Citesc cu mare plăcere articolele semnate de colegul nostru, ing. Călin Marinescu, deoarece prezintă informaţiile bazându-se pe surse documentare (atunci când sunt disponibile) sau pe piese concrete, iar supoziţiile generate de lipsa acestora nu sunt hazardate.
Articolul publicat în ultimul număr al revistei citate se referă la "Noi informaţii privind emisiunile Carol I - Bucureşti 1 şi Carol I - Vulturi" (pag. 28-30). Punerea şi retragerea în/din circulaţie a emisiunilor postclasice (mai bine zis datele exacte ale acestora) au dat prilejul multor discuţii, inclusiv a câtorva articole foarte bune (îmi aduc aminte şi de un studiu pe acelaşi subiect publicat de Dumitru Paşşalega în revista FIlatelia). Observaţia mea nu se referă însă la aceste date, ci la formatul planşelor de tipar.
Mulţi colecţionari au avut prilejul să vizioneze colile de probă ale emisiunii Paris semnate de Hulot la Muzeul Filatelic (azi BNR). Ele conţin 300 de clişee, grupate în două corpuri, fiecare a câte 150 clişee, despărţite de câte o punte verticală.
Din motive care îmi scapă, o parte a acestor colecţionari au dedus (fără o explicaţie logică) faptul că emisiunile postclasice ulterioare (Bucureşti, Perle, Vulturi, Cifra în patru colţuri) ar trebui să fi fost imprimate în acelaşi fel. Într-un articol mai vechi publicat în revista Filatelia de către ing. Sabin Brătan se menţionează că, pe baza numărului de coli tipărite şi a banilor încasaţi pe aceste coli, mărcile din emisiunea Vulturi păreau să conţină 260 de mărci pe coală. Problema este că scăderea din contabilitate a colilor de hârtie primite se putea face numai la dimensiunea colilor furnizate. De aceea este probabil ca înainte de tipărire colile de hârtie să fi fost tăiate în jumătate, pentru a fi aduse la dimensiunile acceptate de presa tipografică (este o operaţiune utilizată şi în prezent).
De aceea, situaţia este alta în opinia mea. Fără a avea la dispoziţie documente din arhive, combinând două surse separate eu personal trag concluzia că planşele de tipar conţineau numai câte 130 de clişee pentru fiecare valoare.
Prima sursă o constituie cunoscuta lucrare referitoare la eseuri, semnată de Eduard Cohen (pentru fiecare emisiune menţionează planşe de 130 ale probelor în negru). A doua sursă o constituie colile complete ale probelor de planşă care se aflau la Muzeul Filatelic (azi BNR), toate conţinând numai câte 130 de clişee pentru fiecare valoare.
Principalul motiv pentru care numărul clişeelor nu putea fi mai mare îl reprezintă caracteristica preselor de tipar utilizate de către Fabrica de Timbre. Dimensiunile colilor de hârtie ale probelor de planşă aflate la Muzeul Filatelic nu depăşesc 250×375 mm (ori invers).
Abia mai târziu, începând cu uzualele Spic de grâu s-au utilizat planşe de tipar cu dimensiuni mai mari, prin completarea inventarului Fabricii de Timbre cu maşini noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu