Câteva cuvinte despre evaluări

Am tot scris pe blog despre preţuri şi despre valoarea mărcilor poştale până mi s-a urât. Este unul dintre subiectele cele mai căutate pe internet, iar articolele referitoare la preţuri însumează cele mai multe accesări dintre toate articolele publicate.

O problemă privind evaluările la timbre şi la colecţii folatelice: legal nu există evaluatori autorizaţi pentru acest domeniu şi nici nu pot exista, deoarece legislaţia suferă de o serie de lipsuri pe de o parte, iar pe de altă parte în România nu există o formă de pregătire (şcoală) de niciun nivel pentru timbre şi filatelie.

Acest "amănunt" total "nesemnificativ" nu este însă băgat în seamă de toată lumea, deoarece se mai găseşte câte un "specialist" care miroase repede potenţialul "client" şi îşi face imediat un plan de bătaie. Există câteva versiuni devenite clasice, în cei peste 45 de ani de practicare a acestei pasiuni lovindu-mă nemijlocit de astfel de persoane:

- "specialistul" se uită în diagonală la clasoare/albume/plicuri şi aruncă o sumă la plezneală (şi nu uită după aceea să se ofere să-i găsească "cumpărător" respectivului, ori să-i facă o ofertă, "lăsând" de la inima lui);

- "expertul" spune că poate face o evaluare foarte amănunţită, dar pentru munca depusă solicită un "comision" de câteva procente calculate la cotele însumate de catalog; face câteva liste, o adunare, după care calculează o "valoare" şi, desigur, "comisionul" care i se cuvine; după câtva timp, neiniţiatul (care credea că l-a prins pe Dumnezeu de-un picior) constată că nu ia pe mere ce-a dat deja pe pere, apoi junge la vorba proverbului: tot păţitul e deştept;

- există şi alte variante şi posibilităţi: neiniţiatului i se spune că ce are el nu face niciun ban, dar după o lună de zile îl caută pe acesta, spunându-i că, dacă vrea, a găsit (cu mare greutate) un cumpărător dispus să "înmormânteze" nişte bani.

Deşi am mai scris despre aşa ceva, revin cu problema în urma unei discuţii pe care am avut-o pe Facebook. Oamenii tot nu vor să priceapă că cel mai bun lucru este să-i înveţi să pescuiască, nu să le dai peştii de pomană. Mai este însă câte un domn sau câte o doamnă care sunt deranjaţi când li se oferă o minimă îndrumare, crezând că o rezolvă ca la şaormăria din colţul blocului (cu mai mult sos!). Ţepuiţi sunt destui însă!