Primul exemplu: un plic ce pare falsificat aproape în întregime (click pe imagine pentru mărire).
La acest plic, francatura pare, la prima vedere, atractivă (mai ales pentru un colecţionar nespecializat în mărcile ocupaţiei franceze în Arad). Plicul are una dintre caracteristicile care "gâdilă" inconştientul colecţionarului, îndemnându-l să facă o ofertă pentru că aspectul este unul frumos, estetic.
Când am văzut prima dată plicul pe internet mi-a sărit în ochi aspectul puţin nefiresc al ştampilei (pentru că urmăresc piese care poartă ştampile maghiare, acesta a fost primul detaliu la care m-am uitat). Am postat imaginea pe Gacebook, cerând şi opinia altor colecţionari. Făcătura mi s-a confirmat, în sensul că supratiparele de pe mărci sunt falsificate. Astfel se conturează destul de clar modul în care s-a fabricat făcătura.
Pe un plic de epocă cu un antet din Arad (provenind probabil din vreo arhivă) s-au aplicat mai multe mărci cu supratiparul falsificat (imitând de fapt francaturile filatelice ralizate în epocă cu mărci originale). Desigur că nominalul nu are niciun fel de legătură cu vreun tarif. Apoi mărcile au fost anulate cu o ştampilă care pare falsificată, deoarece nu se potriveşte cu ştampila J folosită la Oficiul nr. 1 din Arad (ştampila aplicată pe acest plic are o amprentă care sugerează faptl că ar fi confecţionată din cauciuc, dar ştemplurile originale au fost metalice). Pe verso, plicul poartă o ştampilă identică, dar pe corespondenţele ciruclate efectiv acest lucru nu se prea întâmplă.
Această "piesă" a fost oferită cu un preţ modest. Este posibil ca natura ei să nici nu fi fost cunoscută de vânzător. De altfel aşa se şi răspândesc făcăturile de acest fel: ele se transmit din mână în mână de la şi către colecţionari fără prea multe cunoştinţe, înşelaţi de "frumuseţea" plicului.
O altă categorie de făcătură (despre care am mai scris pe blog) se referă la FDC-uri fabricate (click pe imagine pentru mărire).
Este vorba despre aşa-zise FDC-uri purtând mărci din perioada domniei regelui Carol al II-lea.
Elementul care "trădează" piesa este ştampila "Bucureşti" care este dintr-un tip ce nu se regăseşte pe francaturile uzuale din perioadă (pentru că tocmai sunt în toiul cercetării mărcii uzuale "Carol II călare" şi am deja scanate peste o mie de exemplare am mai făcut o trecere în revistă a imaginilor).
Şi data din ştampilă poate fi un element, deoarece emisiunea a fost pusă în circulaţie în 1931, nu în 1932 (aşadar plicul numai FDC nu poate fi).
Mai există un element care mi se pare curios: toate aceste "FDC"-uri sunt mereu oferite de doar câţiva vânzători, unii din Anglia, ceilalţi din Germania. Ori este vorba despre un stoc mai mare (realizat mai demult şi scos acum la vânzare cu picătura), ori sunt producţii mai recente care urmăresc valorificarea unor serii cu şarnieră, cu gumă deteriorată ori cu alte defecte minore, pentru care nu există cerere pe piaţă (ca paranteză, multe mărci din această perioadă au cotele din cataloage puţin cam umflate, dacă se face o comparaţie cu frecvenţa ofertelor de pe piaţă).
Desigur că fiecare FDC întâlnit trebuie analizat separat, funcţie de elementele pe care le are.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu