Moda "replicilor" pare să se dezvolte

Din nefericire, ceea ce se petrecea între  sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor pare să se amplifice în ultimii ani. Tot felul de aşa-zişi întreprinzători, afacerişti fără scrupule au început să-şi folosească abilităţile şi tehnica de calcul de tip office la confecţionarea unor copii după diverse mărci poştale mai vechi sau mai noi, pe care le încadrează sub diferite categorii, precum "copy", "replica" etc.

La mărcile româneşti afaceriştii au realizat deja numeroase astfel de făcături şi nu există săptămână să nu dai de ele pe portalurile de licitaţii online. Am mai sris despre ele în articolele mai vechi de pe blog, dar fac şi o scurtă recapitulare: mărcile din primele emisiuni Cap de bour şi Principatele Unite, aşa-zise eseuri la emisiunea Expoziţia generală din 1906 precum şi combinaţii cu centre răsturnate (care nu există în realitate), precum şi replici după piese moderne: Recensământul din 1956 cu centrul răsturnat sau coliţa "Lupoaica". Desigur că astfel de afacerişti n-ar exista dacă nu ar avea şi "clienţi", pe care personal îi suspectez că nu doresc să-şi acopere nişte goluri din clasoare sau albume, ci să caute alţi fraieri pe spinarea cărora să tragă şi ei câte un "tunuleţ".

Mai nou am văzut şi replici după cele mai valoroase mărci ale zemstvelor (de regulă cele evaluate în catalogul Ciucin cu R-RRR), iar relativ recent, "în premieră" a apărut şi o zemstvă din Basarabia (click pe imagine pentru mărire). Vânzătorul este acelaşi care oferă regulat tot felul de minuni de acest gen.

Din nefericire nu există o legislaţie adecvată şi adaptată. Din fericire sunt foarte puţini colecţionarii care ar avea deprinderile şi dotarea pentru a confecţiona aşa ceva. Din nefericire, se pare că problema reglementării deţinerii unor astfel de producţii şi a comerţului cu ele nu interesează pe nimeni. O fi bine? O fi rău?