Corespondenţe clasice elveţiene cu destinaţie în Principate

Licitaţia specializată a casei elveţiene David Feldman din luna aprilie a.c. a fost axată pe piese din Elveţia şi din Egipt. Un capitol interesant în istoria poştală elveţiană (şi urmărit de destui colecţionari) îl constituie destinaţiile externe. Parcurgând licitaţia am avut norocul să observ si câteva piese expediate către Principate. Vi le prezint mai jos.

Plic recomandat expediat în decembrie 1868 la Bacău (ştampila de sosire este prezentă pe verso). Oferit la un preţ de strigare de 400 franci elveţieni, el a fost vândut cu 480 franci.

Un al doilea plic recomandat (expediat tot la Bacău, în aprilie 1869) a fost oferit pentru 400 franci. Probabil din cauza urmelor de grăsime pătrunsă de pe verso de la sigiliile de ceară, plicul nu a fost vândut.

Un al treilea plic, tot recomandat, expediat tot la Bacău în decembrie 1869 a avut un preţ de strigare de 400 franci, realizând un preţ final de 600 franci.

Plic expediat nerecomandat, tot la Bacău, în ianuarie 1870 (ştampilă de sosire prezentă pe verso). Oferit la 400 franci, plicul nu a fost vândut.

Un alt plic, purtând o francatură similară cu piesa precedentă, expediat tot la Bacău în ianuarie 1871 a fost oferit la un preţ de strigare de 400 franci, dar a rămas nevândut.

Ultima piesă este (probabil) un imprimat expediat în februarie 1878 la Bucureşti. Piesa are ştampila de sosire pe verso. Oferită la 300 franci, ea a fost vândută cu 400 franci.

Probabil că unii dintre voi au remarcat că destinatarul este acelaşi pentru câteva piese. Cineva meticulos a avut grijă de arhiva familiei respective şi nu a distrus-o. Acelei persoane îi datorăm posibilitatea de a examina astăzi plicurile. De aici rezultă şi o morală: nu aruncaţi nimic! Dacă aveţi o piesă fără amator nu înseamnă că ea este una fără valoare, ci că nu şi-a găsit ÎNCĂ amatorul potrivit!