Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

duminică, 5 februarie 2012

Cota mărcilor pe scrisoare: o abordare eronată în mai toate cataloagele

În cele două cataloage româneşti mai recente, pentru piesele clasice sunt acordate cote ale mărcilor pe scrisoare. Este vorba de cataloagele din 1974 (K. Dragomir - Surpăţeanu) şi 1984 (Spineanu). Mult timp am petrecut încercând să înţeleg care este mecanismul formării preţului pentru mărcile pe scrisoare.

La începuturile mele în ale studiului, nu reuşeam să pricep acest lucru. Bănuiam, pe bună dreptate, că cel mai important criteriu are la bază raritatea piesei. De înşelat nu mă înşelam, dar nu îmi dădeam seama în ce măsură ar putea exista o metodologie de formare/atribuire a cotei pieselor pe corespondenţă.

În timp, odată cu completarea  propriei biblioteci filatelice, am urmărit acest aspect şi în alte cataloage specializate. Mai ales că am fost pus în repetate rânduri în faţa nevoii de evaluare a unor piese diverse.

Metoda de acordare a acestor cote de către cele două cataloage româneşti menţionate mai sus nu reprezintă o noutate. Am întâlnit-o în numeroase alte cataloage: Michel specializat (volumele pentru mai multe ţări), Netto (pentru Austria), Stanley Gibbons (volumele specializate pentru perioada reginei Victoria şi pentru perioada următoare, a "celor patru regi"), Zumstein (pentru Elveţia), Facit (pentru ţările nordice) etc.

Ulterior, prin anii '80, am descoperit catalogul austriac specializat realizat de Ferchenbauer. A fost primul catalog în care am descoperit cote defalcate pe fiecare combinaţie în cadrul francaturilor. Pentru o perioadă, am considerat că acest model de prezentare pare a fi cel mai "bun". Dar am descoperit ceva mai târziu că totuşi nici acest model nu acoperea necesitatea catalogării adecvate a unor francaturi (pentru că m-am pomenit în situaţia de a întâlni francaturi identice, pe obiecte de corespondenţă din categorii diferite şi a căror raritate era în mod cert diferită).

Ceva mai târziu, după anul 2000, tot nordicii mi-au dat soluţia, după ce am descoperit într-o ediţie mai nouă a catalogului suedez Facit inventare ale corespondenţelor pentru emisiunile clasice, pe categorii, pe greutăţi şi pe destinaţii. Am realizat repede că aici poate fi soluţia aplicabilă şi pentru un potenţial catalog românesc specializat.

Concluzia la care am ajuns este că pentru realizarea unei catalogări cât de cât mai apropiate de realitate sunt necesare cel puţin două lucruri de bază:
- analizarea circulaţiei fiecărei emisiuni în parte, pe baza tarifelor în vigoare;
- realizarea unui inventar cât mai detaliat al pieselor cunoscute.

Volumul de muncă este apreciabil, dar rezultatele pot fi excepţionale. Fiecare emisiune (uneori fiecare marcă dintr-o emisiune) are o putere de francare întinsă pe o anumită perioadă. Pentru această perioadă au fost în vigoare unul, două sau mai multe tarife pentru diversele categorii de corespondenţă (cărţi poştale, scrisori etc.), care pot avea trepte de greutate, pot fi simple sau recomandate, trimiteri expres sau cu AR, pot fi de asemenea interne (loco sau în altă localitate) sau externe. Pentru fiecare din aceste categorii de corespondenţă există obligativitatea francării cu o sumă, care poate fi realizată printr-o francatură simplă (dacă în emisiunea respectivă există nominalul corespunzător), colorată (realizată din două sau mai multe valori), multiplă (de ex. francatură de 25 bani realizată din cinci mărci de 5 bani) sau combinată, colorată şi multiplă (de ex. două mărci de 10 bani şi una de cinci bani).

Despre un inventar al francaturilor nu se poate vorbi decât pentru primele trei emisiuni. Pentru perioada clasică, există semnalări ale unor francaturi deosebite, dar părerile referitoare la raritatea unor combinaţii mai uzuale diferă mult. Şi aici ar fi necesar un inventar, care nu prea există. De perioada postclasică, nici nu mai vorbesc. Ca de altfel şi de perioadele mai recente, mergând chiar până la proclamarea republicii, în 1947.
O astfel de evaluare a corespondenţelor ar permite şi identificarea mult mai rapidă a plicurilor filatelice, care sunt în multe cazuri supraevaluate, în detrimentul altor piese, pur şi simplu ignorate, dar extrem de rare.

