Din nou despre danteluri

O scurtă aducere aminte

Pe vremea când eram doar un puşti, am avut un profesor foarte bun, care m-a învăţat regulile de bază ale colecţionării şi mi-a ghidat primii paşi. Din anumite motive nu-i pot da numele, dar el a fost cel care m-a îndrumat spre perioada postclasică a filateliei româneşti. Atunci erau la mare "modă" sortimentele de pacheţele de câte o sută de mărci identice, care constituiau o "marfă" excelentă pentru vânzarea către unitatea comercială de stat, fostul DECT Romfilatelia (dar şi singurul comerţ legal care se putea face). Cei care strângeau pacheţele (erau denumiţi "pachetari" şi nu prea erau ei bine văzuţi de "lumea bună") constituiau atunci principala mea sursă de aprovizionare. Ori pentru că aveau dubluri, ori pentru că dispuneau de "capete de pachete" pentru schimburi sau comercializarea prin cercurile filatelice.
În acei ani am avut ocazia să ţin în mână pacheţele de câte o sută de mărci din piese considerate astăzi oricum, dar nu comune: 6 şi 30 parale Principate 1864, 20 parale Cuza 1865, 20 parale Favoriţi 1867, serii de Paris, Bucureşti I şi II, ca să nu vorbesc de cele mai târzii: Perle, Vulturi, Cifra în 4 colţuri... La mărcile Spic de grâu, Gravate-Tipografiate, Ferdinand, Mihai copil nu se uita nimeni, erau marfa ideală pentru pachete, ori considerată "de umplutură".

Un alt "profesor" m-a învăţat în acea perioadă (şi bine a făcut!) să ţin evidenţa tuturor pieselor care îmi trecuseră prin mână sau pe care le văzusem cu proprii mei ochi. Acest obicei l-am păstrat peste timp, iar datele statistice pe care le-am adunat în cei peste 40 de ani de filatelie constituie acum o adevărată comoară. Acest al doilea "profesor" m-a sfătuit să-mi fac o colecţie specializată, în care să includ neapărat varietăţile de dantelură, filigran, hârtie, varietăţile de tipar, mă rog - cam ce se poate întâlni la fiecare emisiune. Tot în această perioadă, datorită numărului mare de mărci care mi-au trecut prin mână şi pe care le-am triat, ajunsesem să nu mai am nevoie de odontometru pentru  a măsura dantelura mărcilor. Le vedeam din ochi, din prima, iar această abilitate mi-a rămas, în ciuda faptului că vederea mi-a mai slăbit puţin (din cauza calculatorului însă, pentru că ani buni am folosit monitoare CRT - dacă mai aveţi aşa ceva, schimbaţi-le pe monitoare noi, cu LCD!).

Să revenim la subiect

Ani buni m-am întrebat de ce nu am găsit niciodată anumite danteluri trecute prin diverse cataloage de zeci de ani. Este vorba de dantelurile C şi D de la Bucureşti I sau de la unele valori din emisiunea Bucureşti II, precum şi câteva danteluri D din emisiunile puţin mai târzii (Vulturi şi Cifra în 4 colţuri). În toţi aceşti ani am apucat să văd multe colecţii, în afara celei proprii (cu care mă laud totuşi că nu prea am concurenţi serioşi - nu vorbesc de scrisori, care mulţi ani nu m-au interesat, şi rău am făcut!). Ei bine, aceste danteluri nu le-am văzut nicăieri. De fapt mint puţin - nu le-am văzut bune, pentru că mai peste tot le-am găsit pur şi simplu falsificate (mai fin sau mai grosier), prin redantelarea unor mărci obişnuite, dar cu dimensiuni atipice (uşor de întâlnit la mai toate mărcile perioadei). Ori de-a dreptul falsuri integrale (de regulă la emisiunile Bucureşti, mai ales neuzate).

Acum vreo zece ani am început să lucrez la un manuscris de catalog specializat. Ei bine, tot ceea ce este trecut prin cataloage, dar pentru care nu am nicio confirmare, intenţionez pur şi simplu să le "rad". Ele vor fi însă menţionate, în cuprinsul a câtorva rânduri, la fiecare emisiune, cu specificarea faptului că nu sunt confirmate.
Voi reveni într-un articol viitor cu o scurtă prezentare sub formă tabelară a situaţiei dantelurilor.

Vă cer sfatul: ce părere aveţi despre acest lucru?

Miercurea fără cuvinte

Fluturii - gingăşii ale naturii, dar nu numai...

Nu uitaţi, Miercurea fără cuvinte a început la Carmen!

