Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

luni, 7 iulie 2014

O situaţie nouă la oficiul consular austriac de la Bucureşti (SEMNALARE ÎN PREMIERĂ)

Se cunosc câteva piese întregi care au fost francate cu mărci româneşti şi expediate în străinătate înainte de aprilie 1869 (atunci când serviciul poştal internaţional românesc a început să funcţioneze), prin intermediul oficiului poştal consular austriac din Bucureşti. Numărul pieselor este foarte redus, fiind întâlnite la emisiunile Principatele Unite şi Cuza.

De curând am constatat că a mai existat o situaţie interesantă în care oficiul poştal consular austriac din Bucureşti a fost implicat (click pe imagine pentru mărire).


Este vorba tot despre o trimitere taxată cu porto, dar de altă natură: este un plic expediat în ţară, şi nu în străinătate!

Piesa a fost oferită la vânzarea (pe bază de oferte) cu numărul 146 a casei franceze Ceres Philatélie, din 1 iulie a.c.
După cum atestă ştampilele de pe faţa plicului, acesta a fost iniţial depus la oficiul poştal consular austriac, spre expediere de la Bucureşti la Brăila (ştampila BUKAREST 22/2). Bineînţeles că funcţionarii austrieci nu au stat pe gânduri ţi au şi încărcat trimiterea cu porto. Totuşi, poşta austriacă nu putea opera pe teritoriul Principatelor. Puteau numai să preia corespondenţele particulare expediate spre străinătate. Aşa că au predat trimiterea oficiului poştal românesc, unde s-a aplicat marca poştală de 20 parale în uz, obliterând-o cu ştampila BUCURESCII 26/2 cu agrafă simplă şi expediind-o spre localitatea de destinaţie, Brăila.

Din păcate, pe site-ul casei franceze nu a fost prezentată şi imaginea versoului, dar din descriere rezultă că a fost aplicată şi ştampila de sosire, BRAILA 28/2.
Este prima situaţia pe care o întâlnesc, în care o corespondenţă clasică românească a fost predată unui oficiu al unei poşte străine, dar a avut un parcurs intern (şi nu cred că o asemenea situaţia a mai fost semnalată în literatura românească). De aceea am şi rămas foarte mirat de preţurile afişate pe site-ul casei franceze: oferit la 50 de euro, plicul a fost vândut cu numai 210 euro!!! Cumpărătorul a dat lovitura, în opinia mea (cu toate că nu sunt convins că şi ştie ce a cumpărat).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu