Miercurea cu moţ (28). Sau despre cheful de treabă.

ASTENIE!!! Acesta e cuvântul de ordine pentru zilele acestea. Mă păleşte câte-o stare..., de-aia de nu-ţi mai vine să faci nimic.

Zilele trecute, a mea doamnă a primit un superb buchet de flori (nu, nu sunt gelos, pentru că au fost tot de la o doamnă!).

De alături, o colecţie de petale încerate îmi atrage atenţia (superbul ghiveci tot de la o doamnă le are).

Geamul era deschis şi a aterizat de afară o mireasmă îmbietoare, plină de arome pe care nu apuci să le guşti decât vreo câteva zile într-un an. Au înflorit cireşii...

...iar vişinii îşi fac de cap de-a binelea de câteva zile!

Pe stradă e o adevărată nebunie: pe ambele trotuare, preţ de câteva sute de metri, peste tot nu sunt decât pomi fructiferi. Care, s-au gândit ei, să înflorească în acelaşi timp. De aici e aroma. Până şi "piticii" plantaţi acum doi ani s-au decis să facă pe grozavii.

Iar ramurile mai înalte se îndoaie sub greutatea petalelor.

Lumina nu-i nemaipomenită, începuse să se lase seara. Dar asta nu le-a împiedicat pe frumuşelele de pe pervaz să-şi etaleze şi ele podoabele colorate.

Aşa că... spuneţi şi voi: cine credeţi că mai are chef de ceva acum?