Fă-ţi singur o staţie grafică folosind software open source (1)

De aproape 20 de ani de când mă ocup de grafică computerizată, am utilizat multe configuraţii şi multe programe specializate. Am început prin anii '90 cu bătrânul WordStar, rulând pe anticul MS DOS 5.0, am continuat cu Freehand de la Altsys (mai târziu al Macromedia), Aldus PageMaker (ulterior achiziţionat de Adobe), QuarkXPress, Adobe Illustrator, Adobe InDesign, din când în când m-am mai jucat şi cu suita CorelDraw (încă de pe vremea când era abia la versiunea 4). Am lucrat pe diverse sisteme de operare (atât pe PC-uri, cât şi pe staţii Apple), de la anticul Microsoft DOS la toate aromele de Windows (3.0, 3.11, 95, 98, Me, 2000, XP), de la MacOS 7.5 la OS X 10.6, ba chiar şi pe Solaris şi pe diverse arome de Linux am avut mai multe tentative.

M-am învârtit şi eu printre cei care se autointitulează "creativi". O bună bucată de vreme, lucrul pe un Mac a fost un scop (printre altele, cred că am stat la baza primei versiuni a MacOS-ului localizată în limba română, ajunsă în ţară în anii '90). Am lucrat cu mulţi colegi de breaslă, care lucrau la rândul lor pe diverse configuraţii. S-a întâmplat ca sistemele de operare să aibă "lipici" la mine, iar datorită acestui lucru am fost solicitat relativ des şi relativ de mulţi colegi să le asigur suportul (să fac pe administratorul de sistem adică). Sau să-i învăţ să se descurce în diversele programe pentru grafică. E de la sine înţeles, cred, că toate aceste lucruri mi-au adus o oarecare experienţă, pe care puţin mai târziu am considerat-o un lucru valoros şi care mi-a adus beneficii (m-ar bate Dumnezeu dacă nu aş recunoaşte).

Acum câţiva ani, aproape toată lumea considera staţiile Apple drept un "must have" în domeniul graficii. Ce-i drept, sunt frumoase, elegante, dar până la urmă sunt doar nişte scule, nişte unelte de care te foloseşti ca să-ţi faci treaba. Se pare că băieţii de acolo au o problemă: compania hotăreşte singură ce crede ea de cuvinţă că ar vrea clienţii, pe amărâţii ăştia nu-i mai întreabă nimeni. Iar utilizatorul se pomeneşte cu câte o schimbare de direcţie, rămânând cu banii daţi dar nemaiputând să-şi valorifice harware-ul cumpărat cu noile versiuni de soft (aşa cum s-a întâmplat cu trecerea de la procesoarele RISC la cele Intel, compatibile x86). Mă rog, asta a fost! Dar au început să urmeze diverse "chifle": update-uri ale sistemului de operare care făceau inutilizabile diverse softuri sau doar unele facilităţi ale acestora. Băieţii nu vor să priceapă că nu are nimeni nevoie de un sistem de operare frumos, dacă aplicaţiile produse de terţi nu pot fi utilizate. Sau poate se bucură doar maniacii care nu fac altceva decât să împingă "elegant" vântul la deal.

De curând, utilizatorilor de OS X le-am mai fost "servită" încă o "chiflă". Ultimul update (10.7.3) aproape că a făcut inutilizabilă versiunea 9.2 a QuarkXPress. Greşeala este a operatorilor care au făcut update-ul fără să aştepte un feedback din partea altor utilizatori, dar cum poţi să-i explici clientului că nu mai poţi deschide layoutul lui de 600 de pagini, la care a muncit câteva luni, pentru că un soft de 800 de dolari nu mai merge din cauza unuia de doar câteva zeci?

În fine, să revenim la oile noastre... Există alternative! Acesta este un lucru bun. Întotdeauna am fost de acord că pentru a face bani în acest domeniu ai nevoie de soft de calitate, adică am fost adeptul achiziţionării licenţelor necesare pentru cele trei categorii principale de programe de care ai nevoie: un procesor de imagini de tip bitmap, un program de desen vectorial şi un program pentru realizarea de layout-uri (sau de paginare).

Cei mai mulţi utilizează Adobe Photoshop (pentru procesare de imagine), Adobe Illustrator (eventual Macromedia Freehand, ori CorelDraw ca alternative, pentru grafică vectorială), respectiv QuarkXPress sau Adobe InDesign (pentru paginare). Toate aceste softuri există atât pentru OS X de la Apple, cât şi pentru Windows. Iar pentru crearea şi manipularea fişierelor de tip PDF (un standard consacrat deja în industria creativă, în special pe partea de print) se utilizează destul de frecvent pachetul Acrobat de la Adobe (nu confundaţi cu banalul Adobe Reader!). Dar au un mare neajuns: sunt al dracului de scumpe, ai nevoie de câteva mii de dolari ca popa!

Ce alternative avem? Softul open source este răspunsul. Din ficare categorie există câte un pachet care începe să sune din ce în ce mai promiţător, datorită dezvoltării continue de care au beneficiat. Pe lângă avantajul preţului (ele putându-se descărca gratuit de pe internet), mai este cel al platformelor pe care se pot utiliza. Fiecare din ele este disponibil atât pentru Linux (orice aromă care funcţionează pe un desktop), cât şi pentru Windows (dela XP SP2 în sus) şi pentru OS X.

În doar câteva cuvinte voi face o scurtă prezentare a câte unui program din fiecare categorie. Ca platformă, mă voi referi la Windows XP din două motive:
- este sistemul de operare cel mai utilizat la nivel de staţie desktop;
- toate programele din cele trei categorii există în versiune portabilă (adică nu trebuie instalate, putând fi rulate direct de pe orice partiţie aflată pe oricare din harddisk-urile interne, pe un harddisk extern sau pe un stick USB, fără ca în regiştrii Windows-ului să fie operată vreo modificare).

GIMP (GNU Image Manipulation Program) este ceea ce s-ar putea denumi corespondentul open source al cunoscutului Photoshop. Este o unealtă deosebit de puternică, cu ajutorul căreia sunt posibile retuşul foto, compoziţia şi pictura digitală. Pachetul GIMP este un soft expandabil şi extensibil, beneficiind de numeroase plug-in-uri şi extensii Cu ajutorul cărora se poate face aproape orice operaţie asupra unui fişier de tip bitmap. Iată câteva caracteristici generale:
- suport pentru un număr mare de formate de fişiere (GIF, JPG, PNG, TIFF, BMP, PS etc.);
- unelte pentru selecţii avansate (dreptunghiular, oval, libere, baghetă magică, foarfecă inteligentă etc.);
- unealtă dedicată pentru crearea şi editarea căilor ("paths");
- set de unelte puternice pentru modificarea imaginilor: rotire, scalare, turtire, perspectivă, reflectare);
- unealtă pentru crearea şi editarea textului;
- unelte pentru gradienţi, gumă de şters, creion, pensulă, spray, peniţă caligrafică, unealtă pentru clonare etc.;
- permite lucrul pe layere şi pe canalele de culoare;
- asigură suport pentru canale alpha şi transparenţe;
- undo/redo multiple, limitate numai de spaţiul liber de pe harddisk;
- management al memoriei RAM de tip modular, astfel încât dimensiunea unei imagini este limitată doar de spaţiul liber pe harddisk;
- capabilităţi de scripting avansat etc.

Captură a ecranului pe timpul lucrului cu un fişier importat de la un scanner flatbed (click pentru mărire).

Paleta cu unelte (partea inferioară se modifică în mod dinamic, în funcţie de unealta selectată (activă).

Utilizatorul programului Photoshop probabil că nu va avea mari probleme în a descoperi cum se lucrează cu GIMP, mai ales dacă are cunoştinţe medii spre avansate (ştiu însă din experienţă că nu sunt chiar mulţi utilizatorii care pot pretinde că au cunoştinţe avansate)

Prezentul articol nu se doreşte a se transforma într-un manual de utilizare, ci se rezumă doar la semnalarea celor mai importante caracteristici. Dacă simţiţi că vă interesează această problemă, nu aveţi decât să descărcaţi gratuit programul şi să-l încercaţi. Îl găsiţi aici.

În episodul următor vă voi prezenta un alt program din aceeaşi categorie.