Ei bine, nu este deloc aşa. Preţul unui timbru (mai ales pentru cele vechi şi rare) variază enorm de la un exemplar la altul, criteriul principal de diferenţiere între ele constituind-ul starea calitativă şi aspectul, estetica lui. Acest lucru nu este de departe specific timbrelor româneşti, ci tuturor timbrelor mai vechi din orice ţară a lumii.
Pentru cei care nu ştiu, filateliştii americani au creat un sistem de punctare a fiecărei mărci vechi în raport de starea ei calitativă, nefiind rare cazurile când cota unei mărci normale fiind de doar câţiva cenţi, însă poate ajunge la mii de dolari când aceeaşi marcă a fost expertizată şi a primit un număr de puncte ridicat (pe o scală de la 0 la 100). Este un sistem oarecum asemănător celui utilizat la atestarea stării calitative a monedelor, în numismatică.
Să revenim la Capetele de bour. Timbrul de mai jos a fost vândut la o licitaţie a unei case dintr-o ţară nordică, luna trecută.
Starea calitativă a timbrului nu etse nemaipomenită. El a avut o subţiere, care a fost reparată prin adăugarea de hârtie pe verso. Aspectul nu este unul nemaipomenit, iar ştampila este incompletă şi necentrată. Mai multe puteţi citi din atestatul care a însoţit timbrul (click pentru mărire):
Capul de bour a avut un preţ de strigare de numai 400 euro, fiind vândut pentru un preţ final de 1.550 euro. Numai 1.550!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu