Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 29 mai 2013

Despre metodica studiului (27)

Episoadele anterioare pot fi citite aici: episodul 1, episodul 2, episodul 3, episodul 4, episodul 5, episodul 6, episodul 7, episodul 8, episodul 9, episodul 10, episodul 11., episodul 12., episodul 13, episodul 14, episodul 15, episodul 16, episodul 17, episodul 18, episodul 19, episodul 20, episodul 21., episodul 22, episodul 23, episodul 24, episodul 25, episodul 26.

Un capitol de studiu tratat cu indiferenţă

Este vorba de danteluri. De dantelurile mărcilor mai noi de emisiunea uzuală Ferdinand, care pare că este şi cea mai târzie emisiune la care s-a efectuat un studiu metodic (mă rog...) al dantelurilor. Pentru emisiunile mai recente, studiile lipsesc cu desăvârşire. Chiar nu cred că trebuie să devină bicentenare anumite mărci pentru a le studia, aşa că am îndrăznit. Poate mai fac cuiva poftă...

Este o idee pe care o am de mult timp în minte, de mai bine de 30 de ani. Într-un vechi catalog suedez Facit dedicat mărcilor din ţările nordice, la capitolul rezervat Finlandei autorii catalogului au realizat o chestie pe care eu am considerat-o deosebit de inteligentă din punct de vedere metodologic: toate dantelurile în pieptene au fost codificate, fiecare "ştanţă" atribuindu-i-se un cod propriu (ceva de genul "tip A de dantelură în pieptene, tip B de dantelurp în pieptene etc.). Fiecare tip/cod era caracterizat de o anumită dimensiune a dantelurii pe 2 cm şi de un anumit număr de dinţi pe fiecare latură a mărcii.
Ideea se poate aplica şi într-un catalog specializat dedicat mărcilor româneşti, mai ales că la mărcile noastre mai târzii nu se întâlnesc prea multe variante. În primul rând există dantelura în linie, apoi există câte o dantelură în pieptene pentru fiecare format de marcă. Există nişte variante suplimentare care se întâlnesc numai la coliţe, atunci când acestea au mărci imprimate şi separat, în coli mari (cum sunt de pildă mărcile din compoziţia coliţelor "Pentru înzestrarea armatei" din 1939). Mai sunt nişte perforuri separate pentru câteva emisiuni imprimate în blocuri/coli mici.

Problema interesantă este că la relativ multe emisiuni/mărci (atât uzuale, cât şi comemorative) se întâlnesc mărci cu danteluri mixte. O parte a acestor danteluri a fost menţionată ori în articole din presa filatelică mai veche, ori în unele cataloage. Ceea ce nu s-a menţionat însă niciodată este că aceste danteluri mixte constituie o combinaţie atât de danteluri diferite ca dimensiune, cât şi o combinaţie între sistemele de dantelare, adică este de fapt dantelură mixtă pieptene + linie. Din acest punct de vedere ţin să îmi păstrez meritul primei semnalări.

Cele mai timpurii semnalări (ca emisiuni la care se întâlnesc) ale unor astfel de danteluri mixte se referă la uzualele Carol II (formatul mic) din 1930-1932, precum şi la timbrele de aviaţie sau pentru fondul aviaţiei care le sunt contemporane. Nu se specifică însă nicăieri că este vorba de o dantelură mixtă şi între sistemele de dantelare.
Eu am reuşit să identific însă astfel de danteluri mixte şi la două valori mai comune ale uzualelor Ferdinand, plus la timbrul de asistenţă socială de 25 bani negru fără filigran. Ulterior, am identificat astfel de danteluri mixte la un număr mare de valori ale uzualelor Mihai din 1940-1947, precum şi la mai multe valori ale emisiunilor tematice din perioada Carol II şi Mihai. Din semnalările altor colecţionari, se pare că danteluri mixte s-ar întâlni şi mult mai târziu, în perioada Republicii, la emisiunile uzuale cu precădere (cam până la uzualele din 1960). Pentru această perioadă însă nu am verificat personal existenţa lor.

De ce au luat naştere aceste danteluri mixte?

Răspunsul la această întrebare nu l-a dat nimeni până acum, deoarece dintre cei care au studiat cât de cât problema nicio persoană nu a avut şi cunoştinţe tehnologice privind machetarea în coală a mărcilor.
Cauza este una relativ simplă, dar se pare că nu s-a gândit nimeni la ea.

Pentru emisiunile moderne şi contemporane, probabil că aţi văzut că încă din momentul lansării concursurilor de machetare pentru emisunile care urmează a se realiza în anul următor, pentru fiecare valoare se menţionează formatul machetei. Acest lucru nu este o toană a organizatorilor concursurilor, ci este un rezultat al necesităţii stricte de a se permite multiplicarea desenelor mărcilor în coală, pentru a se încadra cu dimensiunile matriţelor de perfor. Machetarea se realizează strict în funcţie de dimensiunile pieptenilor dantelurii, precum şi a "pasului" de realizat pe timpul dantelării colilor finite ("pas" este saltul făcut de pieptene pe timpul dantelării unei coli; el poate fi ori egal cu lăţimea/înălţimea unui rând/unei coloane, ori cu un multiplu al acestora în cazul blocurilor şi al coliţelor).

Emisiunile la care am specificat că am găsit astfel de danteluri mixte sunt în cea mai mare parte realizate prin heliogravură. Tehnica de multiplicare a desenelor mărcilor pe cilindri era una destul de laborioasă, fiind bazată pe fotografieri succesive ale machetelor, apoi pe micşorarea lor la dimensiunea finală a mărcilor şi multiplicarea lor pe cilindri până la realizarea formei de tipar complete (acest procedeu, denumit şi tiefdruck, a fost utilizat la Fabrica de Timbre până după anii 2000, când sistemul a fost înlocuit cu imprimarea offset).

Ei bine, se pare că s-a întâmplat destul de des ca multiplicarea clişeelor pe cilindri să nu se facă cu destulă precizie, astfel că "pasul" mărcilor în coala tipărită nu "se pupa" cu dimensiunile pieptenului dantelurii. Din această cauză, dacă la un capăt al colii dantelura era bine potrivită, la celălalt capăt al colii ea era deja descentrată. Un exemplu este fragmentul de coală de mai jos (click pentru mărire), priviţi-l cu atenţie.


Puteţi observa cum dantelura este centrată pe prima coloană din stânga, dar este puţin descentrată spre stânga la ultima coloană din dreapta.

Ceea ce nu scrie nicăieri în literatura noastră este că toate uzualele începând cu "Tipografiatele" din 1909 şi terminând cu uzualele RPR din 1960 au fost imprimate în coli de 200 de mărci (20 de coloane x 10 rânduri).

Cred că vă daţi seama că nepotrivirea pasului coloanelor cu cel al perforului dantelurii devenea critică la unul din capetele colii, după un decalaj care se acumula "preţ" de 20 de coloane. Din această cauză, maiştrii de la maşinile de dantelat au procedat la un artificiu: acele perforului fiind detaşabile faţă de matriţele propriu-zise, pentru un anumit număr de coloane (de regulă cinci sau şase, din câte am văzut până acum) s-au scos acele corespunzătoare "dinţilor"pieptenului, lăsând numai acele care dantelau spaţiul de la bază. În acest fel, după aplicarea perforului pieptene, un număr de cinci-şase coloane rămâneau nedantelate la mijloc. Pentru a se dantela coala întreagă, aceste intervale se dantelau cu sistemul de dantelare în linie.

Puteţi să vă faceţi o idee asupra modului în care arată matriţele de perfor pentru sistemul pieptene din articolul pe care l-am publicat acum mai bine de un an, aici.

Perechi nedantelate la mijloc

Relativ recent au fost vândute pe un portal online mai multe perechi nedantelate la mijloc ale unor valori din uzualele Mihai. Având ochiul format, mi-am dat seama că ele provin excat din porţiunile de coală unde au intervenit dantelurile mixte. Chiar aceste perechi mi-au dat ideea pentru scrierea studiului de faţă. Le puteţi admira mai jos (dacă ţineţi mouse-ul pe imagini, veţi putea vedea în bara de stare cu cât a fost vândută fiecare piesă).


Un mic experiment

Pentru a putea demonstra cele susţinute mai sus, am ales aleator dintr-un clasor de lucru trei blocuri de uzuale Mihai, realizând o "matriţă" a pieptenului utilizat în mod normal la dantelare.


Matriţa cred că este destul de vizibilă, am realizat-o cu culoare roşie (la ilustraţia de mai sus apare şi o varietate la marca stângă, regele are un "plasture" pe frunte).

Matriţa a fost copiată şi separat:


Pentru a vă putea fi de folos, aceeaşi matriţă am realizat-o şi în format PDF şi am urcat-o pe un server, aici, de unde o puteţi descărca. O puteţi folosi drept "martor" la piesele din colecţia voastră, cu atenţionarea ca la printarea la imprimanta voastră să nu utilizaţi vreo scalare, ci să o printaţi la 100% pentru a se potrivi cu dimensiunea reală a mărcilor.

Pentru a demonstra că aceeaşi matriţă a fost utilizată la mai multe emisiuni ale uzualelor, am suprapus-o pe încă două piese alese la întâmplare:


Se observă uşoare nepotriviri, care sunt cauzate însă nu de utilizarea unor matriţe diferite, ci de elasticitatea acelor perforului (care se pot îndoi slab) şi de utilizarea unor tipuri diferite de hârtie la imprimare. Ceea ce trebuie însă să reţineţi este că la dantelura comună în pieptene (dimensiuni ale odontometrului: 14¼x14) numărul de dinţi sau de găuri ale perforului pe cele trei laturi ale unei mărci sunt întotdeauna constante.

Continuând experimentul, am suprapus matriţa perforului peste perechile nedantelate la mijloc prezentate mai sus. În absolut toate cazurile se observă clar cum o latură verticală a perechilor este realizată cu un perfor în linie (dimensiunea pe odontometru: cca 13¼; în CMPR 1974 apare pentru dantelurile mixte dantelura 13½).


Nepotrivirile cred că sunt mai mult decât evidente.

Şi acum, cireaşa de pe tort

Am descoperit mult mai târziu că dantelurile mixte apar la perechile nedantelate la mijloc. Iniţial (acum vreo douăzeci de ani), făcând un studiu al uzualelor Mihai, am dat de ştraifuri ale căror danteluri erau pur şi simplu "imposibile": nu se potriveau cu nimic din ce ştiam şi habar n-aveam cum apăruseră. Apoi, pe la începutul anilor '90, am reuşit să identific primele coli complete la care am observat utilizarea simultană atât a dantelurii în pieptene, cât şi a celei în linie (click pentru mărire).


La ştraiful de mai sus, dantelura celor trei mărci este cam aşa:
- marca din stânga este dantelată 14¼x14 în pieptene; cele două linii verticale de dantelură care încadrează marca din dreapta sunt danteluri în linie (13¼);
- marca din mijloc are dantelură mixtă, sus şi jos 14¼, la stânga 14, iar la dreapta 13¼.
Astfel de ştraifuri sunt rare, mult mai rare decât cele nedantelate la mijloc, mai ales obliterate (ca cel din imagine). Nu îi fac publicitate pentru a-l comercializa, că nu am de gând aşa ceva. Pur şi simplu atrag atenţia asupra unei categorii de piese ignorate total până în prezent.

©2011-2013 Max Peter. Preluarea prezentului articol nu se poate face decât în baza unui acord scris.

4 comentarii: