Stimaţi prieteni trişti şi plictisiţi, aţi face mai bine să comentaţi în scris, să vadă toată lumea ce vă frământă! Am spus-o şi nu o mai repet decât cu această ocazie - sper să fie singura: nu am făcut blogul ca să mă aflu în treabă, nici pentru "audienţă", nici ca să-mi văd numele scris pe-aiurea şi nici ca să mă înbogăţesc din blogăreală (că nici nu cred că se va întâmpla asta vreodată), ci pentru că sincer cred că pot să fiu de ajutor unora dintre noi, ăştia nebunii, care alergăm după peticuţele ălea nenorocite de hârtie.
Ştiu, aproape toată lumea se plânge că "piaţa a căzut de tot", că "toată marfa bună a dispărut", că "nu mai vrea nimeni să cumpere", că "lumea nu mai are bani", că... ei bine, ştiţi voi, corul clasic al bocitoarelor pe care-l vedem cam la fiecare târg.
Păi dragilor, noi ăştia resmenaţii şi pesimiştii de filatelişti trebuie să mai deschidem ochii să vedem unde trăim! Care-s vremurile şi cum a reuşit economia aceasta a noastră să "încurce" toţi marii specialişti între colecţionari.
Chiar astăzi, Institutul Naţional de Statistică a publicat indicele preţurilor de consum în luna decembrie 2010 şi anul 2010. Situaţia este aşa cum este: coşul zilnic de cheltuieli mănâncă din ce în ce mai mult din buget, iar economisirea - mai ales pentru persoanele care trăiesc numai din salariu - aproape că nu mai există. Mai mult, inflaţia a început şi ea să erodeze veniturile lunare. Dan Popa face un scurt comentariu pe care îl consider excelent (nu că m-aş pricepe eu prea mult, dar are mai multă şcoală decât mine în domeniu).
Şi acum revin la ce-am spus mai zilele trecute: uitaţi-vă pe ce daţi banii, că aveţi din ce în ce mai puţini cu fiecare lună. Acum un an sau doi sau trei, când aţi aruncat banii pe tot felul de etichete doar fiindcă erau colorate, nu v-aţi întrebat cât o să valoreze ele peste ceva timp. Aţi sperat să daţi lovitura, dar nu prea s-a nimerit. Nu vă luaţi după cataloage, că vă păcăliţi! Cota Michel pentru noutăţi multiplică nominalul transformat în euro, nu este egal cu paritatea din ziua emisiunii. Iar chestia aia cu tot felul de coliţe, blocuri, aranjamente, punţi, viniete şi tete-beche-uri, plus mape de lux şi alte alea s-ar putea să aibă succes, dar nu acum şi nici în viitorul apropiat. Poate peste 30-40 de ani, aşa cum se întâmplă acum cu blocurile OSP de acum şaizeci şi ceva de ani (că şi acestea au făcut parte din aceeaşi tagmă când au fost emise). În marea majoritate a situaţiilor, nominalul transformat în euro la cursul de la data emisiunii nu îl puteţi recupera. Chiar îi va fi dat cuiva prin minte să facă un astfel de calcul? Şi să-l mai şi ajusteze cu rata inflaţiei? Păi mai bine e să vă ţineţi banii la o bancă, într-un cont la termen, că luaţi oarece dobândă, dar suma iniţială nu se diminuează cel puţin.
O investiţie e bună dacă ai asigurată recuperarea ei într-un termen rezonabil, adică dacă marfa în care ai băgat banii e vandabilă. Printre noutăţi, în ultimii 20 de ani o singură emisiune se încadrează aici (date fiind împrejurările în care a circulat). La acelaşi nivel cu ea nu se pot pune decât piesele deosebite şi acest lucru vreau să-l demonstrez.
Ei, acum, ca să vă înveselesc, vă mai arăt o piesă frumoasă peste care am dat astăzi la cei de la Cherrystone (aveţi link-ul în dreapta), după ce mi-au trimis calendarul licitaţiilor din februarie. Un plic cu o francatură bicoloră de 75 Bani "Paris", expediată de la Galaţi Gară (o ştampilă nu prea comună pe scrisori) la Paris, via Austria. Sunt gata să pun pariu că piesa va fi vândută (dar ne auzim prin martie, să vedem dacă am avut sau nu dreptate).
Aşa că, dragi prieteni, nu fiţi supăraţi, că viaţa-i scurtă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu