Înainte să începem
Mi-a trecut prin cap mai demult să încep să adun articolele publicate până acum pe blog în paginile unei (hai să o denumim aşa) reviste. Şi dacă tot urma să fac aşa ceva, m-am gândit ca şi "naşterea" revistei să o "moşim" împreună, în cadrul serialului la care - iată - de ceva timp n-am mai adăugat niciun episod.
Ideea vine şi în sprijinul altor cititori (sau le-aş spune mai degrabă "căutători pe net"), cred eu. Am observat în analiticele blogului că sunt relativ multe persoane care caută în Google, Bing sau Yahoo (dar nu numai) probleme referitoare la acest subiect: reguli de redactare a unui ziar/a unei cărţi/reviste; cum se machetează nu-ştiu-ce; reguli de aşezare a textului în pagină etc., etc.
Cei care ştiu cu adevărat meserie nu fac publice de regulă astfel de probleme pe bloguri sau pe paginile de internet. Sunt mai multe motive care stau la baza acestui lucru, dar nu stau acum să explic de ce. Pe unii s-ar putea să vă ducă capul la motivele reale.
Despre filozofie
N-am luat-o pe arătură. Nu mă omor după filozofie, este un termen generic. La altceva vreau să mă refer, este vorba de filozofia programului de tehnoredactare pe care urmează să îl folosim (cred că am mai pomenit eu de asta în vreun episod anterior).
Pentru a putea lucra în siguranţă, este absolut necesar ca tehnoredactorul să înţeleagă care este filozofia conform căruia este realizat programul. Din experienţa suportului pe care îl ofer de vreo doi ani utilizatorilor de QuarkXPress pe forumul de specialitate al companiei mă lovesc mereu de câte o întrebare care mă lasă cu gura căscată, cam de felul: "Vreau să fac asta, în modalitatea astalaltă, dar programul nu mă lasă!". Ei bine, sunt destul de des întâlniţi utilizatorii care nu pricep că programul funcţionează aşa cum a fost realizat de creatori (în speţă, de programatori), şi nu după cum crede el că ar trebui să "meargă". Cel mai des caz întâlnit este cel al utilizatorilor programelor obişnuite de tip office (cum este MS Word), care se aşteaptă ca şi programul profesional de tehnoredactare să funcţioneze în acelaşi mod ca programul de birou pe care îl ştie el. Bineînţeles că aşa ceva nu se va întâmpla niciodată.
Preferinţele utilizatorului şi ale programului
Aşadar, nu întotdeauna ceea ce doreşte utilizatorul poate face şi programul, sau nu o face aşa cum ar crede el. Asta se întâmplă mai ales atunci când un utilizator se apucă să folosească softul profesional fără să dispună de un minimum de experienţă şi fără să răsfoiască măcar sumar manualul de utilizare a softului în cauză.
Există şi utilizatori care se confruntă cu o problemă peste care reuşesc cu greu să treacă: este bariera limbii. De multe ori găsesc în analitice căutări de tipul "Tutorial în română", sau "Quark română". Un soft de o asemenea complexitate este aproape imposibil de învăţat mecanic, fără a cunoaşte limba engleză (sau, mă rog, altă limbă în care este disponibilă interfaţa - sunt mai multe, dar româna lipseşte).
Şi programele profesionale de tehnoredactare dispun (ca şi majoritatea celorlalte programe mai complexe) de câte un capitol deloc de neglijat de setări care îi spun cum să funcţioneze. Ele se cheamă preferinţe.
Mai demult v-am spus (într-un episod anterior) că în serialul acesta voi pune un accent mult mai mare pe QuarkXPress, în detrimentul echivalentului său de la Adobe, InDesign. Cine vrea să utilizeze InDesign nu are decât să caute comenzile şi facilităţile similare celor pe care le voi descrie în mod special pentru QuarkXPress (cele două softuri au aceeaşi filozofie în cea mai mare parte).
O a doua precizare este legată de sistemul de operare: tutorialele din serial se bazează aproape exclusiv pe Windows. Cei care vor să îmi facă apologia Mac-urilor de la Apple să mă scutească. La sume echivalente, de departe pe Windows se poate achiziţiona o configuraţie mult mai puternică, iar de aruncat nu-mi place să arunc banii doar pentru ştaif sau ca să mă dau elegant. În principiu însă, interfaţa şi funcţionalitatea programului pe Mac sunt identice cu cele de pe Windows, aşa că probleme majore nu cred că ar putea fi.
Accesarea ferestrei de dialog corespunzătoare setărilor preferinţelor programului se face cu ajutorul comenzii Edit > Preferences:
În partea dreaptă a comenzii se disting "scurtăturile" apelabile de la tastatură.
Odată apelată comanda, va apărea o fereastră de dialog, care arată cam aşa (click pentru mărire):
Acum vine partea interesantă. Există mai multe categorii de preferinţe, iar setările funcţionează în mod diferit în raport de aceste categorii. De aceea, este imperios necesar pentru un utilizator care doreşte să înveţe şi "fineţurile" programului să citească ghidul utilizatorului. Odată cu versiunile 8 şi 9 ale programului QuarkXPress sunt instalate pe harddisk şi manualele acestuia. Locul în care le găsiţi (pe Windows) este acesta (click pentru mărire):
Odată ce aţi deschis fişierul QXP User Guide în Adobe Acrobat sau în Adobe Reader, puteţi folosi bookmark-urile pentru a putea naviga la capitolul care vă interesează (click pentru mărire):
În fereastra de dialog destinată setărlor preferinţelor programului se distinge o listă în partea stângă, cuprinzând toate categoriile de setări. Ceea ce trebuie înţeles de la început este că există două categorii mari de setări:
- setări specifice programului (sau aplicaţiei), grupate sub capitolul Application;
- setări specifice proiectului (un proiect poate avea unul sau mai multe documente), grupate sub capitolul Project;
- setări specifice documentului, grupate sub capitolul Layout.
Modul în care este înţeleasă funcţionarea programului depinde de aceste două grupe de setări ale preferinţelor.
Preferinţele specifice aplicaţiei afectează modul în care sunt manipulate toate proiectele.
Preferinţele specifice proiectului afectează toate documentele din proiectul activ (deschis). Dacă însă aceste preferinţe sunt modificate fără a avea niciun proiect deschis, atunci noile setări ale preferinţelor vor deveni implicite pentru toate proiectele care se vor deschide ulterior.
Preferinţele specifice documentului afectează numai documentul activ (deschis). Dacă însă aceste preferinţe sunt modificate fără a avea niciun document deschis, atunci noile setări ale preferinţelor vor deveni implicite pentru toate documentele care se vor deschide ulterior.
Sfatul meu pentru oricine doreşte să înveţe să utilizeze programul QuarkXPress este să citească manualul de utilizare, capitolul legat de preferinţe, înainte de a începe o lucrare complexă, deoarece neînţelegerea filozofiei în care programul îşi stabileşte preferinţele poate duce la pierderea multor ore de muncă preţioasă. Aceasta este cea mai frecventă greşeală făcută de elevii mei şi tocmai de aceea cred că trebuie să vă atrag atenţia asupra acestui lucru.
Partea redacţională
Nu am intenţia să vă povestesc prea multe despre activitatea unei edituri, dar nu se poate vorbi despre crearea/editarea unei publicaţii fără a menţiona câteva activităţi absolut necesare. Cred că este la mintea cocoşului că pentru realizarea unei publicaţii trebuie parcurşi câţiva paşi înainte. De regulă, aceşti paşi cad în sarcina executivilor (SGR, alias secretarul general de redacţie, respectiv a redactorului şef şi a redactorilor; există însă şi alte structuri "împrumutate" din agenţiile de publicitate sau de PR - tot felul de "creativi" ale căror cunoştinţe în publishing sunt aproximative de cele mai multe ori), iar tehnoredactorul îşi poate aduce şi el contribuţia prin datele tehnice pe care le pune la dispoziţie redacţiei şi care uneori pot ajuta la evitarea unor situaţii neplăcute.
Aşadar, se stabileşte o anumită structură a revistei (hai să le spunem capitole, pentru cei nefamiliarizaţi, sau rubrici). Structura depinde de profilul publicaţiei, de natura portofoliului de materiale care urmează a fi publicate, de portofoliul de ilustraţii, de existenţa sau absenţa reclamei şi/sau a advertorialelor şi, nu în ultimă instanţă, de posiiblităţile grafice ale tipografiei cu care se lucrează (am uitat să fac mai devreme precizarea cuvenită: discutăm de o publicaţie destinată printului).
Bineînţeles, sunt stabilite şi datele tehnice de bază: care este formatul revistei, câte pagini va avea, pe ce fel de hârtie urmează a fi tipărită, cum se va face finisajul după tipărire (mai exact cum se "leagă" filele: broşat sau cusut cu sârmă; asta depinde însă şi de numărul de pagini; o revistă cu numai 24 de pagini nu se va putea broşa deoarece nu este posibil din punct de vedere tehnic decât poate în una-două tipografii specializate, dar şi mult mai scumpe).
Odată stabilite aceste detalii, se face o machetă a publicaţiei şi se înscriu, manual, titlurile sau conţinutul revistei pe rubrici şi pe pagini. O machetă (gata de completare) poate fi cam aşa:
De aici încolo întră în scenă alte două personaje: designerul care spune cum trebuie să arate machetele pentru coperte şi pentru interiorul revistei), respectiv tehnoredactorul responsabil cu DTP-ul, care preia "materia primă" de la redactori şi o transpune în format electronic în paginile revistei (virtuale deocamdată). Uneori se poate întâmpla ca cele două atribuţii să cadă în sarcina aceleiaşi persoane (DTP-istul să fie şi designer).
Vom continua într-un episod viitor, care cred că nu va mai fi la fel de îndepărtat (ca orizont de timp) ca până acum.
(Va urma)
©2013 Max Peter. Toate drepturile rezervate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu