Capete de bour şi multe alte piese româneşti la Schwanke

Licitaţia cu numărul 350 desfăşurată la mijlocul lunii aprilie a.c. a constituit (probabil) prilejul desfacerii unei colecţii destul de bogate de marcă românească. Printre loturile oferite au existat destule piese frumoase, scrisori şi ştampile, dar succesul vânzării a fost unul cam relativ, în opinia mea. Multe scrisori şi piese pe care acum zece ani ar fi ieşit scântei în confruntarea amatorilor, de această dată au rămas nevândute (ori unele s-au vândut cu un mic procent sub preţul de strigare, regulamentul probabil a permis acest lucru).
Să facem împreună o scurtă trecere în revistă a celor mai frumoase piese.

Superbul unicat de 54 parale Cap de bour (datorită mărimii marginilor) poartă o ştampilă FOKSCHANI MOLDOVA 25/9, exemplarul fiind (potrivit lui Heimbüchler) unul dintre cele mai frumoase exemplare provenite de la acest birou telegrafo-poştal. Marca poartă semnăturile experţilor Pfenninger şi Grobe, fiind însoţită de certificate semnate de Pfenninger şi Heimbüchler. Piesa a mai fost prezentată la licitaţiile Corinphila (1988) şi Harald Rauhut (2003). Oferită la un preţ de strigare de 4.000 euro. ea a realizat un preţ final de 4.100 euro.

În cadrul aceleiaşi licitaţii a fost oferit şi un al doilea exemplar obliterat de 54 parale, care poartă o frumoasă ştampilă roşie JASSY MOLDOVA 30/9. Marca este semnată de către Friedl şi Thier, fiind însoţită şi de un certificat semnat de Heimbüchler. Ultima oară când a fost văzut exemplarul a fost licitaţia Larisch din 1962. Preţul de strigare a fost de "numai" 2.500 euro, dar piesa a rămas nevândută.

Un unicat de 108 parale Cap de bour având descrierea din atestatul semnat de Heimbüchler a fost oferit la un preţ de strigare de 6.500 euro. Piesa a rămas nevândută.

Am remarcat şi prezenţa unui fals uşor de recunoscut după ştampilă (marcă originală aplicată pe o scrisoare originală, obliterată cu o ştampilă falsă). Falsul nu a fost menţionat ca atare, fiind oferit pentru 300 euro. A rămas nevândut.
Perioada Principatelor Unite a fost reprezentată de mai multe scrisori purtând mărci de 30 parale, care au rămas (în marea majoritate) nevândute, chiar dacă unele erau destul de frumoase.

Blocul neuzat de 12 mărci Carol I cu favoriţi (hârtie subţire) a fost oferit la 100 euro, fiind vândut cu numai 130 euro.

Un alt bloc neuzat de 19 mărci (1867, 20 parale hârtie subţire) a fost oferit la 150 euro, fiind vândut cu numai 220 euro.

Un lot conţinând două scrisori recomandate (una francată cu două mărci de 25 bani 1871 şi una nefrancată) a fost oferit pentru 350 euro, fiind adjudecat pentru preţul final de 420 euro. Francatura recomandată de 50 bani spre Germania nu este tocmai comună pentru emisiunea din 1871.

Acest bloc mai mare (24 de mărci "barbă" impresiune defectuoasă, 1872, din marginea dreaptă de coală) însoţit de un certificat semnat de Heimbüchler a avut un preţ de strigare de 500 euro, vânzându-se cu 640 euro.

Un alt lot conţinând o scrisoare completă expediată în Elveţia şi un fragment mare de scrisoare expediată în Austria, ambele francate cu câte un unicat de 25 bani "barbă" dantelat (1872) a fost oferit la un preţ de 200 euro, dar a realizat un preţ final de 1.100 euro. Prima scrisoare (însoţită de un certificat semnat de Heimbüchler) prezintă şi un interes mai mare datorită particularităţilor circulaţiei şi de aceea cred că s-a şi ajuns la acest preţ.

După loturile individuale, în licitaţie a urmat un număr mai mare de loturi compuse dintr-un număr multplu de piese. Unele s-au vândut, altele nu. Ca idee, atât vânzătorii (probabil cel care a realizat colecţia), cât şi cumpărătorii se pare că s-au lăsat încântaţi de unele producţii clar filatelice, care rămân în continuare mult supra-evaluate faţă de raritatea lor relativă, comparată cu circulaţiile poştale efective. Voi da numai câteva exemple, ca fapt divers.

Şi tot aşa.