În continuare, se aruncă banii pe prostii

De multe ori stau şi mă minunez cum dorinţa unora de a câştiga cu orice chip din chilipiruri îi aduce în situaţia de a lua ţepe. Partea amuzantă (pentru mine) apare atunci când văd şi pe ce spânzură unii banii, pe ce tipuri de falsuri de doi bani, aşa de grosolane încât ar putea fi recunoscute şi de un puşti de şcoală generală... Vă dau ultimul exemplu pe care l-am întâlnit.

Chestia asta nu seamănă cu un original nici să-l pici cu ceară! Partea amuzantă e că unii s-au "bătut" pe caricatura asta, care a fost vândută în final cu 55 dolari. În sine, suma n-ar fi mare, dar vorbeşte destul de bine de diletantismul vânătorilor de chilipiruri.
De ce m-ar interesa pe mine treaba asta? Păi bine, atunci când "isteţul" care şi-a tras-o singur va descoperi pe ce a aruncat banii, nu va vorbi de prostia lui, ci va face reclamă negativă clasicelor româneşti, pe motivul că sunt mai multe falsuri decât originale. Mai aşa se întâmplă mereu...