Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

miercuri, 19 octombrie 2016

O fi el şi retuş, dar mai frumoasă e presepararea

Presepararea mărcilor la biroul din Iaşi a fost semnalată pentru prima oară de către Fritz Heimbüchler, în a sa monografie a Capetelor de bour.

Ulterior, existenţa la acelaşi birou a preseparării la mărcile clasice litografiate a fost semnalată la o scrisoare oferită în prima licitaţie Yaman (octombrie 2007, preseparare specificată în clar în descrierea din catalog), scrisoare despre care am scris  în urmă cu mai bine de 4 ani, După vreo cinci ani de la acea licitaţie Norbert Blistyar a publicat un articol în revista Philatelica.ro, nr. 17/2012, semnalând existenţa preseparării şi la o marcă de 25 bani din 1869. Luna trecută am mai semnalat o scrisoare francată cu o marcă de 10 bani şi una de 15 bani din aceeaşi emisiune litografiată.

La începutul lunii septembrie a.c. a mai fost comercializată o faţă de scrisoare francată cu un unicat de 25 bani din 1869, care prezintă şi el urmele preseparării, expediţia fiind făcută tot de la Biroul Iaşi.


Faţa de scrisoare a fost vândută cu 132 euro, dar preţul (destul de ridicat pentru un fragment mare, practic) cred că a fost ridicat de o adnotare făcută pe fragment: "Retouche am Hinterkopf! RR!". Într-adevăr, marca prezintă un retuş al occipitalului şi cefei efigiei, dar în umila mea opinie elementul interesant al piesei îl reprezintă semnele preseparării mărcii (click pe imagine pentru mărire):


Care este elementul de interes care cred că trebuie menţionat în mod special? Până acum, toate exemplarele semnalate au fost tăiate parţial pe laturile verticale ale mărcilor. Ori la această piesă, semnele pretăierii arată clar tăierea pe laturile orizontale.

În definitiv concluzia care se poate trage nu este latura pe care s-au pretăiat mărcile, ci confirmarea repetată a obiceiului preseparării pe care l-au dovedit amploiaţii biroului din Iaşi. Din cauza traficului însemnat înregistrat la acest birou nu se poate aprecia că astfel de piese ar fi rare sau mai rare decât cele purtând mărci care au fost debitate normal. Totuşi, cred că într-o colecţie de studiu a perioadei, a emisiunii sau un studiu de istorie poştală locală asemenea scrisori nu ar trebui să lipsească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu