N-am avut de lucru şi...

...m-am procopsit cu ditamai pungoiul de plastic plin cu fragmente ale unor vechi avize de coletărie sau avize de primire/înştiinţare pentru colete...

Ştiu, veţi zice că astea sunt gunoaie (sau, în orice caz, mărci foarte comune). N-am de gând să vă contrazic, dar mă folosesc de prilejul luatului grămezii la "puricat" pentru a le atrage atenţia celor mai nou sosiţi în rândurile colecţionarilor asupra câtorva probleme pe care le cred importante.

Ce vreau să spun? Nu mă lungesc la vorbă, pentru că vreau să dau şi câteva exemple concrete, cu "marfa pe masă":
- nicio emisiune, fie ea şi mai nouă, nu ar trebui ignorată, dacă este vorba de studiu; din cauza aceasta, emisiunile după Primul Război Mondial nu au fost deloc studiate (sau au fost doar tangenţial); practic, terenul "de bătaie" este aproape virgin, oricui îi este deschisă calea spre descoperiri frumoase;
- a face studiu nu înseamnă neapărat a face studiu pe emisiuni clasice sau postclasice sau pe mărci cu cote de sute de euro prin cataloage; satisfacţia oferită de studiu este la fel de mare şi în cazul mărcilor ieftine, iar publicarea descoperirilor este deosebit de facilă, luând în considerare o pagină de web sau un blog, ca să nu mai vorbesc că revistele care mai apar şi în formă tipărită duc deseori lipsă de materiale în portofoliu;
- "triatul", aranjatul şi catalogarea mărcilor comune (mai ales atunci când se dispune de cantităţi ceva mai însemnate) ajută enorm de mult la formarea ochiului colecţionarului, la formarea şi ulterior la perfecţionarea unor deprinderi care îi vor fi de ajutor şi atunci când va avea de-a face cu mărci sau cu piese mai rare;
- pentru cei care mai practică şi comerţul cu piesele în plus şi cu dublurile, ar trebui să reţină că niciodată nu se poate spune despre anumite mărci că nu pot fi valorificate; cel mult, nu se găseşte pe moment o persoană interesată;
- şi ultima observaţie, dar şi cea mai importantă: când vă pică în mână piese întregi sau arhive de genul celei din care provin piesele pe care le vom discuta, nu le tăiaţi NICIODATĂ, păstraţi-le întregi! Tare mi-ar fi plăcut ca toate mărcile din punga amintită să fi fost pe buletinele de expediţie sau pe avizele întregi...

Am luat la întâmplare din grămadă câteva fragmente şi vă voi arăta câte detalii interesante se pot observa la fiecare.

Un fragment faţă-verso (click pentru mărire) de pe un buletin de expediţie. Pe faţa avizului sunt trei mărci de factaj (supratipar pe marca uzuală de 10 bani Ferdinand). După ştampile este vorba de un colet expediat din Cluj (oficiul 1) pe 22 aprilie 1936, ajuns la Sibiu pe 30 aprilie. Ce mi-a sărit în ochi la mărcile de factaj: perechea şi marca izolată fac parte din tiraje diferite, observabile după aspectul diferit al tiparului. Ca să nu mai vorbesc de tipul supratiparului (urmăriţi forma cifrei "5" la pereche şi la marca izolată). Oricum, nu sunt prea convins că descrierea tipurilor de supratipar făcută în catalogul din 1974 este adecvată (le găsiţi la paginile 429-430), dar acum am destul material de studiu şi rămâne să verific când voi avea destul timp. Cât despre marca de 10 bani care s-a supratipărit, nu sunt chiar convins că supratiparul a fost aplicat în întregime pe coli rămase nevândute. Această marcă a fost pusă în circulaţie în 1928, iar fragmentul de faţă (circulat în 1936, la ani de zile de când mărcile uzuale Ferdinand nu mai circulau) nu ştiu dacă nu cumva conţine vreun supratipar aplicat pe o reimpresiune a mărcii de 10 bani verde. Este o ipoteză de lucru care merită cercetată? Bineînţeles că da, dar nu s-a mai gândit nimeni la acest lucru până acum.

Un al doilea fragment cu mărci de factaj, faţă şi verso (click pentru mărire). Provine dintr-o foaie de expediţie a unui colet expediat din Bucureşti, pe 24 aprilie 1936, care a ajuns la Sibiu (oficiul 1) pe 27 aprilie acelaşi an (poşta funcţiona, nu glumă!). Privind ştraiful de trei mărci de pe faţă, mi-a sărit în ochi lungimea mai mică a steagului cifrei 5 din supratipar. Stau şi mă întreb: avem de-a face cu o varietate de supratipar, sau este unul dintre tipuri? Rămâne de văzut atunci când voi lua la puricat mărcile de factaj, dar acum (dacă tot am observat problema pe timpul sortării) ştiu la ce ar trebui să mă uit (mi-am notat şi în agenda mea "minune", ca să nu uit). În ceea ce priveşte spatele fragmentului, pe timpul sortării cantităţii am observat că unele avize poartă doar un timbru statistic de 25 bani, altele au două timbre de 25 bani sau un timbru de 50 bani (ca cel de faţă). Va trebui să iau la puricat şi legislaţia fiscală a vremii, pentru a vedea pentru ce s-au folosit fiecare (la urma urmei, este vorba de timbre cu caracter fiscal, utilizate pe corespondenţă poştală; problema merită detaliată). Deci voi avea de lucru...

Alt fragment, faţă-verso. Provine dintr-o foaie de expediţie a unui colet expediat pe 31 ianuarie 1934 de la oficiul Bucureşti Griviţa, sosit la Sibiu (oficiul 1) pe 3 februarie. Pe faţă distingem o francatură formată din mărci provenind din trei emisiuni diferite. Încă nu se cunosc cu exactitate perioadele de circulaţie pentru fiecare, dar avem material pentru a putea aproxima măcar această problemă.

Fragment (faţă-verso) al unui formular ce a însoţit un colet expediat din Arad pe 3 martie 1933, sosit la Sibiu pe 6 martie. Coletul a fost taxat la sosire cu un porto de 20 lei. Este interesant de verificat tariful corespunzător acestei trepte. Rămân de verificat şi potenţialele varietăţi ale supratiparelor "8 IUNIE 1930".

Un alt colet al cărui aviz a fost taxat la sosire cu un porto tot cu 20 lei, dar de această dată francatura este formată din două emisiuni.

Aceeaşi taxă porto de 20 lei, de data aceasta realizată cu ajutorul a trei mărci de 6 lei, ceva mai rare pe corespondenţă decât valorile mai mici. Pe spatele avizului se mai vede un rest din recipisa care a însoţit foaia de expediţie, obliterată cu ştampila de mandate "Sibiu Tranzit". Trebuie să verific dacă adnotările făcute cu creionul au vreo legătură cu greutatea coletului, în vederea determinării tarifelor.

Iată o combinaţie ceva mai neobişnuită. Trebuie să verific din ce motiv la sosire au fost aplicate timbrele fiscale de 3 lei (2+1 lei), plus timbrul aviaţiei de 2 lei (care a fost aplicat şi la plecare, fiind obligatoriu).

Ultimul exemplu din această seară: avizul unei foi de expediţie expediate în februarie 1934 de la "OF. AUTORIZAT REGELE FERDINAND" la Sibiu. La expediere, lipsa timbrelor de aviaţie de 2 lei a impus utilizarea a două timbre de 1 leu. La sosire, oficiantul a scris cu creionul (vezi faţa): "plecat în permisie 6 zile". Uite de ce problemă s-a lovit poştaşul nostru! Destinatarul era deci un militar care s-a dus probabil singur acasă după pachet...   :))

Exemplele pot continua, am probabil peste o mie de astfel de fragmente (nu sunt de vânzare, nu le fac publicitate). Ce doream să subliniez este că cine doreşte să studieze, poate să o facă fără probleme.