Mai apare o problemă care nu a fost niciodată tratată în niciun studiu (fie el românesc sau străin): raritatea francaturilor de completare pe întregurile poştale cu marcă fixă. Treaba ar fi simplă şi pot da un exemplu grăitor: în niciun caz cota unei scrisori francate cu o marcă de 25 bani Perle nu poate fi egală cu cea a unei cărţi poştale recomandate, care pe lângă marca fică mai are şi aceeaşi marcă de 25 bani Perle. Exemplele ar putea continua.

Problema este cine munceşte?

34 de comentarii:

  1. impresionant cât ai aprofundat acest studiu si ce frumos pentru noi ca primim informatiile "pe tava". Dupa ce vizitezi blogul "romanianstampnews.blogspot.com" nu se poate sa nu-ti schimbi viziunea asupra serviciului postal, asupra timbrelor si asupra artei filatelice.
    Sa ai o duminica frumoasa, Max draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă măguleşti, Carmen!
      Sunt doar câteva observaţii pe care le-am adunat din pasiune.
      Îţi doresc şi eu o duminică frumoasă.

      Ștergere
    2. (http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2012/02/sapte-fotografii-1.html)

      Ștergere
    3. Îţi mulţumesc frumos, Carmen!

      Ștergere
  2. Exact aceeasi problema se intilneste si la ceasuri, cand o firma scoate un model de ceas de multe ori face si derivate din el... ( cu cadran alb s-au negru cu data la ora 3 s-au la ora 6..etc ) de cele mai multe ori cataloagele au doar modelul principal dar nu si derivatele si cand vezi un ceas s-au auzi numele lui foarte rar al gasesti chiar pe acela deoarece el nu exista in cataloage :(...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi mulţumesc Ninu, uite că aşa mai învăţ şi eu câte ceva despre ceasuri, chiar nu ştiam acest aspect.

      Ștergere
  3. Cine ar putea să facă un asemenea studiu ? Un om pasionat. Știu eu pe cineva. :lol:

    RăspundețiȘtergere
  4. Incă o filă printată! Incă o pagină de studiu pentru nepot! Incă un mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare plăcere, Aurora. Şi eu îţi mulţumesc.

      Ștergere
  5. are dreptate Carmen! se simte pasiunea cu care faci lucruri si dragul cu care le pregatesti:). mai mult esti bun si ne dai si noua...:)). noapte faina....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă străduiesc, Geanina. Îţi mulţumesc frumos.

      Ștergere
  6. Salve Max !
    Realizarea unui astfel de catalog poate fi doar o operă colectivă. Pentru că este vorba de o cantitate de muncă imensă (dacă se doreşte acoperirea tuturor perioadelor ). Oricum problema mă depăşeşte.
    ÎNTREBARE :
    Cum evaluaţi o Carte Poştală de cinci bani pe care este aplicată şi marca poştală 5 bani Paris I , eroarea albastră.Cartea poştală poartă ştampila JASSY 9 JUL 79 şi este expediată la Iţcani .
    Dacă mai sunt necesare detalii le pot da. Mulţumesc !

    Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să-ţi spun sincer, o mare parte a muncii este deja făcută, Andrei. După "chiflele" pe care le-am luat la începutul anilor '90, personal nu mai sunt adeptul muncii colective.
      Piesa respectivă - dacă se dovedeşte originală în urma unei expertize - ar merita o cifră cu patru digiţi în euro. Aş putea să-ţi spun mai multe dacă mi-ai trimite un scan al piesei pe mail.
      Oricum, am în plan un articol referitor la erorile de culoare de la emisiunile Bucureşti, la eroarea de 5 bani albastru este o problemă delicată privind culoarea tiparului (marca de 10 bani a fost imprimată într-o gamă largă de nuanţe, dar un inventar al pieselor originale cunoscute indică o singură nuanţă întâlnită la erori).

      Ștergere
    2. Interesant articolul dar la fel de interesante sunt si comentariile. Ma bucur sa stiu ca exista un astfel de studiu in stare avansata si tare mi-ar placea sa il si vad finalizat. Ma duc sa pregatesc popcornul si astept cartea!

      Ștergere
    3. @Ionuţ: Studiul este destul de avansat, dar acum trebuie integrat în cuprinsul catalogului. Asta înseamnă destulă muncă luată de la capăt (sunt zeci de tabele, care dă peste cap paginarea pentru câteva sute de pagini). Cred că încă nu este cazul să te repezi la popcorn... :))

      Ștergere
  7. Foarte interesanta discutie...
    Eu pentru tarile africane de unde as putea extrage aceste date si cum sunt aceste cataloage ca in cele filatelice gasesti doar cotatia timbrelor....ma intereseaza subiectul ptr ca este unul destul de complicat si daca-l stapanesti bine ai numai de castigat...Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştiu niciun catalog cu cote pentru mărcile coloniilor franceze vechi pe scrisoare. Poate ai putea găsi în volumul destinat clasicelor din toată lumea, editat de SCOTT (dar nu ştiu sigur, eu nu îl am). Dar poţi să cauţi pe net mai multe informaţii. Cred că tot literatura franceză ar fi cea mai potrivită.

      Ștergere
    2. buna max, offtopic, daca ai timp si chef te invit sa participi la pink monday

      Ștergere
    3. @karma police: Mă simt onorat pentru invitaţie, îţi mulţumesc frumos. Din păcate, timpul nu-mi permite să compun ceva (am de lucru la birou de nu ştiu pe unde să scot cămaşa...). Sper să pot participa săptămâna viitoare.

      Ștergere
  8. Salve Max !

    Am cumpărat dintr-un anticariat cartea lui Nicolae Tripcovici ," Filatelia, pasiune , competiţie , studiu", Ed. Sport-Turism, Bucureşti , 1985.
    Pentru mine cel puţin este o carte excelentă , deoarece am găsit foarte multe îndrumări practice şi teoretice.
    În capitolul FILATELIA , studiu (pag. 120)am găsit informaţii care mi-au dat un ghidaj pe care-l căutam. La pagina 125, coloana a doua, citim :

    " Nu trebuie însă uitat că studiul constituie treapta cea mai avansată şi numele celor care i s-au dedicat rămân înscrise în cartea de aur a filateliei. Prin analizarea unor materiale extrem de vaste , punând sub lupă mii şi zeci de mii de exemplare , cercetători ca Alfred Nicolau , Odo Boehm-Reney , C. Celarianu şi mulţi alţii au reuşit să desţelenească terenul în numeroase sectoare ( emisiunile Paris , Bucureşti , Cifra în patru colţuri , Spic de grâu , Uzuale-Ferdinand , Uzuale -Stema Republicii, Taxe de plată ovale şi altele), trasând cadrul general pentru o seamă de capitole.Cadrul pe care s-au grefat şi se pot grefa în continuare noi cercetări pornind de la constatările lor."

    Citatul acesta îmi este mie un puternic argument pentru a găsi susţinători financiari în proiectul de valorificare cultural-educativă a Colecţiilor de Studiu Odo Boehm-Reney.
    Am o foarte mare rugăminte la D-voastră. Am nevoie de minime informaţii privitoare la N.Tripcovici, Alfred Nicolau , C. Celarianu , informaţii care ştiu că le aveţi. Sau măcar la ceea ce se spune despre aceştia în lucrarea lui Silviu N. Dragomir , Istoria Filateliei Româneşti.Lucrare pe care nu o am. Nu am reuşit să găesc nimic pe net despre aceşti cercetători ( şi nici despre alţii , ceea ce este o mare durere).
    Aceste informaţii îmi sunt necesare în articolul pe care îl pregătesc pentru a fi pubilcat în presa locală , legat de Colecţiile de Studiu Renei. Sunt sigur că mă înţelegeţi.

    Pe de altă parte am absoluta convingere că munca D-voastră filatelică , odată publicată , vă va înscrie în acea Carte de Aur a Filateliei Româneşti.

    Cu stimă ,
    Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştiu volumul, cred că îl am şi eu în bibliotecă.
      Din păcate, pe mine nu m-au interesat niciodată biografiile cercetătorilor, ci numai rezultatele muncii lor - studiile respective. Am avut onoarea să-i cunosc pe toţi trei, ba la Tripcovici şi Celarianu am fost invitat de mai multe ori (cu Nicolau - care era din Craiova - am purtat corespondenţă câţiva ani).
      Nu am "istoria" scrisă de Silviu Dragomir (pur şi simplu nu m-a interesat subiectul, prefer să rămân la cercetarea propriu-zisă), dar ai putea să-i ceri adresa prin secretariatul FFR (găseşti adresa de mail pe pagina federaţiei) şi să-l rogi să-ţi vândă un exemplar, dacă mai are.
      Las-o mai uşor cu "cartea de aur", că acum lumea se pare că are alte preferinţe, nu cercetarea.

