Scrisoarea cu pricina a figurat în licitaţia Corinphila din martie 2010 (lot 5674, preţ de plecare 1200 franci elveţieni). Ea este descrisă şi în lucrarea lui Norbert Blistyar (Poşta austriacă în Principatele Dunărene şi Dobrogea în sec. XIX, Würzburg 2011, pag. 179).
Fiind o piesă deosebită, dar puţin cunoscută, pe eBay nu s-au "îngrămădit" cumpărătorii. A existat o singură ofertă, scrisoarea fiind achiziţionată pentru 3200 dolari SUA.
Ma impresioneaza cate cunostinte sunt necesare in aceasta pasiune; daca era numai istorie, ma descurcam cu placere, insa sunt mult mai multe domenii.
RăspundețiȘtergereConstat ca randamentul investitiei e derizoriu...Mai ales ca sunt sume mici...
De multe ori, pentru analizarea unei piese sunt necesare cunoştinţe pluridisciplinare.
ȘtergereRandamentul este - zic eu - foarte bun. Nu cred că mai este vreo afacere care să aibă o rată aşa de ridicată (cel puţin în situaţia de astăzi). Pentru cei care dispun de ceva fonduri (dar şi de cunoştinţele necesare), este mult mai lejer de stat în faţa computerului decât de alergat după clienţi în alte domenii. Apoi, potenţialele pierderi nu sunt în niciun caz de genul celor înregistrate pe Forex (unde s-au dus mulţi şi aproape toţi au constatat că au pierdut şi banii, şi timpul).
a. Între Galaţi şi Brăila probabil că, zilnic, circulau câteva curse de vapoare (cu zbaturi) austriece de la DDSG, pentru că ştampilele precizează 2.Reise şi 4.Reise, adică cea de-a 2-a şi cea de-a 4-a călătorie (cursă) a vaporului.De aceea, scrisoarea a ajuns în aceeaşi zi de 12.05.De fapt şi distanţa pe fluviu între cele două oraşe este de doar 30 de km.Părerea mea este că, la o asemenea frecvenţă a curselor, nu a mai avut importanţă să se treacă şi numele vaporului, obicei specific vapoarelor de mare.
RăspundețiȘtergereb. Francatura s-a făcut cu o marcă a DDSG, probabil special emisă pentru francarea corespondenţei la bordul flotei sale proprii.
c. Acum 100 de ani, bunicul meu matern era secund pe un vapor al DDSG.Interesanta postare imi trezeşte nostalgice amintiri! Mulţumesc, Max Peter!
În mod normal, acele ştampile se utilizau pe frahte, nu pe corespondenţă, pentru care agenţia din Galaţi a companiei de navigaţie avea ştampilă cu dată şi cu numele localităţii.
ȘtergereCompania a avut mărci proprii, care au circulat pe sectorul românesc al Dunării doar până în 1869 (piesa de faţă este o excepţie, deoarece din 1869 poşta externă a fost preluată de către stat, sub forma monopolului).
Ar fi tare interesante fotografii din acea epocă!
Eu trebuie să vă mulţumesc!
Da...ar fi interesante şi fotografii.Nu le mai am.Familia le-a donat Muzeului Marinei din Constanţa.
ȘtergereVă mulţumesc foarte mult pentru informaţie, atunci ştiu încotro să mă îndrept. Avem colegi colecţionari acolo.
Ștergere