Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

joi, 2 februarie 2012

Ilustrată oferită cu 5, dar vândută cu 900 dolari!

Săptămâna trecută mi-a zbârnâit telefonul într-una, toată lumea întrebându-mă de ilustrata din imaginea de mai jos, mirată find de ascensiunea valorii bidurilor doritorilor mai rar văzută pe eBay.


Explicaţia "saltului" trebuie căutată în raritatea piesei - este prima dată când văd aşa ceva, nici măcar nu ştiam că există, cu toate că tematica mă interesa pentru a putea ilustra potenţialele articole de specialitate.

Textul supratipărit cu roşu pe faţa ilustratei face referire la "Biroul de expediţie Vama Poştei Bucureşti". Ce era această unitate poştală şi ce atribuţii avea? Voi încerca să fac o scurtă prezentare, deoarece din câte ştiu acest subiect nu a fost abordat de cercetătorii istoriei poştale româneşti.

Birourile de comisiune şi expediţie (cum au fost denumite iniţial) au fost înfiinţate de către Direcţia Generală a Poştelor şi Telegrafelor la 1 ianuarie 1900. Scopul lor era acela de a îndeplini toate operaţiunile de vămuire ale coletelor poştale sosite din străinătate, pentru şi în numele comercianţilor şi al publicului faţă de autorităţile vamale, de a transporta coletele vămuite la domiciliul destinatarilor şi de a credita pe destinatari până în momentul predării coletelor cu toate taxele poştale, taxele de ramburs, taxele vamale şi orice alte cheltuieli generate de aceste operaţiuni.

Instrucţiunile vremii clasificau operaţiunile asigurate de aceste birouri astfel:
  1.  Operaţiuni de import;
  2.  Operaţiuni de import cu drept de export;
  3.  Operaţiuni de export;
  4.  Operaţiuni de export cu drept de import;
  5.  Operaţiuni de tranzit;
  6.  Operaţiuni de asignări;
  7.  Operaţiuni pentru formalităţi comunale;
  8.  Contestaţii pentru operaţiunile arătate;
  9.  Transportul şi remiterea coletelor vămuite la domiciliul destinatarilor.
Coletele poştale sosite din străinătate intrau în România pe la punctele de frontieră Burdujeni, Verciorova şi Predeal, aici fiind organizate birouri de comisiune şi expediţie pe lângă oficiile poştale externe de schimb Itzkani, Orsova şi Gara Predeal. Coletele erau primite pe baza unui borderou pentru fiecare staţie de destinaţie din ţară, împreună cu câte o factură pentru fiecare din staţiile de pe direcţia de cartare. Buletinele de expediţie ale coletelor erau predate birourilor de comisiune şi expediţie în vederea vămuirii.

Pentru coletele sosite din străinătate, care urmau să fie trimise spre vămuire la un birou vamal din interiorul ţării, se întocmea câte o declaraţie de asignaţie. Odată ajunse aici, ele se vămuiau şi li se întocmea câte un bilet de asignaţie, pe baza căruia biroul de comisiune şi expediţie îşi luau angajamentul faţă de birourile vamale că fiecare colet va ajunge la destinatar, urmând să prezinte birourilor vamale dovada predării.

Coletele vămuite erau expediate către destinatari prin oficiile poştale din raza acestora, însoţite de facturile externe şi de biletele vamale.

La vămuirea coletelor, birourile de comisiune şi expediţie întocmeau pentru fiecare destinatar în parte o declaraţie vamală de import, care trebuiau timbrate cu un timbru fiscal de 60 bani. Pentru fiecare colet transportat la domiciliul destinatarului, birourile percepeau o taxă de 25 bani.

Pentru coletele care urmau să fie expediate în străinătate (exportate), birourile de comisiune şi expediţie întocmeau declaraţii de export, care trebuiau timbrate cu timbrul fiscal de 60 bani.

Coletele sosite în localităţile unde existau birouri de comisiune şi expediţie erau trimise la domiciliul destinatarilor de către conductorii poştali, care percepeau taxa menţionată mai sus. Pentru coletele sosite în localităţi în care nu existau astfel de birouri, destinatarii trebuiau să se prezinte la oficiul poştal pentru ridicarea lor, plătind aceeaşi taxă în momentul ridicării. Destinatarii puteau opta şi ca personalul poştal să îi transporte coletul la domiciliul său.

Instrucţiunile vremii erau mult mai stufoase, dar cea mai mare parte a lor nu prezintă relevanţă pentru colecţionari. De aceea am făcut un extras destul de restrâns.

Nu am mai menţionat în sinteză de mai sus faptul că fiecare colet era însoţit de o foaie de expediţie (poştală). Cele care însoţeau coletele ce urmau a fi expediate în străinătate erau timbrate cu un timbru fiscal de 10 bani (ori aveau acest timbru preimprimat, în mod similar mărcii fixe de pe întregurile poştale).

42 de comentarii:

  1. O piesă tare interesantă! Şi mai interesant este "preţul" la care s-a vândut.

    O zi bună, Peter! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fără îndoială că preţul a surprins pe multă lume.
      O zi bună îţi doresc şi eu, Alexandru.

      Ștergere
  2. Unicat nu are cum sa fie, insa, nu stii cate bucati au fost tiparite?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că e cineva în stare să răspundă la această întrebare, Ciprian.

      Ștergere
    2. Atat de "unicata" si de necunoscuta este? Atunci banuiesc ca merita suma de banuti cu care a fost vanduta! Salve

      Ștergere
    3. Fiind o tipăritură, e clar că nu poate fi unicat. Probabil că tirajul este destul de mic, supravieţuind până astăzi relativ puţine exemplare, pentru că altfel nu îmi explic de ce mai mulţi cartofili declară că nu au mai văzut piesa.

      Ștergere
    4. Unicata in ghilimele, bineinteles. Dupa cum spuneai si tu, atat timp cat este o tiparitura, nu poate fi un unicat. Insa este interesant faptul ca asemenea piese nu au ramas foarte multe... insa, cel mai probabil, in timpurile in care astfel de ilustrate circulau, oamenii le tratau asa cum trateaza majoritatea, in ziua de azi, ziarele, de exemplu. Le cumpara, le citesc, le pastreaza cateva saptamani, iar apoi le pune peste oala cu lapte acru.

      Din pacate, cam asa se intampla si cu ilustratele din vremurile de demult. Pacat.

      Mi-ar placea o astfel de piesa in propria colectie! Seara faina, Max

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. E frumoasă, subiectele de acest fel sunt destul de rare pe ilustratele vremii.

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Pentru vânzător se pare că a fost o afacere neaşteptat de bună. Necunoscându-i raritatea, a oferit-o la un preţ mic, dar piaţa şi-a spus cuvântul.

      Ștergere
  5. ce comori scoti tu la iveala!... ce fotografie frumoasa, parca face trecerea spre tema propusa de Mirela, pentru sâmbata la Povestea parfumata: Parfumul scrisorilor!
    Max, aici tu vei fi Maestrul! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc, Carmen. Din păcate, nu ştiu ce îmi rezervă acest weekend şi s-ar putea să nu particip la "povestea parfumată".
      Dar trebuie să îţi mulţumesc pentru apreciere.

      Ștergere
  6. Salve Max !

    Spun cu toată convingerea că am mai văzut piesa în urmă cu 2-3 ani.Doar faţa mi-o aduc aminte.Foarte probabil pe Delcampe.

    Întrebări :
    1) foaie de expeditie cu Begleitadresse(Bulletin d'expedition,Bolletino di spedizine) au acelaşi înţeles ?

    2) Şi Buletinele de expediţie ale coletelor care intrau în România erau timbrate cu timbru fiscal de 10 bani. În plus aceste timbre fiscale au perfinul VP , perfin care străbate buletinul de expediţie. Ce înseamnă acest perfin ? (este vorba de anii 1906-1907)

    3) Buletinele de expediţie ale coletelor intrate poartă pe faţă una sau două ştampile rotunde,dublu cerc, "PREDAT" cu data , fără altă menţiune.Unele buletine nu au aceste ştampile. Care este explicaţia acestor prezenţe sau absenţe ? Porţile Orientului poate ?

    ( spun toate acestea deoarece posed peste 20 de Buletine de expediţie cu plecare din Elveţia , Austria , Germania , cu un acelaş destinatar , un negustor de ceasuri din Bucureşti).Însoţeau colete poştale cu ceasuri-valorile coletelor sunt mari pentru epocă , chiar sute de franci elveţieni.Am observat pe diferite saituri filatelice că aceste Buletine de expediţie sunt destul de scumpe , între 50 şi 100 de euro. De ce ?)

    Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot ce este posibil să fi fost pe Delcampe, Andrei, nu am puterea de a acoperi absolut toate ofertele şi este mai mult decât probabil să fi scăpat oferta.

      Da, au acelaşi înţeles, iar utilizarea acestor formulare era reglementată la acea dată de convenţiile poştale în vigoare.
      Timbrul fiscal de 10 bani era aplicat în conformitate cu Legea Timbrului (era o taxă fiscală).
      Multe ştampile, precum şi anulări de tip perfin au fost aplicate de către birourile vamale prin care au trecut coletele la data respectivă, cu tot cu fomularistica ce le însoţea. Nu cred că există vreun studiu al acestui tip de anulări, ele nefiind de interes filatelic.
      Ai dreptate, se întâlnesc destule formulare de acest tip prin licitaţii. Preţurile lor sunt determinate în principal de francatura pe care o poartă fiecare. Pentru cele provenite din Elveţia, îţi recomand să consulţi un Zumstein specializat (Elveţia-Liechtenstein) sau un Michel specializat (la fel, pentru Elveţia, există un volum separat). Acolo sunt trecute cotele mărcilor pe scrisori/documente. Nu toate buletinele de expediţie se încadrează în acele limite. Sunt destule comercializate şi la preţuri mult mai mici (de ex. cele expediate din Ungaria), dar uneori şi la preţuri cu adevărat fabuloase (de ex. unele provenite din fostele colonii germane).

      Ștergere
    2. Foarte interesante intrebarile lui Andrei, am trecut pe aici din nou azi special sa vad raspunsul. Mi-a placut insa la fel de mult si articolul, pigmentat cu foarte multe date si informatii

      Ștergere
    3. @Ionuţ: Îţi mulţumesc.
      Atunci când abordez un domeniu care ştiu că nu a fost tratat cât de cât de înaintaşi, încerc să dau cât mai multe informaţii.
      Francaturile de pe buletinele de expediţie nu au fost studiate din punct de vedere filatelic, ştiu însă un studiu care încearcă să rezolve problema utilizării fiscale a unor timbre cum sunt cele de ajutor, folosite începând cu 1915.

      Ștergere
  7. Soarta destinului (dupa CTP, nu-i pleonasm) mi-a dat ocazia sa demolez o casa si sa modernizez alte patru; toate cu poduri si pivnite...; de la doua mai am cateva carti vechi si corespondenta; astept un sezon prielnic pentru a le sorta; deocamdata m-au descurajat anticarii...; am reusit doar cateva schimburi de carti vechi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Culmea, din astfel de demolări am reuşit să recuperez câteva colecţii extrem de interesante, prin intermediul unui colecţionar a cărui cunoştinţă lucra acum câţiva ani la un centru de colectare al deşeurilor din hârtie.
      Din păcate, unii dintre anticarii de astăzi s-au transformat în simpli negustori fără niciun fel de har.

      Ștergere
  8. Foarte interesante cele pe care ni le-ai spus tu aici. Nu m-am gândit niciodată la avatarurile unui colet poștal. Iar ilustrata are farmecul vremurilor de mult apuse...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi latura aceasta a comunicării constituie tot o părticică din istorie. Numai că nu i s-a prea acordat niciodată atenţia cuvenită.

      Ștergere
  9. O adevarata arta sa stii sa apreciezi asfel de valori. Eu ii apreciez, deocamdata, frumusetea si aerul nostalgic! :) :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, e frumoasă prin însuşi instantaneul imortalizat. Culmea este că exact prin faţa clădirii din fundal mă jucam când eram de-o şchioapă. :)

      Ștergere
  10. Un preț foarte bun!
    Foarte,foarte interesant articolul.Aud pentru prima oară despre acest aspect.Nu am văzut astfel de carte poștală până acum.Nu știam despre existența acestor birouri și mă bucur mult de tot că am învățat încă ceva aici la tine.Voi copia articolul,cu permisiunea ta și-l voi păstra.Este extrem de intersant și instructiv pentru mine.
    Mulțumesc !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru apreciere. Este un aspect care nu prea a fost abordat până acum în studiile de istorie poştală din România.

      Ștergere
  11. Bună Max!
    Superbă ilustrată!
    Mulțumesc de imformații!
    Îți doresc un weekend cât mai plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoasa imagine!

    In sfarsit am reusit sa postez ceva!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai avut probleme la postarea comentariilor?

      Ștergere
    2. Da, nu mai apare - Nume/adresa URL - la tine, iar acum am folosit contul Google!

      Ștergere
    3. Acum am înţeles. Din cauza unor indivizi certaţi cu bunul simţ, am suspendat anonimilor posibilitatea de a comenta. Poţi folosi şi contul pe care îl ai în Wordpress, merge fără probleme.

      Ștergere
  13. Din fiecare postare a ta, am selectat esenţialul , le-am printat, le-am prins între două coperţi, am pus titlul "Filatelice povestite de Max Peter" şi le-am dăruit nepoţelului meu, colecţionar de mărci poştale.
    I-am oferit posibilitatea să vadă diferenţa dintre un filatelist şi un "strângător de timbre". Sper că nu te superi. O retrag dacă crezi că este un abuz.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aurora, să nu-ţi faci niciun fel de probleme, poţi să iei ce doreşti pentru nepoţelul tău. Aş fi vrut să am şi eu pe cineva în familie căruia să-i placă şi să-mi ducă munca mai departe, dar din păcate n-a fost să fie...

      Ștergere
  14. Asadar birocratia exista din vremurile memorabile in care postasul suna intotdeauna de doua ori.....sa lase coletul in siguranta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Statul dorea să se asigure că tot ce intra/ieşea în/din ţară era contabilizat, măsurat şi evaluat, în vederea aplicării taxelor de vamă şi/sau luării de măsuri de interdicţie pentru unele obiecte/mărfuri. Treaba asta se făcea numai la coletărie (mesagerie), pentru că la poşta simplă de scrisori, lucrurile se desfăşurau normal.
      Practic, prin birourile menţionate în articol, poşta acţiona în numele vămii.
      Şi astăzi, decât să ai de-aface cu vama, mai bine te laşi păgubaş.

      Ștergere
  15. Ne place blog-ul dvs. este minunat si va fi mereu aici, citind toate stirile.
    Pupici Glorinha.
    Vă dorim un week-end minunat.
    http://sbrincos.blogspot.com
    Brazil

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine aţi venit!
      Mă bucură să aud acest lucru.
      Vă doresc şi eu un weekend minunat!

      Ștergere