Tehnica de calcul te poate ajuta dacă o foloseşti

În urmă cu vreo doi sau trei ani stăteam la o cafea cu Emanoil Săvoiu, schimbând impresii şi păreri legate de modul de verificare a unor cantităţi mai mari de timbre. Nu era vroba de timbre anume, ci de timpul foarte îndelungat pe care trebuie să-l consumi ca să poţi verifica în amănunţime o cantitate de timbre. La un moment dat m-a întrebat dacă ştiu vreun program (de genul celor văzute prin filmele poliţiste folosite pentru identificarea persoanelor ori citirea amprentelor) care să determine automat diferenţele dintre două (sau mai multe) timbre. Atunci i-am spus că nu există. Sincer să fiu, nici acum nu ştiu dacă există vreun program care poate fi utilizat pentru aşa ceva (oricum softurile utilizate prin filme nu ştiu să existe şi în realitate, ori poate există, dar nu au difuzare publică). În orice caz, un soft dedicat în mod special pentru timbre nu ştiu să existe.

Asta nu înseamnă că nu se pot utiliza alte programe din categoria celor destinate graficii digitale. Cu o observaţie însă: procesul de identificare a diferenţelor nu ştiu să se poată automatiza. Cert este că niciunul dintre programele de grafică de pe piaţă (gratuite sau comerciale) nu înglobează elemente de inteligenţă artificială, ci - cel mult - posibilităţi de înregistrare succesivă a unei înşiruiri de comenzi pentru realizarea automatizării atunci când se lucrează în mod repetitiv în aceeaşi succesiune (utilizatorii de Photoshop ştiu despre ce este vorba, sunt acele "actions", cum sunt ele denumite).

Pe la sfârşitul anilor '90 am realizat că scanarea timbrelor poate fi de mare ajutor la verificarea desenului lor şi, eventual, la descoperirea unor potenţiale erori şi varietăţi. Utilizez foarte des scannerul şi acum şi trebuie să recunosc faptul că m-a ajutat mult la descoperirea multor "minuni" la timbrele care mi-au trecut prin mână. Nu mai vorbesc de faptul că o imagine scanată la rezoluţie mare poate fi de mare ajutor la identificarea unor caracteristici-cheie, precum şi la descoperirea falsurilor. În plus, odată scanate, imaginile mărcilor pot fi oricând utilizate pentru ilustrarea unui articol.

Revenind însă la studiul varietăţilor mărcilor, una dintre tehnicile pe care le folosesc frecvent este cea a suprapunerii imaginilor a două sau mai multe mărci pe care le-am scanat anterior împreună (aceasta este una dintre condiţiile care trebuie urmărite, deoarece scanarea în operaţii diferite poate induce erori). Scanarea într-o singură operaţie asigură respectarea aceloraşi preferinţe: rezoluţie identică şi citirea concomitentă a mărcilor de către senzor.

Odată scanate, mărcile pot fi "aşezate" pe întreg ecranul, studiul desenului fiind mult uşurat.

Cu toate acestea, în cazul în care doreşti să faci şi diverse comparaţii între două sau mai multe mărci nu ai altă soluţie la îndemână decât să le măsori. Uneori, măsurarea tuturor timbrelor dintr-un anumit tip poate fi utilă, deşi este foarte mare consumatoare de timp.

Totuşi, în alte ocazii nu intenţionezi să faci un studiu amănunţit pe un timbru care nu prezintă o însemnătate deosebită. Atunci se poate apela la o tehnică ceva mai simplă şi mai la îndemână: suprapunerea imaginilor aparţinând unor mărci diferite.

Odată cu suprapunerea poţi realiza că dimensiunile mărcilor sunt uşor diferite. Cum se întâmplă în imaginea de mai jos (click pentru mărire):

Am aşezat cele două imagini pe două "straturi" diferite, cel aflat deasupra având o transparenţă de circa 45% faţă de opacitatea normală. Prin deplasarea fină pe orizontală şi verticală a stratului aflat deasupra, am aliniat desenul celor două mărci faţă de colţul drept superior. Examinând apoi colţul opus am observat diferenţe evidente care nu pot fi generate decât de dimensiunea diferită a desenului celor două mărci.

Există însă şi o altă tehnică de suprapunere, pe care unii utilizatori ai programelor de prelucrare a imaginilor o folosesc atunci când scanează "pe bucăţi" o coală mai mare de hârtie, lipind ulterior imaginile separate într-o singură imagine mare.

Pentru cititorii neiniţiaţi, imaginile în format digital pot fi formate din mai multe straturi suprapuse succesiv, unul peste altul. Cu ajutorul programelor specializate, straturile pot fi prelucrate şi/sau alterate separat sau global, ordinea lor poate fi schimbată, dar - un lucru important - poate fi modificat şi modul în care acestea interacţionează unul cu altul. Aceste moduri de interacţiune sunt unele prestabilite, iar alegerea lor poate genera efecte deosebit de frumoase şi spectaculoase (prin modificarea anumitor parametri). Ele au însă şi aplicaţii practice, aşa cum este cazul care ne interesează.

Unul dintre modurile prestabilite se cheamă "Difference" în engleză, exact ceea ce se înţelege şi în română: face vizibile diferenţele între două straturi.
În mod ideal, când imaginea de pe fiecare strat este identică şi s-a făcut anterior alinierea faţă de o axă a fiecărei imagini, când se aplică modul "Difference" imaginea ar trebui să fie complet neagră.
Atunci când imaginile de pe cele două straturi diferă, pe fundalul negru se vor reprezenta contururile şi suprafeţele care nu se mai potrivesc.

La imaginea de mai sus, cea care conţine câte un strat separat pentru fiecare din cele două mărci, am modificat parametrul "Blending mode" al programului de la "Normal" la "Difference", obţinând ceea ce se vede în imaginea de mai jos (click pentru mărire):

Dacă în colţul drept superior al desenului mărcilor apare câte un contur cauzat de tiparul mai fin sau mai ancrasat, în celălalt colţ sunt evidente diferenţele foarte bine marcate dintre desenele celor două mărci.

Odată realizată această operaţie am certitudinea că există diferenţe de dimensiune. Ele nu pot apărea (la tiparul realizat în heliogravură) decât pe timpul operaţiunii de reducere fotografică a machetei, aşadar există operaţiuni separate de multiplicare, deci şi cilindri gravaţi în operaţii separate. De aici ar urma apoi continuarea studiului în vederea descoperirii altor varietăţi.

Prima imagine din articol este o captură de ecran realizată la fereastra programului Adobe Photoshop. Acesta este un program comercial scump, pentru care este nevoie de plata lunară a unui abonament de până în 20 de dolari. Pentru cei care dispun de calculator, dar nu îşi permit să plătească un asemenea abonament, există programe gratuite care au capacitatea de a lucra cu imagini care conţin straturi diferite şi care au şi capacitatea de a utiliza moduri diferite de interacţiune între straturi (acele "blending modes" din Photoshop).

Cel mai bun şi cel mai complex program de prelucrare a imaginilor disponibil gratuit (cu licenţă de tip Open Source) este venerabilul Gimp. Despre lucrul cu straturi puteţi citi aici. Dacă vi se pare mult prea complicat acest program, există altul mai simplu (dar la fel de puternic): se cheamă Paint.net, iar despre modul de lucru cu straturi puteţi afla aici.

Am încercat să fiu cât se poate de puţin tehnic în prezentarea mea. Dacă aveţi totuşi întrebări le puteţi adresa fără teamă. Despre cele două programe gratuite puteţi găsi multe detalii pe internet.