Un supratipar particular continuă să facă valuri pe internet

N-aş mai fi abordat acest subiect, deoarece am mai făcut-o de vreo trei ori în articole mai vechi. Numai că arhiva este destul de bogată (mai e puţin şi blogul va "împlini" vreo 2.000 de articole) şi unora dintre cei interesaţi le este greu să caute, aşa că mă bombardează cu mailuri: "dom'le, astea-s falsuri sau sunt originale, că n-am mai văzut aşa ceva?!".

Este vorba despre aşa-zisa emisiune de ocupaţie a Budapestei, în 1919. Blocurile de mai sus (împreună cu încă alte vreo opt piese) au apărut recent pe eBay, după ce fuseseră oferite anterior şi pe portalul românesc Okazii.ro. Cele mai multe nu au fost achiziţionate, rămânând nevândute. Dar unele s-au vândut totuşi. Blocul de sus s-a vândut cu 80 dolari, iar cel de jos cu 105 dolari (dacă nu minte eBay-ul).

Unii mi-au scris că sunt falsuri. Falsuri după ce, că n-am înţeles? Ca ceva să fie falsificat, trebuie ca "reproducerile" să fie comparate cu un aşa-zis "original". Ori această emisiune zisă de ocupaţie nu a fost niciodată pusă în circulaţie în mod oficial. Aşadar, nu se pot încadra drept falsuri, deoarece nu există originale.
Am mai spus-o şi o repet: aceste supratiparuri au fost aplicate de persoane particulare, fără nicio calitate oficială. Nu a existat o emisiune oficială a "ocupaţiei Budapestei", iar aceste piese pot fi calificate cel mult drept făcături (englezii le spun "bogus", iar nemţii "Mache").
Bineînţeles că fiecare este liber să colecţioneze ce vrea şi să îşi spânzure banii pe ce doreşte. În viitoarea mea lucrare însă, aceste supratipare nu vor fi catalogate, ci doar menţionate că există, împreună cu o altă menţiune, care va suna cam aşa: "nu au nicio valoare filatelică, nefiind puse în circulaţie de administraţia poştală română şi nefiind recunoscută de aceasta". Punct.
S-ar putea să încerce careva să mă tragă de mânecă şi să-mi spună: "bine-bine, dar ele sunt trecute în catalogul Brainard!". Păi să fie sănătos Brainard, ca şi cei care îi iau scrisul drept literă de lege. Faptul că a inclus această "emisiune" (cât şi altele, precum aşa-zisele emisiuni locale Sibiu şi Ineu) pur şi simplu ca autor şi specialist îl descalifică şi îi determină pe colecţionarii de bună credinţă să privească cu neîncredere şi restul catalogului pe care l-a semnat. Trebuie înţeles foarte clar un lucru: există o linie destul de clară între credibilitate şi interesul comercial.