      Ștergere
  9. Salve Max !
    Nu pot sa-mi dau seama de ce a dispărut un comentariu. O sa revin mâine ! Ciao !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îţi voi da răspunsul mai pe seară, acum sunt într-o criză acută de timp.

      Ștergere
    2. Vă mulţumesc ! Răspunsul puteţi să îl daţi şi mâine sau când aveţi timp !
      Toate cele bune !
      Andrei , Vatra Dornei

      Ștergere
  10. Îţi dai seama cât de greu se întocmeşte un catalog în filumenie. Aici, culorile, matriţele nu erau standarde nemodificate. Au fost piese care au primit aproape toate nuanţele posibile (zeci de nuanţe principale!). Într-adevăr, nuai un pasionat poate înţelege aceste aspecte. Şi frumuseţea lor!
    Îmi amintesc că, prin '86, am primit o cutie poloneză în Gara de Nord. Mi-a sărit în ochi o literă eronat scrisă. Un an mai târziu, în Polonia, primeam seria corectă, plus eroarea ce-o depistasem deja şi care a fost corectată printr-o nouă emisiune!

    http://filumenie.wordpress.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domeniile sunt fundamental diferite, tocmai prin criteriile care stau la baza apariţiei pieselor noi. La timbre, domeniul este puternic reglementat, ele reprezentând oarecum hârtii de valoare. În filumenie traba este cu totul alta, orice producător putând să scoată pe piaţă ce crede el de cuvinţă că s-ar vinde sau că i-ar face o publicitate mai potrivită.
      Acum, am o întrebare de nepriceput în domeniu: există cataloage şi în filumenie?

      Ștergere
  11. Salve Max !
    Excelent ! Dacă i-aţi cunoscut atunci îmi puteţi spune câteva rânduri despre fiecare ?
    Mulţumesc !
    Andrei , Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aş prefera să nu o fac Andrei, au trecut prea mulţi ani de atunci şi s-ar putea ca ce scriu eu să nu fie cele mai potrivite cuvinte. Te-aş îndruma mai degrabă spre lucrarea lui Silviu Dragomir.

      Ștergere
  12. Salve Max !
    Am primit de la Daniel Marcu - Kolector.ro un răspuns care m-a ajutat foarte mult . Din păcate îmi spune că despre Alfred Nicolau nu a găsit nimic în lucrările lui Dragomir şi Scăiceanu .
    Chiar sunt uimit !
    Despre Celarianu ştiu că a studiat emisiunile Ferdinand, am un articol, dar despre Alfred Nicolau chiar nu ştiu nimic. Spuneţi-mi vă rog anii vieţii, naştere şi plecare ,şi temele sale de studiu.
    Încet încet îmi dau seama ce înseamnă lipsa unei instituţii de cultură filatelică - de ce nu de nivel universitar , care să nu lase să se aştearnă zăpada uitării peste personalităţile care au studiat Filatelia Românească , care au realizat studii şi cercetări filatelice , importante pentru istoria naţională. Trebuie făcute copii digitale după toate lucrările şi studiile de filatelie tradiţională românească .Apoi multiplicate şi răspândite prin biblioteci.Cel puţin asta m-am gândit eu să fac pentru studiile lui Odo Boehm Reney , indiferent ce spun unii sau alţii .
    Scripa manent verba volant !
    Toate cele bune tuturor !
    Vatra Dornei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andrei, îmi pare rău, n-am făcut fişe cu colecţionarii şi cercetătorii, ţi-am mai spus că eu nu am fost interesat de biografiile lor, ci de studiile lor.
      Alfred Nicolau ştiu că a locuit în Craiova în perioada când am corespondat eu cu el (anii '70-'80) şi că a fost preocupat de studiul emisiunilor Spic de grâu, Gravate şi Tipografiate.

      Ștergere
  13. Salut Max !
    Mulţumesc mult ! Am mai găsit un articol al lui Alfred Nicolau
    într-o revistă Filatelia. O să iau la rănd numerele pe care le am , poate mai găsesc ceva.
    Toate cele bune !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andrei, în legătură cu ceea ce se găseşte pe net, cât şi cu ceea ce se caută de obicei, dar şi cu lipsa acută de informaţii, voi scrie cât de curând un articol. Este multă lume care nu prea înţelege de fapt de unde vine chestia asta.

      Ștergere