Cum se mai vinde coliţa "10 ani de comerţ filatelic de stat"?

Acum vreo 45 de ani, priveam cu invidie colecţionarii din chicineta de sub terasa de pe Câmpineanu lăudându-se cu unele "piese bune". Iar una dintre "piesele bune" era coliţa supratipărită din 1959, menţionată în titlu. Pe vremea aceea abia reuşeam să adun vreo trei-patru poli "de buzunar", care sfârşeau însă ca fond de achiziţii pentru mărcile de colecţie, iar coliţa cu pricina era socotită prea scumpă pentru buzunarul meu.
Ulterior, în amintirea acelor zile, mi-am luat revanşa. Am rămas însă oarecum cu un sentiment aparte pentru această piesă, pe care am continuat să o urmăresc prin licitaţiile online (de fapt urmăresc varietatea cu supratiparul răsturnat, dar nu mai spuneţi nimănui).

O pereche de coliţe (fără şi cu supratipar) a fost vândută cu 54 dolari (după 18 biduri) de către un negustor francez.

O altă coliţă, oferită de un american, a fost vândută cu 35 dolari, după 15 biduri.

Şi la această piesă apare un fenomen pe care l-am întâlnit la multe alte piese (atât româneşti, cât şi străine): se pare că vânzătorii se urmăresc unii pe alţii, pentru a afişa un preţ de strigare oarecum apropiat. Cu toate acestea, fiecare ajunge la rezultate diferite, deoarece vadul comercial al fiecăruia este diferit. La piese echivalente şi preţuri egale, unii vânzători obţin rezultate mai bune în mod constant.