Există însă şi numeroase alte corespondenţe provenite de la poşta austriacă, mai precis de la oficiile consulare (sau militare de campanie, pentru o scurtă perioadă de timp) deschise pe teritoriul principatelor. Există de asemenea corespondenţe transportate cu agenţiile austriece de navigaţie fluvială şi maritimă (DDSG şi Lloyd).
Există de asemenea corespondenţe expediate de la sau spre agenţiile poştei franceze, greceşti şi ruseşti (inclusiv de la agenţiile companiei ruseşti ROPiT) de pe teritoriul principatelor. Multe asemenea piese sunt deopotrivă rare şi spectaculoase.
Există de asemenea corespondenţe expediate de pe teritoriul principatelor anterior adoptării tarifelor UPU către ţări cu care nu existau convenţii, cum a fost Grecia de exemplu, corespondenţe considerate nefrancate şi taxate cu porto la sosire sau tranzit, eventual.
Fără îndoială că multe "secrete" ale acestui domeniu nu sunt accesibile unui număr prea mare de colecţionari deoarece cataloagele generale nu acordă cote pentru aşa ceva, unele doar pomenind foarte pe scurt ceea ce v-am povestit mai sus. De mulţi ani adun informaţii şi încerc să fac o documentare cât mai exhaustivă a domeniului, în speranţa încropirii unor capitole adecvate într-un potenţial catalog românesc, aşa că urmăresc mereu piesele nou apărute prin licitaţii şi în diversele surse de documentare la care m-am abonat. Există, ce-i drept, lucrări de referinţă pentru fiecare domeniu în parte, dar cele mai multe ori sunt vechi şi depăşite, ori sunt relativ incomplete, din cauza subiectului destul de vast şi al accesului greoi la cele mai bune surse de informare.
Cele mai bune surse de documentare pentru acest domeniu continuă să rămână licitaţiile, în opinia mea. Unele firme şi case au început să se specializeze pe acest domeniu încă de acum 30-40 de ani, datorită chiar interesului pe care îl acordă colecţionarii (şi, implicit, direcţionarea interesului spre piese considerate vandabile). Marea majoritate a pieselor nu pot fi încadrate în categoria celor accesibile (atât din punct de vedere al rarităţii, cât şi a celui financiar).
Una dintre casele de licitaţii care par a fi specializate pe această zonă de interes este Karamitsos din Grecia. De-a lungul timpului, în ultimii 15 ani am descoperit în licitaţiile organizate sub această denumire piese foarte frumoase, de care mulţi colecţionari români nici măcar nu ştiau că există. Este drept însă că aceştia nici nu sunt familiarizaţi cu fineţurile căutării pe internet sau în cadrul unui domeniu, dar nici nu există cineva cu destule cunoştinţe care să popularizeze cele mai frumoase piese. (Trebuie însă subliniat şi amănuntul pe care nu îl rosteşte nimeni decât pe jumătate: ştiinţa e pe bani! Din această cauză, pentru domeniile mai sensibile şi de interes pentru negustori, informaţiile pe care le voi da pe blog vor fi limitate, fără supărare; este la îndemâna oricui să parcurgă cele câteva mii de loturi oferite de regulă într-o licitaţie).
La ultima serie de licitaţii a casei Karamitsos au fost oferite câteva zeci de loturi conţinând mărci sau piese care au incidenţă cu istoria poştală şi ştampilografia Levantului. Câteva piese care mi-au plăcut mai mult vor fi prezentate mai jos. Click pe imagini pentru mărire.
Acesta este o frumuseţe de fragment care poartă o francatură mixtă între mărci ale Levantului austriac şi mărci greceşti Hermes "cap mare". Fragmentul provine dintr-o scrisoare expediată din portul românesc (turcesc, la acea dată) Sulina, prin intermediul oficiului poştal consular austruac din acest port. Scrisoarea a fost destinată localităţii greceşti Zakintos, unde ea a fost taxată cu un porto de 20 lepta.
Iată o scrisoare datattă 1861, expediată nefrancată de la oficiul poştal consular din Galaţi, Moldova, spre Syros, Grecia (pe verso se distinge ştampila de sosire, cu data 4 DEK 61). La sosire, scrisoarea a fost taxată cu un porto de 20 lepta (zece mărci de 1 lepta în două ştraifuri orizontale de câte cinci - este prima marcă poştală grecească -, plus un unicat "jumbo", cu margini enorme, de 10 lepta, tot din prima emisiune grecească de mărci). Este o piesă senzaţională, care însă nu a fost vândută în cadrul licitaţiei.
