii de cărţi poştale la Băile Herculane.

Expeditorul trimiterii (făcute în martie 1920) este Wilhelm Krizsány. Sincer să fiu, nici de numele său nu îmi aduc aminte să fi auzit.

Cartea poştală a fost vândută cu 646 dolari (13 biduri) şi nu m-ar mira ca această vânzare să nu fie decât o încercare de validare a încă unei făcături (chiar dacă este de epocă).