Eroare confirmată pentru a doua oară

Am semnalat mai demult pe blog o eroare de tipar care apare la mărcile "taxa de plată" verzi de 10 bani (cu filigran PR şi fără filigran).
Astăzi, luând la puricat un lot de taxe rămas neverificat mai mult timp am descoperit aceeaşi eroare la două mărci de 10 bani vrun roşcat (aşa-zisa emisiune 1885).

Ambele mărci sunt dantelate B (11½) şi prezintă cadrul vertical stâng întrerupt deasupra colţului inferior. Apariţia aceleiaşi erori atât la mărcile brun, cât şi la cele verzi demonstrează continuitatea utilizării clişeelor la emisiunile succesive.

eBay şi PayPal se despart

Cele două entităţi se vor separa complet începând cu data de 17 iulie a.c. Motivele au fost dicutate deja pe zeci de site-uri şi bloguri, iar utilizatorii entităţilor au fost înştiinţaţi despre problemă, scrie eCommerceBytes.

(sursa)

Potrivit unui oficial al PayPal, pentru internauţii care utililizează serviciile de comerţ electronic lucrurile nu se vor schimba (sau cel puţin nu într-un mod dramatic). După separare, serviciile celor două companii de sine stătătoare vor putea fi accesate separat, prin intermediul conturilor existente.

Începând cu 17 iulie serviciile de asistenţă pentru clienţi vor trebui apelate separat pentru eBay şi separat pentru PayPal.

Pentru utilizatorii români recomand parcurgerea cu atenţie a condiţiilor de executare a serviciului anunţate pe mail de către fiecare entitate.

Varietate interesantă

Nu ştiu dacă varietatea a fost semnalată până acum în vreo lucrare, dar mie mi s-a părut interesantă de semnalat:

Este marca de 25 lei din emisiunea de uzuale "Păsări" din 1993, la care lipseşte culoarea roşie (legenda POŞTA ROMÂNĂ şi porţiunile colorate ale ciocănitorii). În stânga se află o marcă normală.
Varietatea a fost vândută recent pe un portal de licitaţii online.

SCANDALOS! Timbre cu cote de milioane de dolari sunt vândute pe nimica toată (dacă sunt totuşi vândute)

Nu este prima oară când am semnalat pe blog această stare de lucruri. Din cauza unei politici falimentare duse timp de mulţi ani de către administraţia poştală prin inundarea pieţei filatelice cu cantităţi masive de maculatură (vândută, ce-i drept, cu profit de statul român faţă de costurile DE TIPAR) s-a ajuns la această situaţie care nu mai este întâlnită decât în ţările bananiere!

Luna trecută remarcam diferenţa imensă dintre cotele atribuite de cataloage şi preţul real obţinut pe piaţă de mărcile româneşti din anumite perioade. Un exemplu destul de grăitor îl constituia un lot de 200 de serii obliterate "Sateliţii artificali" din 1958, care au fost vândute cu sub 39 de dolari la o cotă (după catalogul Scott) de 4.000 de dolari!

Dar observaţia aceasta nu este nimic pe lângă altă minune peste care am dat în licitaţia cu numărul 31 de luna trecută a firmei Christoph Gärtner. Unul dintre loturi este descris astfel (el A RĂMAS NEVÂNDUT!):

"1955/65 (ca.): Enormous dealer stock, including complete sheets, sets and souvenir sheets, all cancelled to order, in quantities with a wide range of thematical topics [Scott no in braces]: FARMING (#1064-66); ANNIVERSARIES (#1192-93); FENCING (#1215); ARMY (#1237-39,C55); STAMPS ON STAMPS (#1255); SPORTS (#1261); SCULPTOR (#1403-11); AERONAUTICS (#1412-15); MUSIC INSTRUMENTS (#1436-41); OLYMPICS (#1448-57, #1597-1604); BIRDS (#1540-45); TRANSPORT (#1562-66); National Events and Anniversaries (#1224, #1322-23a, #1339, #1422-23, #1435, #1590-96, etc.); additionally a few definitives issues like #1024-33. Scott Catalogue value over $1,600.000 ! As this lot is still on the high seas at the moment of catalogue production we weren't able to check the contents. Therefore the composition of the lot can finally differs a little bit from this description and a close inspection during auction viewing is neccessary - sold as viewed".

Preţul de strigare al lotului a fost de 3.000 euro. Puteţi vedea mai jos cam despre ce este vorba.

Cauza acestei situaţii este una simplă şi clară. Ea durează de zeci de ani (şi din păcate nici astăzi nu ne aflăm într-o situaţie mai bună, cu o singură excepţie: s-a căzut în cealaltă extremă).
Cauza care a generat această stare de lucruri este nu nepriceperea, ci totala necunoaştere a domeniului de către amploiaţii statului însărcinaţi cu realizarea politicii de emisiune. Din cauza faptului că nu a existat (şi nu există nici în prezent) nicio formă de şcolarizare pentru filatelie, tot felul de neaveniţi au îndeplinit (şi mai îndeplinesc încă) funcţii de decizie în posturi sensibile doar pentru că au relaţii şi sunt posesori ai unor diplome din diverse domenii care nu au absolut nicio legătură cu filatelia. Pe lângă ei se află o adunătură de culturnici, militanţi şi uneori chiar formatori de opinie care nu au avut niciodată tangenţă cu domeniul (dar îşi dau cu presupusul), potrivit cărora adevăraţii specialişti nu trebuie cooptaţi "în sistem", deoarece "ar aduce ursul la borcanul cu miere".

Împotriva colecţionarului a fost dusă mai mereu o politică de jaf atât în mod direct (prin preţurile practicate), cât şi în mod indirect (prin devalorizarea constantă a colecţiilor din cauza politicilor păguboase ale statului, prin administraţia emitentă).

Încă un 54 parale

Firma americană Robert A. Siegel Auction a avut în cuprinsul vânzării desfăşurate în 19 mai a.c. o singură piesă românească: un exemplar de 54 parale din prima emisiune Cap de bour.

Marca a fost însoţită de un certificat semnat de către Royal Philatelic Society (1950). Ea poartă o ştampilă clară JASSY MOLDOVA 21/8 şi a realizat un preţ final de 2.300 dolari.

Un Cap de bour vândut ieftin

Tot verificând preţurile realizate la licitaţiile desfăşurate în ultima perioadă am dat peste licitaţia Rasdale Stamp Company, Sale 424. Unul dintre loturi a fost un mic fragment purtând un exemplar de 54 parale Cap de bour.

M-a frapat preţul piesei, deoarece la examinarea după fotografia postată pe portalul de licitaţie ea pare originală (n-am verificat dacă ea figurează în inventarul realizat de Heimbüchler, cine vrea poate să o facă).
Fragmentul a fost oferit pentru 210 doalri, vânzându-se cu numai 220 dolari! Bineînţeles, dacă datele furnizate de portalul Stamp Auction Network sunt cele reale.

Licitaţia Heinrich Koehler desfăşurată pe timpul expoziţiei London 2015 Europhilex

Luna trecută, faimosul Penny Black (prima marcă poştală din lume) a împlinit frumoasa vârstă de 175 de ani. Ca de obicei, colecţionarii britanici au avut prilejul să participe la o manifestare de excepţie, Expoziţia London 2015 Europhilex.

Pe timpul manifestării, una dintre cele două case de licitaţie oficiale - Heinrich Koehler - a desfăşurat o vânzare denumită "Rarity Auction" (cred că nu e nevoie de traducere). Printre minunăţiile oferite şi vândute cu ocazia acestei licitaţii au figurat şi mai multe piese de interes pentru colecţionarii români. Pentru că şi rezultatele au fost unele de excepţie, nu mă pot abţine să nu pun la dispoziţia cititorilor o sumară trecere în revistă.

Scrisoarea de mai sus a fost expediată în mai 1864 de la oficiul consular austriac din Brăila la Genova. Francatura compusă din 5 mărci (trei culori) aparţinând emisiunii 1863 a Levantului austriac plasează piesa în perioada mărcilor denumite "precursori" pentru circulaţia din această regiune (dacă vă interesează detalii, puteţi lectura un catalog austriac specializat - Ferchenbauer sau ANK). Descrierea este cea din certificatul semnat de Ferchenbauer. Scrisoarea a avut un preţ de strigare de 2.000 euro, realizând un preţ final de 3.200 euro.

Un lot separat a fost constituit dintr-o frumoasă colecţie cuprinzând 38 de foi de album aranjate sub forma unui exponat prezentând poşta hotelieră particulară din Păltiniş. Mai jos vă prezint doar o scurtă selecţie (click pe imagini pentru mărire).

Oferită pentru un preţ iniţial de 4.000 euro, colecţia s-a vândut în final cu 7.000 euro.

Un exemplar neuzat al mărcii de 54 parale Cap de bour cu margini deosebit de mari figurează printre cele mai frumoase exemplare neuzate cunoscute. Marca este cunoscută, provenienţa este René Berlingin (martie 1984, lot 12784). Cu un preţ de strigare de 7.000 euro, ea s-a vândut în final cu 24.000 euro (preţul ridicat este o excepţie şi se datorează în totalitate stării excepţionale de calitate, alte exemplare cu un aspect mai "slab" realizând preţuri mai mici).

Acesta este un alt exemplar superb, 81 parale neuzat (unul dintre cele 35 de exemplare cunoscute), cu un pedigree cunoscut (Harold Wilson Harmer Rooke Auction, ianuarie 1942 şi Lars Amundsen, februarie 1969). A avut un preţ de strigare de 17.500 euro, realizând însă un preţ final de 36.000 euro.

Acest exemplar de 5 parale cu cadrul întreg din a doua emisiune (pe hârtie albă) este unul dintre cele doar şase exemplare neuzate cunoscute, catalogate de Heimbüchler. El este însoţit de certificate semnate de către British Philatelic Association (1961) şi Heimbüchler (2015), purtând şi o semnătură a lui A. Diena. A avut un preţ de strigare de 12.000 euro, vânzându-se în final cu 32.000 euro.

Aceasta este una dintre cele (probabil) numai trei perechi întoarse cunoscute la marca de 40 parale pe hârtie albăstruie. Piesa a aparţinut unor colecţii celebre, înnobilând-o şi stând mărturie pentru raritatea ei (Rothschild, Edwardo Cohen, Peter Brodtbeck, Marcel Kottelat, Fritz Heimbüchler). Este însoţită de certificate semnate de A. Diena (1970) şi F. Heimbüchler (2015). A fost vândută cu 9.000 euro (preţ de strigare: 8.000 euro).

Acest mic fragment purtând două mărci de 80 parale pe hârtie albăstruie a fost oferit pentru 1.500 euro. realizând un preţ final de 2.200 euro.

Nuanţa "cinabru" (roşu-cărămiziu) a mărcii dantelate de 5 bani "barbă" (1872) constituie foarte des motive de discuţii în rândul filateliştilor din cauza necunoaşterii modului corect de atribuire a denumirilor. De aceea, orice astfel de exemplar trebuie însoţit de un certificat semnat de către un expert recunoscut. Aceasta este şi situaţia mărcii de mai sus, oferite la 700 euro, dar vândute cu 1.000 euro.

Sper ca această prezentare să vă fie utilă. Să aveţi un weekend pe cinste!

Patru milioane!

Nu mi-a venit să cred când am deschis astăzi pagina mea de Google+. După cum se vede, am sărit de patru milioane de afişări. A fost un lucru pe care nu l-am urmărit, dar de acum înainte voi fi puţin mai atent.

Două preţuri interesante de la Cherrystone

La licitaţia casei americane desfăşurată în luna mai două loturi mi-au trezit atenţia prin preţurile finale realizate.

Valoarea de 1,50 lei din emisiunea "Expoziţia generală" din 1906 prezentând centrul răsturnat a fost vândută cu 500 dolari (preţ de strigare: 450 dolari).

Licitaţia a avut în ofertă un lot destul de consistent de piese zburate cu zeppelinul. Dintre toate, cea mai spectaculoasă a fost cea din imaginile de mai sus: al 8-lea zbor spre America de Sud (1932). Plicul poartă o francatură bogată, dar şi mixtă în acelaşi timp (România şi Reich-ul german). El a fost vândut cu 2.500 dolari (preţ de plecare: 2.400 dolari).

Corespondenţe clasice elveţiene cu destinaţie în Principate

Licitaţia specializată a casei elveţiene David Feldman din luna aprilie a.c. a fost axată pe piese din Elveţia şi din Egipt. Un capitol interesant în istoria poştală elveţiană (şi urmărit de destui colecţionari) îl constituie destinaţiile externe. Parcurgând licitaţia am avut norocul să observ si câteva piese expediate către Principate. Vi le prezint mai jos.

Plic recomandat expediat în decembrie 1868 la Bacău (ştampila de sosire este prezentă pe verso). Oferit la un preţ de strigare de 400 franci elveţieni, el a fost vândut cu 480 franci.

Un al doilea plic recomandat (expediat tot la Bacău, în aprilie 1869) a fost oferit pentru 400 franci. Probabil din cauza urmelor de grăsime pătrunsă de pe verso de la sigiliile de ceară, plicul nu a fost vândut.

Un al treilea plic, tot recomandat, expediat tot la Bacău în decembrie 1869 a avut un preţ de strigare de 400 franci, realizând un preţ final de 600 franci.

Plic expediat nerecomandat, tot la Bacău, în ianuarie 1870 (ştampilă de sosire prezentă pe verso). Oferit la 400 franci, plicul nu a fost vândut.

Un alt plic, purtând o francatură similară cu piesa precedentă, expediat tot la Bacău în ianuarie 1871 a fost oferit la un preţ de strigare de 400 franci, dar a rămas nevândut.

Ultima piesă este (probabil) un imprimat expediat în februarie 1878 la Bucureşti. Piesa are ştampila de sosire pe verso. Oferită la 300 franci, ea a fost vândută cu 400 franci.

Probabil că unii dintre voi au remarcat că destinatarul este acelaşi pentru câteva piese. Cineva meticulos a avut grijă de arhiva familiei respective şi nu a distrus-o. Acelei persoane îi datorăm posibilitatea de a examina astăzi plicurile. De aici rezultă şi o morală: nu aruncaţi nimic! Dacă aveţi o piesă fără amator nu înseamnă că ea este una fără valoare, ci că nu şi-a găsit ÎNCĂ amatorul potrivit!