Tuturor vă doresc Happy WW! Amintiri din filumenie, Androxa, Balantza, Blogatu, Ninu, Alm, Cleo, Costin Comba, Daniel, Secawildexplorer, Hapi, Iulia, Addicted, Alexandru, Shayna, Minoki, Zina, Vera, Pandhora, Elena, Sophie, RobertN (îţi doresc din tot sufletul sănătate!), Rokssana, Se-cret (încă nu ştim cum este cu reevaluarea...), SoriN, Tamy, Teo Negură, Tu1074, Ulise al II-lea, Zodrac, precum şi oricărui vizitator!

Care sunt de fapt dantelurile emisiunilor Bucureşti?

Cine este mai curios din fire şi studiază cataloagele româneşti, şi mai face şi greşeala să ia la puricat mărcile emisiunilor Bucureşti I şi Bucureşti II, va ajunge destul de repede la concluzia că ce s-a cam scris este în bună măsură eronat şi nu prea se potriveşte cu piesele respective.

Să mă explic

În CMPR 1974, la descrierea varietăţilor de dantelură de la emisiunea Bucureşti I (pag. 136, coloana stângă, deasupra tabelului) se specifică existenţa dantelurii B1 (11 dinţi pe 2 cm). Apoi se enumeră alte variante, inclusiv dantelura B (11½ dinţi pe 2 cm). Problema este că în mulţi ani dedicaţi studiului mărcilor postclasice, dantelura B nu am întâlnit-o niciodată la mărci ale emisiunii Bucureşti I (la nicio valoare), ci abia începând cu emisiunea Bucureşti II, respectiv cu prima emisiune de mărci taxa de plată (brun închis), din 1881.
La emisiunea Bucureşti I se întâlneşte însă (destul de frecvent) dantelura A (13½ dinţi pe 2 cm) la valorile de 1½, 5 şi 15 bani.
Explicaţia (mai mult decât probabilă) este că matriţa cu perforul 11½ (sau dantelura B) a fost introdusă în serviciu abia începând cu anii 1880-1881. Adevărul este că nimeni nu s-a preocupat să descopere cea mai timpurie utilizare a unei piese dantelate B 11½.
Cu toate acestea, la emisiunea Bucureşti I sunt semnalate dantelurile C şi D la mai multe valori. Păi dacă matriţa perforului B 11½ a fost introdusă mai târziu, atunci aceste danteluri C şi D înseamnă că nu sunt combinaţii ale matriţei A cu B, ci A cu B1!
Problema este că toate piesele dantelate C şi D întâlnite până acum de mine la emisiunea Bucureşti I au prezentat dubii. Ştiu, ele au fost semnalate de nume celebre, dar cine le-a verificat vreodată?

Drept concluzie, adresez două întrebări:
- a văzut cineva vreo marcă din emisiunea Bucureşti I dantelată B, adică 11½?
- se cunoaşte vreo piesă (din orice valoare) din emisiunea Bucureşti I, dantelată C sau D în multiplu (pereche, ştraif, bloc) sau pe fragment/scrisoare?

Legat de mărcile emisiunii Bucureşti II se întâmplă acelaşi lucru, referitor la dantelurile C şi D. Sunt trecute de zeci de ani prin cataloage, dar NU EXISTĂ NICIO PIESĂ CERTIFICATĂ pentru alte valori decât 1½ bani negru şi 10 bani roz. A văzut cineva vreo astfel de piesă?
La emisiunea Bucureşti II mai este o trăznaie în CMPR 1974: raportul de raritate între dantelurile B şi B1 sunt denaturate pentru mai multe valori. Adică, mai pe româneşte, coeficienţii au fost acordaţi din burtă.

Înscrie-te la Webstock Awards

Dacă lucrezi în domeniu sau eşti interesat de social media, poţi participa - singur sau cu proiectul tău, la cea de-a patra ediţie a celei mai mari conferinţe despre social media din România, Webstock 2011, unde vei avea ocazia să faci cunoştinţă cu ultimele noutăţi referitoare la reţelele sociale şi blogging.

Evenimentul va avea loc pe 23 septembrie a.c., putând fi urmărit şi live pe internet.
Dacă ai un proiect interesant, îl poţi înscrie gratuit în concurs până pe data de 9 septembrie, într-una dintre cele 12 categorii descrise aici.

Ca de obicei, organizatorul evenimentului este Evensys, iar partenerul principal este Vodafone România.

Pentru a fi la curent cu ultimele noutăţi puteţi urmări atât site-ul www.webstock.ro, cât şi contul dedicat de Twitter (www.twitter.com/webstockro) sau pagina de Facebook (http://www.facebook.com/webstock).

Pilot In The Sky Of Dreams

Threshold este o trupă de prog-rock aproape necunoscută la noi. Dar are câteva albume cotate bine, iar concertele sale au întotdeauna sala plină. Piesa are versuri frumoase, iar clipul cred că va fi apreciat atât de iubitorii de SF, cât şi de împătimiţii filmelor de acţiune.

Freedom of Speach

După părerea mea, orice aprecieri sunt de prisos... Trei dintre cei mai buni instrumentişti care au existat vreodată s-au... "jucat" puţin, lăsând moştenire o capodoperă a genului prog metal.

De ce oare îmi pierd eu vremea?

Acest articol este adresat în exclusivitate colecţionarilor!

De când am demarat scrisul pe blog, am tot trăit cu speranţa că fac un lucru bun pentru colecţionari. Se pare că m-am cam înşelat. Că de fapt cei mai mulţi cititori nu sunt colecţionari, ci mai degrabă comercianţi care aleargă după orice informaţie posibilă ca să-şi mai rotunjească puţin bugetul.
Pe blog se simte o lipsă acută de reacţie din partea cititorilor. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă cu grămezile de mailuri pe care le găsesc în căsuţa poştală în fiecare zi. Unul îmi spune ceva, altul îmi spune ce necazuri a avut el cu nu ştiu cine, unul îmi spune pe un ton imperativ că ar trebui să scriu despre cutare subiect, altul mă acuză că nu iau în seamă nu ştiu ce ştampilă ocazională făcută de X sau de Y..., şi tot aşa.

Acest blog nu este extensia niciunui club sau cerc filatelic şi nici anexa Federaţiei Filatelice, după cum nu este nici reprezentantul vreunui comerciant. Este doar blogul unei persoane particulare.

Sunt însă şi câţiva cititori constanţi, care îmi scriu şi îmi cer lămuriri despre lucrul cutare, ori îmi cer părerea despre vreo piesă. Niciodată nu am refuzat pe nimeni cu o vorbă sau o lămurire, când mi s-a cerut. Am făcut acest lucru fără nicio pretenţie, cei care mi-au scris pentru astfel de lucruri pot sta martori.

Lumea asta a noastră, a colecţionarilor este mică, tocmai pentru că suntem puţini. Mulţi dintre cititori n-au habar că s-ar putea să-l cunosc pe cel mai bun prieten al lor, dacă nu chiar pe ei. Îmi ajung la urechi multe lucruri. Unele de bine, lucruri frumoase, cu oameni care se chinuie să facă câte ceva. Altele însă, dacă m-aş apuca să le împărtăşesc tuturor, ar ieşi cu multe scântei. Am încercat întotdeauna să urmez o cale de mijloc. Nu mă iau nici după unul, nici după altul. Fac ce cred eu că e mai bine pentru întreaga comunitate. Foarte sincer spun, cei cărora nu le place, nu prea fac parte din această comunitate.

Ultima trăznaie care mi-a ajuns la urechi este cea făcută de un individ care s-a apucat să copieze articole şi imagini de pe blog, pe care apoi le "trage" la imprimantă şi le vinde! Îi atenţionez şi pe ceilalţi bloggeri să nu păţească la fel! Nu-mi cereţi numele, pentru că nu vreau să-i fac niciun rău, dar este mai mult decât probabil să mă întâlnesc cu el în lunile următoare, ca să avem o discuţie lămuritoare.

Personal sunt convins că aceşti indivizi nu reprezintă nici pasiunea noastră, nici colecţionarii în general. Spre (ne)liniştea unora, voi continua să scriu pe blog, dar după cum doresc eu. Este posibil însă ca de aici înainte unele articole să fie prezentate numai în rezumat şi fără imagini. Cine va dori articolul complet, va trebui să îmi ceară să i-l trimit pe mail. De altfel, voi menţiona acest lucru la fiecare articol, când va fi cazul.

Vă doresc tuturor colecţii cât mai bogate!

Life in Pictures

Lucruri gingaşe ne înconjoară. Lucruri preamărite de poeţi, dar şi de pictori în egală măsură. Artiştii realizatori de mărci poştale se numără printre ei.

Despre "Life in Pictures" găsiţi mai multe pe blogul lui Costin.

Tuturor vă doresc o duminică cât mai plăcută: Amintiri din filumenie, Androxa, Balantza, Ninu, Carmen, Alm, Cleo, Florina, Fly2sky, Fotoreporter pentru mediu, George Secăreanu, Secawildexplorer, Hapi, Iulia, Anca M., Addicted, Alexandru, lunapatrata, Minoki, Napocel, Zina, Vera, Pandhora, Elena, Peter, Sophie, RobertN, Rokssana, Se-cret (să sperăm că reevaluează evaluarea...), SoriN, Tamy, Teo Negură, Tu1074, Ulise al II-lea, Zamfir de Turda, Zam Fir Pop, Zodrac, precum şi tuturor vizitatorilor.

Patru piese

La o licitaţie desfăşurată astăzi am văzut câteva piese demne de semnalat.

Favoritul acesta prezintă o zgărietură verticală ce traversează toată înălţimea clişeului, din dreapta cuvântului DECE şi până în dreapta legendei BANI, traversând medalionul şi ceafa efigiei.

Aceeaşi marcă (de data aceasta obliterată), prezentând un lumen alb în fondul medalionului, în creştetul efigiei. Este o varietate frumoasă.

Din aceeaşi emisiune, marca de 25 de bani (cu un aspect foarte frumos) prezintă un excelent retuş în medalion cu reconturarea efigiei. Faţă de retuşul cu pensula în fondul medalionului, acest retuş este mai greu de întâlnit.

Ultima piesă este un plic recomandat expediat în 1891 din Bucureşti la Sanct Petersburg. Nu constituie o raritate, dar ar fi putut interesa pasionaţii de piese legate de istoria filateliei. Plicul poartă antetul lui David Cohn, autointitulat "Briefmarkensammler". Să-l văd eu astăzi pe cel care mai are curaj să-şi facă astfel de plicuri cu antet, să le mai şi folosească prin poştă...

Două "Capete de bour" disponibile poimâine

Casa britanică Essex Stamp Auctions desfăşoară duminică 28 august licitaţia cu numărul 16. Printre loturile de potenţial interes pentru colecţonarii de mărci poştale româneşti sunt două piese din prima emisiune moldoveană, un 54 şi un 108 parale.
Marca de 54 parale poartă un fragment al ştampilei Fokschani, este semnată de A. Diena şi Kohler şi este însoţită de două certificate: Matl (1999), respectiv Heimbüchler (2007). Este o piesă cuprinsă în inventarul realizat de Heimbüchler.
Celălalt Cap de bour, de 108 parale, poartă o ştampilă Jassy, are câteva defecte minore, dar un aspect foarte frumos. Marca a făcut parte din colecţia Huys-Berlingen, este semnată Kosack şi este însoţită de un ceritficat semnat de Heimbüchler.
Din păcate, ilustraţiile au o calitate care lasă de dorit şi am decis să nu le mai prezint.

O fi, sau n-o fi?

La o licitaţie germană desfăşurată acum o săptămână, am remarcat o piesă despre care nu prea ştiu ce să zic. Puteţi să o vedeţi în imaginile de mai jos, faţă şi verso (click pentru mărire).

Piesa nu este oferită prima oară, la licitaţia anterioară se pare că nu a interesat pe nimeni.

Problemele care mă nedumiresc sunt următoarele:

1. Nu-mi dau seama ce fel de suport este, deoarece nu se vede nicio clapă de plic; pare mai degrabă un simplu carton. Dacă acest lucru este adevărat, atunci ce fel de corespondenţă ar fi aceasta?
2. Există ştampile de plecare (Mizil, aflat la acea data în judeţul Buzău), dar nu şi de sosire.
3. Cărui fel de trimitere i-ar corespunde francatura de 1,20 lei?
4. Nu am suficiente date pentru expertiza istorică. Mai cunoaşte cineva acest tip de ştampilă Mizil pe vreo marcă a ocupaţiei germane? La data ştampilei, Mizilul intra în zona Armatei a 9-a germane?
5. Piesa nu poartă niciun fel de cenzură.

Cine are vreun răspuns, îl rog să comenteze.

David Feldman, două piese

La începutul acestei luni, cunoscuta casă de licitaţii a desfăşurat una dintre noile sale vânzări, aşa-numitele licitaţii expres. Am văzut destule piese interesante, dar pentru aria noastră de interes numai două mi-au atras atenţia.

Prima piesă pare a fi o scrisoare (descrierea nu precizează chiar pe gustul meu) datată 1848, trecută prin caractina Zimnicea şi dezinfectată aici. Piesa poartă sigiliul din 1831 (anul este lizibil).

A doua piesă este o trimitere recomandată din Tahiti în Bucureşti, din 1894. Conform descrierii (nu sunt specializat pe posesiuni franceze ca să pot confirma sau infirma acest lucru), piesa este singura cunoscută, expediată spre România. Ea este însoţită de un certificat semnat de Sergio Sismondo.