Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

vineri, 5 august 2011

Era să zic că am decoperit roata...

Lucrând la un articol referitor la materiale trimise de către unul dintre cititori, interesat de studiul colilor de mărci româneşti, era cât pe aici să zic că am descoperit America. Dar uite că şi memoria mai joacă feste, în definitiv...

Ţineam minte că citisem în lucrarea "Centenarul Monitorului Oficial" că în timpul Primului Război Mondial, în Bucureştiul ocupat de trupele germane şi bulgare, vechea Fabrică de Timbre rămăsese în administrarea ocupantului. Care ocupant (în fapt trupele bulgare) ne-a făcut o mare bucurie: şi-a însuşit bărbăteşte o maşină de imprimare în taille-douce, pe care a demontat-o şi a trimis-o pachet la Sofia.

Bine-bine, mă gîndeam eu mai devreme, dacă trupele bulgare ne-au luat maşina de imprimare pentru mărci gravate, atunci la Iaşi cu ce s-au imprimat mărcile de 40 şi 50 de bani ale emisiunii cunoscută sub numele de "Moldova"?


Este clar că aceste două mărci nu puteau fi imprimate la Bucureşti, în teritoriul ocupat. Căutând să dezleg mica enigmă, m-am întors la sursă, reluând studiul. Apoi am făcut o paralelă între cele scrise în CMPR 1974 la emisiunea "Carol I gravate" din 1908 şi colile întregi din aceeaşi emisiune pe care le-am văzut.

Ce scrie în CMPR 1974? Că la unele valori ar exista tipuri care se deosebesc prin dimensiunile cadrului mărcii, existând atât coli "mari", cât şi coli mici, de câte 24 de mărci.

Ce coli întregi s-au semnalat la această emisiune? Iată un mic inventar:
- la 10 bani se cunoaşte o coală de probe definitive, în culoarea aprobată, dar nedantelate, având 180 de mărci (20 de coloane x 9 rânduri); se cunoaşte însă şi coală de numai 100 de mărci (10x10);
- la 15 bani se cunoaşte o coală de probe nedantelate, imprimate pe un carton crem şi conţinând 400 de mărci (20 de coloane x 20 de rânduri);
- la 25 bani se cunoaşte într-o coală de 100 de mărci (10x10);
- la 40 bani se cunosc două tipuri de coli: una de 24 de clişee (4 coloane x 6 rânduri), şi una de 200 de mărci (20 de coloane x 10 rânduri);
- la marca de 1 leu se cunoaşte o coală de 100 de bucăţi (10 coloane x 10 rânduri);
- la marca de 2 lei se cunoaşte coală de 24 de bucăţi (4 coloane x 6 rânduri); dar este posibilă existenţa şi unui alt tip de coală.

După aspectul tiparului la unele valori (10 bani roşu, 40 bani verde şi 50 bani portocaliu), dar şi după nuanţe şi mici diferenţe înregistrate la hârtie, este clar că au fost imprimate mai multe tranşe (valoarea de 10 bani a fost înlocuită în consumul curent cu cea similară, "tipografiată", pusă în circulaţie în 1914, în timp ce valorile de 40 şi 50 de bani nu au avut câte un uzual drept înlocuitor).

Întorcându-ne la sursa citată mai sus, constatăm că Fabrica de Timbre a primit în dotare:
- în 1907 o maşină de imprimare în taille-douce tip Marinoni, fabricată la Paris;
- în 1911, două maşini tip Hoe, Anglia (una pentru taille-douce, cealaltă - o maşină plană).
Dacă valorile mici de la "Gravate" au fost înlocuite de valori similare de la "Tipografiate" (este vorba de 5 şi 15 bani - în 1909, urmate de cea de 10 bani, în 1914), restul valorilor (10 bani în perioada 1908-1914, iar valorile de 25, 40, 50 bani, 1 leu şi 2 lei după 1908) au continuat cel mai probabil să fie imprimate în paralel pe ambele maşini din înzestrarea Fabricii de Timbre. Altfel nu s-ar explica diferenţele de desen ale modelelor aceloraşi valori, şi nici varietatea neobişnuită a formatului colilor.

Tot conform sursei, maşina ridicată de trupele bulgare a fost maşina tip Hoe, de fabricaţie britanică. De cealaltă maşină nu se mai pomeneşte nimic, dar cel mai probabil ea a făcut parte din utilajele luate de oficiali din Bucureşti şi transportate la Iaşi. Altfel nu se explică apariţia mărcilor gravate de 40 şi 50 de bani de la emisiunea provizorie imprimată la Iaşi şi denumită generic "Moldova". Mai puţin în situaţia imprimării lor în alte parte, puţin probabilă în opinia mea.

Uite-aşa era să zic că am descoperit roata...

15 comentarii:

  1. Mulţumesc! Am cam discutat eu şi cu mine, că n-am avut cu cine... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hahaha, pai ai discutat cu voce tare, te-am auzit:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ar fi interesant sa gasesti o sursa in Iasi sa-ti verifici teoria...oare unde ar fi masinaria aia acum?

    nu vorbesti singur, tii o prelegere...e cam despre 'comeata' pentru noi, profanii, dar macar mai aflam ca nimic nu e atat de simplu cum pare.:)

    RăspundețiȘtergere
  4. RobertN, Cleo: Sunt unele aspecte istorice neclarificate încă. Fiind mai curios din fire, nu scap ocazia să mai întreb sau să mai ridic câte o problemă. Niciodată nu ştii de unde sare iepurele...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam greu pentru mine, totusi imi place sa iti urmaresc postarile.

    RăspundețiȘtergere
  6. minoki: Mulţumesc frumos, adevărul este că "ţinta" acestui articol se îndreaptă spre cei care dispun de ceva cunoştinţe în domeniu. Dar să ştii că apreciez!

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca masina Hoe ar fi fost transportata la Iasi de catre Guvernul refugiat, ce rost ar mai fi avut sa se comande emisiuni de timbre postale, fiscale si titluri de valoare la Moscova? A fost semnalat deja faptul ca epuizarea timbrelor fiscale si "esecul" tiparirii la Moscova, a condus la apelarea la tipografii locale. V-am semnalat emisiunea "Iasi" Carol 1 fiscale. Desenul in proportii majore a fost pastrat, dar apar diferente foarte clare in executia tiparului. Cum ramane cu masina Hoe?

    RăspundețiȘtergere
  8. administrator: Comanda pentru executarea mărcilor la Moscova a fost dată undeva în 1916, înainte de a izbucni revoluţia bolşevică. Odată cu "succesul" acesteia, relaţiile României cu Rusia au fost întrerupte. Deci nici mărci nu se mai puteau face acolo. Comanda viza însă mărci executate în tipar înalt, nu gravate, deci n-ar trebui să le încurcăm. Dar eu n-am spus mai sus că maşina Hoe a fost transportată la Iaşi, ci cealaltă, cea franceză. Maşina Hoe a fost luată de bulgari, conform sursei.
    Cele două valori "Moldova" executate în gravură au fost puse în circulaţie în 1918. Unde? La Iaşi. Cu ce oare, pentru că o tipografie particulară nu cred să vi avut un asemena utilaj complex? (nu ştiu să existe vreo gravură executată la Iaşi anterior războiului, dar dacă există, faceţi o trimitere). Dacă vorbim de fiscale (numai de cele gravate, tipografiatele nu intră în discuţie, clişee de zinc puntru tipar înalt putând fi executate la orice tipografie de ziar), în 1918 au fost supratipărite cu MF valori imprimate în 1911 la Bucureşti, înainte de război. Nu au existat altele noi, din câte cunosc.
    Apoi, dacă la Bucureşti, pe timpul ocupaţiei germane, nu a fost tipărită nicio valoare gravată nouă (sunt numai supratipare pe mărci vechi), dar au fost puse la Iaşi în circulaţie două mărci noi gravate (cele două din emisiunea "Moldova"), cu ce credeţi că ar fi fost tipărite?

    RăspundețiȘtergere
  9. Subiectul suporta o dezbatere mai ampla. Daca mai sunt amatori sa intre in hora, venim cu tot bagajul. Cine stie, poate reusim sa-i dam de cap. Eu incerc, asociind activitatea postala a Guvernului refugiat cu cea fiscala, sa dau de cap celor 2 valori de timbre fiscale Carol 1, 10 bani si 30 bani, supratiparite cu MF (Ministerul Finantelor) cu cateva luni bune inainte de incheierea razboiului (si nu pe timbre din stoc). Dovezile mele materiale, putine de altfel, sunt circulate numai in "zona libera" si timbrele 100% nu fac parte din emisiunile tiparite in 1911 si 1914 la Fabrica de timbre Bucuresti. Dupa revenirea Guvernului la Bucuresti se refolosesc vechile clisee 1911 iar culorile si hartia sunt diferite de ce s-a folosit la Iasi. In concluzie, emisiunile Moscova ramanand la Moscova, s-au tiparit cele doua valori local. Unde si cu ce ? Intrebare fara un raspuns clar deocamdata. Daca si cateva valori postale uzuale au avut aceeasi soarta, asta nu mai stiu. Dumneavoastra poate gasiti raspunsul. Sunt multe de discutat. Dezvoltam subiectul daca credeti ca putem afla mai multe.

    RăspundețiȘtergere
  10. revenue: Sunt de acord. Numai că eu nu făcusem nicio referire la tipografiate (inclusiv fiscalele de 10 şi 30 bani), ci numai la gravate. Sunt o grămadă de probleme nerezolvate. Tocmai muncesc acum la un articol care va apare peste 1-2 ore pe blog şi unde am câteva referiri la restul emisiunilor.
    Problema comună este că atât mărcile poştale, cât şi timbrele fiscale s-au cam tipărit în acelaşi loc. Dacă vom compara informaţiile deţinute de fiecare, s-ar putea ă ajungem la un rezultat bun, în opinia mea.
    Vă foarte mulţumesc de completare (dar tare mi-ar plăcea să stăm la un "pahar" de vorbă, să aprofundăm problema). :)

    RăspundețiȘtergere
  11. O sa vina si ziua cu paharul de vorba. Pana atunci, sunt tare curios daca la munca de cercetare se mai implica si alti filatelisti. Ca sunt tare multi, e drept, mai multi negustori decat colectionari si cercetatori. Regretul meu este ca frunzarind toate materialele existente (a se vedea publicatii si cataloage de specialitate), constat ca sa scris mult si foarte putin documentat. Autori cu sute de articole publicate, nu transmit nici o informatie clara sau documentata. Preluari si compilari. Este un vid informational greu de acoperit. Vorba unui amic de-al nostru: "Cartile din carti se fac"..

    RăspundețiȘtergere
  12. revenue: Sunt de acord cu zicala cu... "cărţile din cărţi se fac", dar nu sunt de acord cu aşa-zişii autori care se apucă să facă compilaţii fără să aibă cunoştinţe cât de cât şi fără să aibă măcat bunul simţ să verifice dacă ce scriu este şi adevărat. Aici este problema, în opinia mea. Am şi exemple, dar dacă mă apuc să le dau, precis m-apuc de colecţionat "prieteni".

    RăspundețiȘtergere