Duminica, prin excelenţă este ziua în care, de peste patruzeci de ani, obişnuiesc să mă întâlnesc cu câţiva amici şi colegi de "suferinţă" într-ale filateliei, să mai discutăm, să mai schimbăm câte-o părere, să ne arătăm unul altuia ultimele achiziţii sau, pur şi simplu, să ne simţim bine împreună la un pahar de vorbă.
Vrând-nevrând, una dintre cunoştinţele mai vechi (care mai are timp până va beneficia de statutul de prieten) mă abordează cu o problemă: "Cine-ai vrea, dom'le, să facă catalogul?", zice el. "Păi, cine are cunoştinţele, dar şi voinţa necesară pentru asta", îi răspund. "Da' ce mare scofală este să iei Michelu' şi să faci o listă cu emisiuni?", continuă colegul. "Nu-i nicio scofală!", zic eu, continuând apoi: "Păi a făcut chestia asta firma Zimbrul Carpatin - copiind în plus şi greşelile din catalogul din '74, şi-a făcut-o şi Tudor, cu albumele ălea"... Colegul îmi ia vorba din gură: "Păi vezi, ce atâta filozofie?" Îi răspund: "Nu-i nicio filozofie, dar contribuţia matale unde este? Chiar îţi plac cataloagele ăstea?" (să mă scuze autorii, nu-mi plac ce-au făcut, dar e bine că măcar atât au făcut!) - iar colegul răspunde nonşalant: "Îmi plac - nu-mi plac, pe-astea le avem! Şi ce-ai vrea acum?" "Păi, ce să vreau? Să găsesc câţiva la fel de nebuni ca mine, să ne-apucăm să punem pe hârtie unul mai bun". "Şi de unde scoţi banii să-l faci?", mă întreabă, "n-ai văzut că Silviu Dragomir s-a lăsat păgubaş cu volumul doi de la monografie? Că nu-i acoperă cheltuielile toată munca depusă!" "Păi, măcar atâta lucru putem discuta, hai să vedem pe unde scoatem cămaşa, că nu-i împieliţatu-aşa de negru..." Mi se taie iar vorba: "Păi şi pe mine cine mă plăteşte pentru cât muncesc?" Îi tai şi eu vorba: "Dac-o iei aşa, nu meriţi nimic, nici să te mai bag în seamă! Pasiunea unde-ţi e?"
Discuţia încetează, toţi îşi lasă privirile-n pământ şi se-aşează tăcerea... Se trage din ţigări, se mai umple-un pahar cu Pepsi, se oftează, se urmăreşte cu privirea o "mândră" care defilează prin faţa geamului...
Unul dintre cei de faţă netezeşte cu mâna faţa de masă, oftează lung, bagă mâna în geanta de umăr ce stătea atârnată de spătarul scaunului şi scoate o agendă groasă, cu coperte roşii, ponosită de purtare. Desface zgârciul cu care era înfăşurată, o deschide şi o aşează pe faţa de masă la fel de roşie. Privirile celorlalţi îl urmăresc pe sub sprâncene. "Mmm... mi-am făcut nişte notiţe!..." Amicul cel scorţos îi taie şi lui vorba: "Acu' te-a luat şi pe tine? Ce notiţe?"
Scorţosul nu-i băgat în seamă deocamdată: "Uite, m-am gândit la capitolele ăstea..." Mă bag în vorbă: "Păi, cu capitolele e clar! Da' până acolo, ce vrei - specializat, sau simplificat?" Mi se răspunde: "Scriem şi vedem ce-o ieşi!..."
Mă înnegresc..., mă fac albastru, oftez şi-apuc să strecor printre dinţi: "Băh! N-aveţi viziune, tată!"
[Orice asemănare cu persoane reale este neintenţionată şi cu totul întâmplătoare. Textul de mai sus este doar un nevinovat pamflet]
(Va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu