Fă-ţi singur o staţie grafică folosind software open source (2)

Continuăm serialul început ieri, rămânând tot la procesorul de imagine GIMP.

Una din problemele pe care le va remarca relativ rapid un utilizator cât de cât experimentat al Photoshopului (şi în plus interesat de pregătirea imaginilor pentru print, nu pentru web), este lipsa unui mod de culoare CMYK (de imaginile Duotone nu mă leg, deoarece ele pot fi simulate cu ajutorul layerelor şi/sau al măştilor). Ce ne facem?

Păi apelăm la capacitatea programului GIMP de a simula gamutul de culoare mai restrâns, faţă de cel RGB. Aşa că ne putem stabili propriile preferinţe referitoare la managementul de culoare (da, pentru print acesta este absolut necesar). Aşa că putem apela comanda Edit > Preferences şi ni se va deschide fereastra de dialog din imaginea de mai jos (click pentru mărire).

Pentru "Mode of operation" alegeţi "Print simulation". Acum va trebui să vă alegeţi profilele de culoare. Acestea sunt nişte fişiere care pe Windows au extensia *.icc (la WinXP le puteţi găsi în ...\Windows\System32\spool\drivers\color). Puteţi vedea cu ce profile lucrez eu de obicei.
Dacă nu aţi mai lucrat niciodată pentru print şi nu aveţi idee cu ce se mănâncă managementul de culoare, atunci ar fi bine să ştiţi că astfel de setări intră în categoria... "nu faceţi singuri asta acasă". Chemaţi pe cineva care se pricepe, deoarece setările greşite pot genera rezultate total neaşteptate şi mai întotdeauna neplăcute.

Spuneam în episodul precedent că pe lângă procesorul de imagini de tip bitmap (sau raster cum mai sunt ele denumite), un grafician ar mai avea nevoie de un program de desen vectorial. Aceasta este o denumirea oarecum generică. Din softurile comerciale specializate în acest sens, cele mai utilizate astăzi în România sunt CorelDraw (utilizat de cei aflaţi mai pe la începutul carierei în grafică sau de cei care nu îşi permit un soft mai scump), respectiv Illustrator, de la Adobe (un program bun, dar destul de scump).
Ce fac aceste programe? În principal, manipulează imagini vectoriale (compuse din linii şi curbe definite matematic). Asta nu înseamnă însă că ele sunt capabile numai de aşa ceva. Cu oricare din aceste programe se poate face un "melanj" de obiecte grafice, ele putând manipula atât imagini vectoriale, cât şi bitmapuri (sau imagini de tip raster), dar asupra ultimelor nu pot opera modificări de genul celor aplicate de regulă cu procesoarele de imagine de tipul programului GIMP, pretentat deja.

Varianta open source la care mă voi referi este programul Inkscape.

Atunci când programul este pornit, arată cam aşa (click pentru mărire):

Eu am deschis cu ajutorul lui un fişier vectorial care reprezintă un vechi ornament rusesc (pe acesta l-am avut mai la îndemână acum, nu-i niciun apropo...). La prima pornire a programului, utilizatorii lui CorelDraw s-ar putea să rămână puţin surprinşi de asemănările cu acest program (dar care sunt numai parţiale).

Ce ştie Inkscape să facă? Păi să creeze şi să manipuleze vectori, în primul rând. Formatul de bază al fişierului vectorial cu care lucrează este SVG, dar mai "ştie" şi alte formate: poate deschide fişiere *.ai, *.emf, *.wmf, *cdr (până la versiunea X4), *.pdf (numai până la versiunea 1.4), *ps, *.eps. De salvat, ştie să salveze în aceleaşi formate (mai puţin formatele proprietare, cum sunt *.ai şi *.cdr). Mai mult, suportă şi fişiere de tip bitmap (sau rastru): *.tiff, *.png, *jpg sunt cele mai uzuale.

Inkscape lucrează ca orice program de grafică vectorială: selectezi elementul grafic, după care îi aplici transformarea sau modificarea dorită. Ştie să lucreze cu nodurile unei curbe Bezier. Pentru orice formă există, ca la alte programe, proprietăţile contur şi umplere ("fill" şi "stroke"). Are o gamă largă de unelte, cea care îmi place mie mai mult fiind unealta caligrafică, ce poate fi utilizată împreună cu o tabletă grafică sensibilă la forţa de apăsare (sau la presiune, cum mai spun unii utilizatori). Împreună cu anumite combinaţii de taste, liniile generate cu unealta caligrafică pot fi transformate în adevărate gravuri (aveţi exemple în imaginile de mai jos, click pentru mărire):

Vă place, nu-i aşa? Rezultatele pot fi uimitoare, dar pentru cineva nefamiliarizat cu grafica vectorială, munca este pe măsură.
Ca să nu uit, Inkscape ştie să lucreze şi el, la rândul lui, cu layere. La fel ca în Adobe Illustrator sau în CorelDraw.

Şi acest program "ştie" management de culoare necesar pentru lucrările care ajung la print. În imaginea de mai jos (click pentru mărire) sunt setările pe care le utilizez eu (ca şi la GIMP, pentru cine nu a lucrat niciodată pentru print, mai bine să nu amble la aşa ceva):

Pentru cine doreşte să încerce programul, îl poate descărca gratuit de aici. Vă doresc succes!