Ilustrată oferită cu 5, dar vândută cu 900 dolari!

Săptămâna trecută mi-a zbârnâit telefonul într-una, toată lumea întrebându-mă de ilustrata din imaginea de mai jos, mirată find de ascensiunea valorii bidurilor doritorilor mai rar văzută pe eBay.

Explicaţia "saltului" trebuie căutată în raritatea piesei - este prima dată când văd aşa ceva, nici măcar nu ştiam că există, cu toate că tematica mă interesa pentru a putea ilustra potenţialele articole de specialitate.

Textul supratipărit cu roşu pe faţa ilustratei face referire la "Biroul de expediţie Vama Poştei Bucureşti". Ce era această unitate poştală şi ce atribuţii avea? Voi încerca să fac o scurtă prezentare, deoarece din câte ştiu acest subiect nu a fost abordat de cercetătorii istoriei poştale româneşti.

Birourile de comisiune şi expediţie (cum au fost denumite iniţial) au fost înfiinţate de către Direcţia Generală a Poştelor şi Telegrafelor la 1 ianuarie 1900. Scopul lor era acela de a îndeplini toate operaţiunile de vămuire ale coletelor poştale sosite din străinătate, pentru şi în numele comercianţilor şi al publicului faţă de autorităţile vamale, de a transporta coletele vămuite la domiciliul destinatarilor şi de a credita pe destinatari până în momentul predării coletelor cu toate taxele poştale, taxele de ramburs, taxele vamale şi orice alte cheltuieli generate de aceste operaţiuni.

Instrucţiunile vremii clasificau operaţiunile asigurate de aceste birouri astfel:

1.  Operaţiuni de import;
2.  Operaţiuni de import cu drept de export;
3.  Operaţiuni de export;
4.  Operaţiuni de export cu drept de import;
5.  Operaţiuni de tranzit;
6.  Operaţiuni de asignări;
7.  Operaţiuni pentru formalităţi comunale;
8.  Contestaţii pentru operaţiunile arătate;
9.  Transportul şi remiterea coletelor vămuite la domiciliul destinatarilor.

Coletele poştale sosite din străinătate intrau în România pe la punctele de frontieră Burdujeni, Verciorova şi Predeal, aici fiind organizate birouri de comisiune şi expediţie pe lângă oficiile poştale externe de schimb Itzkani, Orsova şi Gara Predeal. Coletele erau primite pe baza unui borderou pentru fiecare staţie de destinaţie din ţară, împreună cu câte o factură pentru fiecare din staţiile de pe direcţia de cartare. Buletinele de expediţie ale coletelor erau predate birourilor de comisiune şi expediţie în vederea vămuirii.

Pentru coletele sosite din străinătate, care urmau să fie trimise spre vămuire la un birou vamal din interiorul ţării, se întocmea câte o declaraţie de asignaţie. Odată ajunse aici, ele se vămuiau şi li se întocmea câte un bilet de asignaţie, pe baza căruia biroul de comisiune şi expediţie îşi luau angajamentul faţă de birourile vamale că fiecare colet va ajunge la destinatar, urmând să prezinte birourilor vamale dovada predării.

Coletele vămuite erau expediate către destinatari prin oficiile poştale din raza acestora, însoţite de facturile externe şi de biletele vamale.

La vămuirea coletelor, birourile de comisiune şi expediţie întocmeau pentru fiecare destinatar în parte o declaraţie vamală de import, care trebuiau timbrate cu un timbru fiscal de 60 bani. Pentru fiecare colet transportat la domiciliul destinatarului, birourile percepeau o taxă de 25 bani.

Pentru coletele care urmau să fie expediate în străinătate (exportate), birourile de comisiune şi expediţie întocmeau declaraţii de export, care trebuiau timbrate cu timbrul fiscal de 60 bani.

Coletele sosite în localităţile unde existau birouri de comisiune şi expediţie erau trimise la domiciliul destinatarilor de către conductorii poştali, care percepeau taxa menţionată mai sus. Pentru coletele sosite în localităţi în care nu existau astfel de birouri, destinatarii trebuiau să se prezinte la oficiul poştal pentru ridicarea lor, plătind aceeaşi taxă în momentul ridicării. Destinatarii puteau opta şi ca personalul poştal să îi transporte coletul la domiciliul său.

Instrucţiunile vremii erau mult mai stufoase, dar cea mai mare parte a lor nu prezintă relevanţă pentru colecţionari. De aceea am făcut un extras destul de restrâns.

Nu am mai menţionat în sinteză de mai sus faptul că fiecare colet era însoţit de o foaie de expediţie (poştală). Cele care însoţeau coletele ce urmau a fi expediate în străinătate erau timbrate cu un timbru fiscal de 10 bani (ori aveau acest timbru preimprimat, în mod similar mărcii fixe de pe întregurile poştale).