Este vorba despre o ilustrată expediată în vara anului 1899 din Galaţi la Brăila. Ca circulaţie, este ceva relativ comun, fără pretenţii (probabil că mai interesantă ar fi ilustrata în sine, deşi îmi menţin părerea că sunt afon la cartofilie).
Ei bine, un cunoscut mi-a făcut capul mare că piesa în cauză a fost transportată cu o ambulanţă dunăreanu. Motivul care l-a determinat să facă afirmaţia este un element existent în ştampila de sosire de la Brăila.
Pe mijloc, după dată se distinge inscripţia "C. II". Această discuţie a mai existat şi ideea denotă de fapt lipsa cunoştinţelor elementare privind funcţionarea expediţiei poştale din localităţile mai mari. Acea prescurtare, "C" vine într-adevăr de la "Cursa", dar nu este vorba de vreo cursă fluvială.
"Mecanismul" acestor curse a fost descris foarte bine de Constantin Minescu într-o lucrare în care a realizat (citez din memorie, denumirea exactă s-ar putea să nu fie aceasta) un studiu comparativ privind dezvoltarea serviciilor poştale în Germania, Elveţia şi România, constituit într-un volum separat, publicat imediat după 1900. Cursele poştale se referă la cursele efectuate în oraş de către un factor care ridica corespondenţele cartate la oficiu pentru a le preda destinatarilor în oraş. În Bucureşti de exemplu, în jurul anului 1900 existau şase astfel de curse în decurs de 24 de ore. Odată efectuată cartarea, poşta era repartizată pe trasee fiecărui factor, care îşi lua geanta în spinare şi pleca la treabă. Ştampilele cu indicarea cursei constituiau o garanţie asumată de administraţia poştală şi o dovadă totodată că trimiterile au fost manipulate în timpul util, regulamentar, prevăzut de instrucţiuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu