Scrisoarea a fost expediată în iunie 1881 din Manchester, probabil prin intermediul unui vapor englezesc, pentru că în afara unei ştampile "BRITISH POST OFFICE CONSTANTINOPLE" pe verso, nu există altă ştampilă de tranzit, conform descrierii casei de licitaţii britanice Grosvenor (care a oferit această piesă în luna noiembrie 2011). M-am tot chinuit să îmi imaginez ruta parcursă de această scrisoare, dar ea îmi rămâne neclară deocamdată, în lipsa altor piese similare.
Devine foarte interesant ce faci tu, intr-adevar, cand te gandesti cum ajungea o scrisoare pe vremuri de la un capat de lume la celalalt...te apuca asa o nostalgie.
RăspundețiȘtergerePana la urma, parca toate-s ca atunci cand faci ciorba, cea mai buna e cea fiarta incet, incet.
Dar, zilele noastre sunt ”pe repede”, pierdem limpezimea si savoarea vietii noastre.
Îmi place comparaţia ta, nu mă gândisem la asta. :))
ȘtergereDar cred că ai dreptate, ne-am obişnuit parcă prea mult cu totul făcut pe... "repede înainte".
Cel mai greu este de refăcut un itinerar până la Galaţi.Imi imaginez un transport maritim al plicului peste Canal până la un terminal feroviar, apoi pe calea ferată până la Viena sau Budapesta.Apoi cu vaporul cu aburi la Galaţi.De aici, existau corăbii cu pânze care transportau pasageri şi mărfuri spre Levant...
RăspundețiȘtergereÎn cadrul studiului istorie poştale, un capitol distinct îl reprezintă reconstituirea rutelor traficului poştal. Există rute tradiţionale (cunoscute), deoarece tarifele din epocă erau diferenţiate în funcţie de aceste rute.
ȘtergereTotuşi, piesa de faţă prezintă o excepţie la ce se cunoştea până în prezent. Dacă scrisoarea ar fi parcurs drumul "obişnuit" (prin portul german Hamburg), atunci ar fi trebuit să aibă tranzit german, apoi austriac. Lipsa oricărei ştampile de tranzit din aceste două ţări (ai căror funcţionari poştali nu încălcau aproape niciodată regulile impuse) mă fac să cred că scrisoarea nu a parcurs acest traseu.
Pe de altă parte, dacă ar fi fost expediată cu un vapor englezesc (care, la acea dată, făceau destule curse prin Mediterana, către Malta şi Cipru), ar fi de neânţeles adnotarea "via Galatz", deoarece vaporul ar fi trecut o dată prin Constantinopol, nu ar fi fost logic să "urce" până în Marea Neagră, pentru ca apoi să se întoarcă spre Bosfor.
Mergând pe firul logicii şi eliminând cele două posibilităţi descrise, ar mai exista o a treia variantă, expedierea ei prin intermediul unui agent, situat undeva prin România (englezii îi denumesc "forwarding agents"), dar lipsa oricărei alte adnotări sau ştampile ne lasă într-o profundă ceaţă. Este posibil ca acest agent să nu-şi fi declinat identitatea, deoarece activitatea de poştă (în relaţia cu străinătatea) devenise monopol de stat încă din 1869, altfel riscând sancţiuni din partea organelor româneşti.
Foarte interesante informatii! Multumesc pentru ele, astfel de articole fac ziua buna!
ȘtergereÎţi mulţumesc frumos Ionuţ!
ȘtergereHmmm, doar ea stie ruta:D:) o zi faina sa ai:D
RăspundețiȘtergere:))) Tocmai scriam răspunsul, mai sus... :))
ȘtergereInteresante variantele Dvs.Aşadar, la un moment dat, se trece de la calea oficială a trimiterii la una mai puţin ... "oficială", pentru ca apoi lucrurile să reintre pe făgaşul lor normal...
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc în mod deosebit pentru aceste explicaţii foarte interesante!Cu bine!
Şi eu vă mulţumesc. Sunt încă destule pete albe în istoria poştală, asupra cărora nu prea (mai)sunt persoane care să se aplece şi să încerce să le desluşească. Şi este păcat, pentru că fac parte tot din istoria noastră.
ȘtergereUitasem: şi varianta cu ultimul parcurs pe Dunăre ar putea sta în picioare (agenţia austriacă Donau Dampfschiff Gesellschaft încă făcea curse la acea dată, în plus mai avea încă o agenţie la Galaţi, dar care se ocupa numai de transportul mărfurilor, nu şi al poştei), dar lipsesc orice "semne" care ar fi trebuit lăsate pe corespondenţă.
ȘtergereDa, de acord, e vorba de celebra companie austriacă DDSG, încă activă şi azi (vezi : http://www.ddsg-blue-danube.at/).Am mai pomenit aici că bunicul meu matern a fost, acum un secol, secund pe un vapor de pasageri al DDSG care naviga de la Galaţi-Brăila până la Regensburg şi Passau.Dar înainte de 1913, el a trecut la N.F.R., apoi mobilizat ca ofiţer pe Dunăre în WW1...
RăspundețiȘtergereÎmi aduc aminte, aţi povestit.
ȘtergereVă mulţumesc pentru completare.
Salve Max !
RăspundețiȘtergereMie mi se pare o mare ciudatenie acest plic !
Constantinopolul era un oras foarte mare la acea data.
Domnul acesta, Basile, era cel putin la fel de celebru ca sultanul.
Iar ca sa faci mentiunea,inca din Anglia, via Galatzi,e chiar o mirare !
In afara caligrafiei , partea filatelico-postala este absolut oribila.Urasc acele stampile ucigase !
Numai bine !
Dacă nu era o ciudăţenie, probabil că îl treceam cu vederea.
ȘtergereAceastă piesă are încă ştampile clar aplicate, spre deosebire de "normalul" înregistrat pe corespondenţa britanică. De fapt, ştampilele poştei britanice îşi fac "datoria" într-un mod cât se poate de bun: rolul lor este să facă inutilizabile mărcile aplicate o dată pe corespondenţă. În acest caz, funcţionarul a dorit probabil să se asigure că nu-i scapă ceva: a aplicat ştapila duplex de trei ori!