Tema zilei: reducerea TVA-ului de la 24% la 9% pentru alimente (sau cum reciclează mass-media rahat cu ventilatorul prezentând lucrurile numai pe jumătate)

Nu mi-am prezentat niciodată CV-ul pe-aici (şi nici n-am de gând). Dar dacă n-am făcut acest lucru nu înseamnă că sunt afon în probleme economice. Pe la începutul anilor '90 (timp de câţiva ani) am fost cenzor la o societate pe acţiuni cu mulţi salariaţi, cu activitate de producţie. Ceva mai târziu am fost eu însumi autor al multor articole economice care au văzut lumina tiparului.

Pentru că am obiceiul (prost?) de a citi zilnic cam tot ce produce mass-media din ţară, pot spune că sunt la curent cu toată campania de (dez)informare din ultimul timp pe tema scăderii TVA-ului la produsele alimentare. Zgârie foarte rău la ureche când constaţi că, odată cu luarea acestei măsuri, tot felul de trepăduşi şi o parte a populaţiei (needucată economic) sar în sus, reclamând luarea unor măsuri intervenţioniste împotriva comercianţilor care nu afişează la raft preţuri reduse la toate produsele, imediat ce reducerea TVA-ului intră în vigoare. Şi, din păcate, în această horă au intrat şi instituţii ale statului, gen "protecţia" consumatorului sau "concurenţa", de parcă ne-am întoarce în timp cu mai mult de 25 de ani, pe vremea economiei planificate centralizat.

Desigur, toate aceste poziţii sunt marcate de un populism profund, din care se vede clar că anumite persoane sunt interesate mai degrabă în conservarea numărului de voturi, fără a le păsa de păstrarea sănătăţii economiei de piaţă. Nu ar trebui nimeni să uite că aceşti comercianţi fac parte dintre contribuabilii care sunt contributori efectivi la bugetul statului, inclusiv la fondurile de sănătate şi de pensii.

Tema zilei parcă atinge absurdul: hai să-i urmărim pe comercianţi, ca să vedem care dintre ei nu iau măsuri "cuvenite" de scădere a preţurilor la raft cu diferenţa rezultată din reducerea valorii taxei pe valoarea adăugată. Din păcate, populaţia necunoscătoare este dezinformată în mod grosolan de către întreaga mass-media, care ascunde mecanismul din spatele acestei reduceri a taxei trecându-l sub tăcere. Şi acest lucru este valabil, din păcate, şi pentru pubicaţiile şi emisiunile cu profil economic. Habar n-am din ce cauză se întâmplă acest lucru, dar pot să bănuiesc:
     1. Respectivele redacţii nu cunosc mecanismul de funcţionare al acestei taxe de consum;
     2. Conducerile redacţiilor au dispus premeditat prezentarea trunchiată a mecanismului.

Să nu credeţi că au existat numai şefi ai ANAF care nu ştiau cum se calculează TVA-ul într-o factură! În activitatea mea am avut de-a face (pe lângă persoane cu o pregătire excelentă) şi cu destule organe de control care nu ştiau cum le cheamă nici cu buletinul în mână (şi vă rog să mă credeţi, nu exagerez deloc). În aceeaşi notă, am constatat că mulţi ziarişti nu sunt aproape deloc familiarizaţi cu ceea ce se întâmplă în economie, aşa că este nemijlocit treaba şefilor de redacţii cui distribuie "temele" pentru ceea ce se publică.

Şi ca să scurtez vorbăria, doresc să vă prezint un scurt exerciţiu practic pentru a înţelege oricine la ce mă refer.

Într-un circuit economic nu există numai comercianţii finali, care vând mărfurile direct către populaţie. Pentru ca mărfurile să existe, ele trebuie produse de cineva, de producători. Iar între producători şi vânzătorii finali pot sau nu să existe unul sau mai mult distribuitori (sau angrosişti), care intervin în lanţul economic.

Ca să fie treaba mai simplă, hai să-i nominalizăm: A este producătorul, B angrosistul, iar C negustorul care vinde nemijlocit mărfurile către consumatori. În exerciţiu vă propun să urmărim ce se întâmplă cu un stoc de marfă şi cu TVA-ul aferent pe întregul lanţ. În exerciţiu intervine un termen explicat pe larg în codul fiscal, şi anume acela de exigibilitate a TVA (în practică se înregistrează numeroase situaţii, dar în cuprinsul exerciţiului presupunem că momentul în care se datorează către stat TVA-ul se suprapune momentului transferului mărfurilor de la A către B, respectiv către C).

Înainte de a începe, trebuie subliniat faptul că există un "moment zero", acela în care se trece de la cota de TVA de 24% la cea de 9%. Toate mişcările premergătoare acestui moment sunt facturate cu TVA de 24%. După acest moment, TVA-ul se facturează (sau se înregistrează pe casa fiscală) cu o cotă de 9%.

De bună seamă, acel "moment zero" nu îi va surprinde pe comercianţi cu magazinele goale, ei vor avea un anumit stoc de marfă a cărui valoare de vânzare va trebui să includă modificarea cotei de TVA de la 24 la 9%. Stocul de marfă este direct proporţional cu mărimea comerciantului, aşa că un mare lanţ de hipermarketuri a avut la "momentul zero" un stoc de o valoare considerabilă, de foarte multe milioane de lei.

Mecanismul este următorul: să zicem că A îi vinde marfă lui B la un preţ de fabricaţie plus adaosul comercial ce îi revine de 1.000.000 lei. Această operaţiune este anterioară "momentului zero", iar pe factura lui A emisă către B apare un preţ final de 1.000.000 lei + TVA, adică 1.000.000 lei + 240.000 lei (TVA-ul).

Atunci când primeşte factura, B înregistrează în contabilitatea sa stocul de marfă primit de 1.000.000 lei, iar TVA-ul de 240.000 lei îl înregistrează ca TVA deductibil (dacă este vorba de o operaţiune economică simplă, care nu se încadrează la excepţiile prevăzute de codul fiscal - este un act pe care nu-l stimez şi de aceea nu-l scriu cu litere mari). Marfa primită de B ajunge să fie distribuită şi facturată lui C. Pe factura lui B către C apare valoarea mărfii, plus adaosul comercial al distribuitorului, plus TVA-ul (tot de 24%), operaţiunea petrecându-se tot anterior "momentului zero". Presupunând că adaosul comercial al angrosistului este de 10%, valoarea mărfurilor facturate de către B lui C este de 1.000.000 lei + 100.000 lei (adaos comercial), adică de 1.100.000 lei. La acestă sumă se aplică TVA-ul de 24%, valoarea finală a facturii va ajunge la 1.364.000 lei. Pentru marfa primită, C îi plăteşte lui B (sau îi rămâne dator cu) 1.364.000 lei.

Să vedem ce face C. El întregistrează în contabilitate mărfuri de 1.100.000 lei şi TVA (deductibil sau neexigibil - cine este foarte curios să caute pe net explicaţii cu privire la planul de conturi din contabilitatea societăţilor comerciale). Aşadar TVA-ul de 264.000 lei este plătit (sau datorat) de C lui B.

Să vedem acum ce se întâmplă mai departe, atunci când C desface marfa către consumatorul final, deoarece "momentul zero" îl "prinde" cu un anumit stoc de marfă (cumpărat cu TVA de 24%). Mărimea acestui stoc este direct proporţională cu viteza de rotaţie a mărfurilor (căutaţi pe net să vedeţi ce înseamnă) şi cu cât ciclul economic este mai încet, cu atât stocul de marfă achiziţionat anterior "momentului zero" este posibil să fie mai mare.
Atunci când vinde mărfurile către consumatorii finali (după "momentul zero"), C înscrie pe bonul fiscal valoarea mărfurilor şi pe cea a propriului adaos comercial, la care adaugă noul TVA, de numai 9%. Efectiv în lei, asta ar însemna 1.100.000 lei (costul mărfurilor) + 110.000 lei (adaos comercial de 10%) + 108.900 lei (TVA-ul de 9%).
Cu alte cuvinte, C a plătit lui B TVA de 264.000 lei, putând recupera de la cumpărătorul final numai 108.900 lei (dar pe care este obligat să-i verse integral la bugetul de stat). Per global, C ar rămâne în această situaţie cu o diferenţă plătită în plus pentru marfa în cauză de 264.000 lei – 108.900 lei = 155.100 lei. Este adevărat, această diferenţă ar putea fi recuperată prin majorarea adaosului comercial, însă în practică acest lucru se întâmplă rar, deoarece preţul final (afişat la raft) se poate ridica peste preţul final al mărfurilor similare vândute de concurenţă.
Pe de altă parte, presiunea pusă de concurenţă (în cazul marilor lanţuri de hipermarketuri) face ca în realitate adaosul comercial pentru unele produse să fie chiar mai mic de 10% (profitul lor fiind realizat cu preponderenţă din volumul de marfă vândută, şi nu din valoarea adaosului comercial).

De aceea am vrut să arăt că obligarea comercianţilor de a scădea preţurile finale (indirectă, ce-i drept, deoarece nu se poate reglementa prin lege acest lucru) constituie o făţărnicie, pe de o parte.Pe de altă parte, comercianţii vor apela la orice artificii pentru a-şi păstra profitul pe ansamblu (şi indirect şi sumele datorate către stat cu titlul de impozite şi contribuţii). Aşa funcţionează o economie liberă.
Iar populismul de doi bani manifestat de toată lumea nu face decât să păstreze un portofoliu de voturi care vor fi îndreptate spre o anumită direcţie. Ceea ce va duce la dăinuirea populismului, şi uite-aşa vom intra într-un cerc vicios care poate afecta deopotrivă atât democraţia, cât şi creşterea economică.