Citind corespondenţa de pe verso, parcă am avut senzaţia unui déjà-vu. Un părinte şi-a părăsit căminul pentru a munci peste Ocean. Şi a trimite bani acasă.
Pe vremea aceea, câţiva dolari însemnau o grămadă de bănet pentru o familie din România...
duminică, 4 martie 2012
4 martie 1909, Brăila. "Scumpul nostru tată"...
Am dat peste o carte poştală simplă, expediată în Statele Unite pe la începutul veacului trecut (click pentru mărire).
Citind corespondenţa de pe verso, parcă am avut senzaţia unui déjà-vu. Un părinte şi-a părăsit căminul pentru a munci peste Ocean. Şi a trimite bani acasă.
Pe vremea aceea, câţiva dolari însemnau o grămadă de bănet pentru o familie din România...
Citind corespondenţa de pe verso, parcă am avut senzaţia unui déjà-vu. Un părinte şi-a părăsit căminul pentru a munci peste Ocean. Şi a trimite bani acasă.
Pe vremea aceea, câţiva dolari însemnau o grămadă de bănet pentru o familie din România...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E emotionanta prin sinceritate si filonul acela de dor ce-o traverseaza... E tot ce pot spune.
RăspundețiȘtergereCând te desparte de cei dragi o jumătate de glob, parcă e şi firesc...
ȘtergereO piesa foarte frumoasa! Pot intreba cum ai aflat dat exacta? O duminica faina!
RăspundețiȘtergereA scris expeditorul pe verso, chiar pe primul rând de sus.
Ștergereemotionant si impresionant
ȘtergereNici nu observasem. Multumesc mult
ȘtergereNu pot rămâne indiferent când văd sau aud de Brăila.Mai ales că am prins încă "aerul" descris de Panait
RăspundețiȘtergereIstrati.Acolo mi-am petrecut aproape toate vacanţele şi bunica mea avea un scris identic cu acela din cartea poştală.
Gândul mă duce şi la Spiru Haret şi la dezvoltarea învăţământului primar şi pe la sate, la copiii de ţărani, aceia care urmau să lupte şi să moară pentru a face România Mare...
Emoţionantă postare!Mulţumim, Max Peter!
Şi eu vă mulţumesc, în mod deosebit!
ȘtergereChiar ieri am fost la Braila...imi este drag acest oras...de fapt imi este draga acea Braila a lui Panait Istrati cum bine spune Marco Polo...
RăspundețiȘtergerechiar acum am terminat postarea in care vorbsc putin despre Braila :)
emotionanta scrisoare...
dupa cum se vede nu este nimic nou sub soare...
Întâmplările par aceleaşi, se tot repetă, personajele par a se schimba.
ȘtergereOf, greu atunci, greu si-acum ... Oare s-a intors cu bine omul ala de peste ocean ? Povesti adevarate ...
RăspundețiȘtergereCine poate şti... Săracul, s-ar putea să fie de mult oale şi ulcele.
ȘtergereEmotionant. Piesele descoperite de tine sunt un fel de...istorie :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Hapi! :)
ȘtergereOare a fost o perioada in care sa fi fost realmente bine? :) Ma indoiesc...
RăspundețiȘtergerePentru săracul emigrant, nu cred. Muncă multă, bani puţini, dar totuşi ceva mai bine decât acasă, unde probabil că trăgea mâţa de coadă.
Ștergereeu as fi curioasa, descendentii acestei familii ce sunt azi cu ce se ocupa si daca traiesc in america :)
RăspundețiȘtergereŞi eu sunt la fel de curios, dar nu am nici cea mai mică idee.
ȘtergereFoarte interesantă cartea poştală, chiar dacă nu văd ştampila de sosire. Cine o fi fost Victor Ribariu şi ce o fi făcut dânsul? Un subiect pasionant pentru un roman de aventuri care nu se va scrie niciodată. Să fie bunicul doamnei Paula Ribariu, cunoscuta pictoriţă născută la 7 octombrie 1938 în Brăila? Sau poate străbunicul celor vreo nouă Ribariu din statul Ohio, ce nu numai că nu ştiu româneşe, dar nici nu ştiu din ce parte a lumii au venit strămoşii lor şi au făcut un apel internetian pentru completarea arborelui genealogic? Dar asta ar însemna că nu s-a mai întors în ţară şi a rămas bine mersi acolo, unde şi-a făcut o nouă familie. Sau poate şi-a luat acolo doar o parte din familie ... Încurcate sunt drumurile Căr-ilor Poştale ... Cred că o să fac apel la o bună cunoştinţă a doamnei Paula Ribariu, pentru a încerca o dezlegare a marilor necunoscute ...
RăspundețiȘtergereMie numele nu îmi spune nimic. Mi s-a părut interesant conţinutul corespondenţei în sine (ca mărturie istorică), piesa nefiind deloc ceva deosebit.
ȘtergereIonescule ! , eşti tare ! Sincer îmi place cum simţi lucrurile !
ȘtergereSalve Max ! , Salve Cornelius !
RăspundețiȘtergereDaaa... Cornelius merge mai departe... şi asta-mi place la nebunie !
Dexul nostru nu ,,prezintă,, cuvântul RIBAR , dicţionarul de etimologie a numelor româneşti(varianta online) iar nu ne spune nimic ! Dar dacă căutăm prin alte dicţionare găsim că în limba sârbă RIBAR însamnă pescar ! Ceea ce se legă bine de Brăila !
Cornelius ! , dacă acei internauţi americani se chinuie cu genealogia fă-le dragule bucuria unui link către cartea poştală de la Max , cu o traducere şi alte explicaţiuni de care mintea lor americănească are nevoie ca să pricepească ! Zău , mare pomană ţi-ai face !
Mai este de remarcat ceva în legătură cu datarea cărţii poştale : vedeţi că scrie 4 martie româneşte ! , adică după calendarul popular vechi , adicătelea pe stil vechiu !(decalat faţă de calendarul vest european,-filateliştii ştiu) Nu am mai întâlnit aşa o menţiune ! Dvs ?
Salve tuturor şi cât mai bogate recolte cartofilice !
Andrei, Vatra Dornei
Cât de emoționant ! Săracii oameni, ce se mai zbăteau să supraviețuiască.
RăspundețiȘtergereÎmi place foarte mult că ai postat textul acestei cărți poștale. E o bucățică ruptă din viața adevărată a celor de demult, neșlefuită și nemodificată de literatură. E un mic document istoric, mai interesant decât o cronica scrisa de un x sau y. Mulțumesc !
Ai dreptate, este un adevărat document, acesta este şi motivul pentru care m-am hotărât să o arăt celorlalţi.
Ștergere