Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 1 aprilie 2012

"Via Galatz"

Văzusem piesa, am avut intenţia să o semnalez încă de prima dată, dar luat cu alte treburi, uitasem unde o văzusem iniţial. Este vorba de o scrisoare expediată din Anglia spre Turcia în perioada postclasică, care poartă cea mai târzie menţiune de tranzit românesc pe care am întâlnit-o (click pentru mărire).


Scrisoarea a fost expediată în iunie 1881 din Manchester, probabil prin intermediul unui vapor englezesc, pentru că în afara unei ştampile "BRITISH POST OFFICE CONSTANTINOPLE" pe verso, nu există altă ştampilă de tranzit, conform descrierii casei de licitaţii britanice Grosvenor (care a oferit această piesă în luna noiembrie 2011). M-am tot chinuit să îmi imaginez ruta parcursă de această scrisoare, dar ea îmi rămâne neclară deocamdată, în lipsa altor piese similare.

15 comentarii:

  1. Devine foarte interesant ce faci tu, intr-adevar, cand te gandesti cum ajungea o scrisoare pe vremuri de la un capat de lume la celalalt...te apuca asa o nostalgie.
    Pana la urma, parca toate-s ca atunci cand faci ciorba, cea mai buna e cea fiarta incet, incet.
    Dar, zilele noastre sunt ”pe repede”, pierdem limpezimea si savoarea vietii noastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place comparaţia ta, nu mă gândisem la asta. :))
      Dar cred că ai dreptate, ne-am obişnuit parcă prea mult cu totul făcut pe... "repede înainte".

      Ștergere
  2. Cel mai greu este de refăcut un itinerar până la Galaţi.Imi imaginez un transport maritim al plicului peste Canal până la un terminal feroviar, apoi pe calea ferată până la Viena sau Budapesta.Apoi cu vaporul cu aburi la Galaţi.De aici, existau corăbii cu pânze care transportau pasageri şi mărfuri spre Levant...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În cadrul studiului istorie poştale, un capitol distinct îl reprezintă reconstituirea rutelor traficului poştal. Există rute tradiţionale (cunoscute), deoarece tarifele din epocă erau diferenţiate în funcţie de aceste rute.
      Totuşi, piesa de faţă prezintă o excepţie la ce se cunoştea până în prezent. Dacă scrisoarea ar fi parcurs drumul "obişnuit" (prin portul german Hamburg), atunci ar fi trebuit să aibă tranzit german, apoi austriac. Lipsa oricărei ştampile de tranzit din aceste două ţări (ai căror funcţionari poştali nu încălcau aproape niciodată regulile impuse) mă fac să cred că scrisoarea nu a parcurs acest traseu.
      Pe de altă parte, dacă ar fi fost expediată cu un vapor englezesc (care, la acea dată, făceau destule curse prin Mediterana, către Malta şi Cipru), ar fi de neânţeles adnotarea "via Galatz", deoarece vaporul ar fi trecut o dată prin Constantinopol, nu ar fi fost logic să "urce" până în Marea Neagră, pentru ca apoi să se întoarcă spre Bosfor.
      Mergând pe firul logicii şi eliminând cele două posibilităţi descrise, ar mai exista o a treia variantă, expedierea ei prin intermediul unui agent, situat undeva prin România (englezii îi denumesc "forwarding agents"), dar lipsa oricărei alte adnotări sau ştampile ne lasă într-o profundă ceaţă. Este posibil ca acest agent să nu-şi fi declinat identitatea, deoarece activitatea de poştă (în relaţia cu străinătatea) devenise monopol de stat încă din 1869, altfel riscând sancţiuni din partea organelor româneşti.

      Ștergere
    2. Foarte interesante informatii! Multumesc pentru ele, astfel de articole fac ziua buna!

      Ștergere
    3. Îţi mulţumesc frumos Ionuţ!

      Ștergere
  3. Hmmm, doar ea stie ruta:D:) o zi faina sa ai:D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Tocmai scriam răspunsul, mai sus... :))

      Ștergere
  4. Interesante variantele Dvs.Aşadar, la un moment dat, se trece de la calea oficială a trimiterii la una mai puţin ... "oficială", pentru ca apoi lucrurile să reintre pe făgaşul lor normal...
    Vă mulţumesc în mod deosebit pentru aceste explicaţii foarte interesante!Cu bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu vă mulţumesc. Sunt încă destule pete albe în istoria poştală, asupra cărora nu prea (mai)sunt persoane care să se aplece şi să încerce să le desluşească. Şi este păcat, pentru că fac parte tot din istoria noastră.

      Ștergere
    2. Uitasem: şi varianta cu ultimul parcurs pe Dunăre ar putea sta în picioare (agenţia austriacă Donau Dampfschiff Gesellschaft încă făcea curse la acea dată, în plus mai avea încă o agenţie la Galaţi, dar care se ocupa numai de transportul mărfurilor, nu şi al poştei), dar lipsesc orice "semne" care ar fi trebuit lăsate pe corespondenţă.

      Ștergere
  5. Da, de acord, e vorba de celebra companie austriacă DDSG, încă activă şi azi (vezi : http://www.ddsg-blue-danube.at/).Am mai pomenit aici că bunicul meu matern a fost, acum un secol, secund pe un vapor de pasageri al DDSG care naviga de la Galaţi-Brăila până la Regensburg şi Passau.Dar înainte de 1913, el a trecut la N.F.R., apoi mobilizat ca ofiţer pe Dunăre în WW1...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi aduc aminte, aţi povestit.
      Vă mulţumesc pentru completare.

      Ștergere
  6. Salve Max !
    Mie mi se pare o mare ciudatenie acest plic !
    Constantinopolul era un oras foarte mare la acea data.
    Domnul acesta, Basile, era cel putin la fel de celebru ca sultanul.
    Iar ca sa faci mentiunea,inca din Anglia, via Galatzi,e chiar o mirare !
    In afara caligrafiei , partea filatelico-postala este absolut oribila.Urasc acele stampile ucigase !
    Numai bine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă nu era o ciudăţenie, probabil că îl treceam cu vederea.
      Această piesă are încă ştampile clar aplicate, spre deosebire de "normalul" înregistrat pe corespondenţa britanică. De fapt, ştampilele poştei britanice îşi fac "datoria" într-un mod cât se poate de bun: rolul lor este să facă inutilizabile mărcile aplicate o dată pe corespondenţă. În acest caz, funcţionarul a dorit probabil să se asigure că nu-i scapă ceva: a aplicat ştapila duplex de trei ori!

      Ștergere