Tot din Galaţi a fost expediată şi această scrisoare, către Atena, Grecia. De această dată însă scrisoarea a fost expediată prin intermediul oficiului francez din localitatea moldoveană, nefrancată însă. În colţul stâng superior se distinge antetul expeditorului, iar în colţul drept superior se distinge (parţial acoperită) ştampila de plecare a oficiului francez: GALATZ MOLDAVIE 22 JUIN 67. La sosirea la Atena, scrisoarea a fost taxată cu un porto de 65 lepta (suma a fost înscrisă cu creionul roşu pe faţă), taxă achitată prin francarea cu o marcă de 5 lepta, una de 20 lepta şi una de 40 lepta.
O astfel de combinaţie este destul de rară, numărul pieselor cunoscute fiind mic.
Iată încă o scrisoare expediată tot din Galaţi şi tot spre Grecia, spre Syra. De această dată scrisoarea a fost expediată de la oficiul poştal românesc, pe 29 noiembrie 1872. Scrisoarea a fost corect francată, conform tarifului românesc pre-UPU, cu o marcă de 50 bani "Paris". Ea a fost totuşi considerată nefrancată pe teritoriul grec, fiind taxată cu un porto de 20 lepta. Pe verso se disting o ştampilă de tranzit (probabil a agenţiei Lloyd din Smirna) şi ştampila de sosire ΣΥΡΟΣ 26.NOEM.72.
Scrisoarea nu a fost vândută.
Iată o scrisoare care intră în categoria aşa-zisei "incoming mail" - corespondenţei sosite. Ea a fost expediată în 1869 de la agenţia DDSG din Odesa (de către Vasile Raşeev) spre Brăila (la Jean Hangioff). Scrisoarea a fost vândută cu o sumă destul de bună, deoarece corespondenţele plecate de la agenţia din Odesa sunt foarte rare (mai puţin de zece piese cunoscute spun mai mulţi experţi), în plus şi această destinaţie fiind una neobişnuită.
Piesa ilustrează cât se poate de frumos parcursul mixt al vapoarelor DDSG, maritim (Odesa-Sulina) şi fluvial (Sulina-Brăila, pe Dunăre).
Iată o corespondenţă mai târzie, dar destul de neobişnuită. Plicul a fost expediat din Constantinopol spre Angla în septembrie 1908. El a fost francat însă cu mărci britanice fără supratipar (aşa cum utilizau oficiile poştale britanice din Constantinopol) prin intermediul ambulanţei maritime româneşti care făcea legătura între Constantinopol şi Constanţa. Este posibil ca plicul să fi ajuns la Bucureşti, de unde a fost expediat mai departe, spre Anglia. Să fiu sincer, este prima piesă de acest fel pe care o văd.
Că nu a fost un caz izolat o atestă această marcă (cu supratipar de această dată) a Levantului britanic, obliterată cu aceeaşi ştampilă a ambulanţei maritime româneşti.
Nu cred că asemenea piese au mai fost semnalate în literatura românească.
Aceasta este o altă piesă care mie mi se pare deosebit de interesantă (am pus un filigran fotografiei, pentru că nu mai doresc să-mi fie folosite fotografiile prelucrate de mine; cine vrea, să-şi copieze de pe net fotografiile neprelucrate şi să facă cu ele ce vrea).
Este o piesă care nu a fost vândută, dar care merită semnalată, în opinia mea. Este vorba despre o carte poştală expediată din Turcia, Galata (se vede un fragment al ştampilei antet în stânga, sub timbrul verde) spre Bacău, România. Cartea pştală are marcă fixă şi a fost emisă pentru poşta austriacă în Creta (valoarea nominală de 10 centime). Ea a fost expediată prin intermediul ambulanţei maritime româneşti Alexandria (Egipt) - Constanţa (care avea escală la Constantinopol). În mod normal, oficiul ambulant maritim românesc nu ar fi trebuit să accepte acest tip de întreg poştal. Tocmai de aceea nu ştiu cum să încadrez ştampila liniară aplicată cu tuş albastru verzui, în diagonală, peste marca fixă: poate fi ea considerată drept un supratipar aplicat de oficianţii ambulanţei maritime româneşti pe un întreg poştal străin? Ori ştampila a fost aplicată de o persoană particulară? Oricum, este prima piesă pe care o văd. Atunci nu văd cum s-ar mai explica (din punctul de vedere al procedurii poştale) aplicarea concomitentă a ştampilei "T" în cerc cu cea a ambulanţei (este evident după culoarea şi încărcătura cu tuş că ambele ştampile au fost aplicate în acelaşi timp. La sosire, cartea poştală a fost considerată nefrancată, fiind taxată conform tarifului UPU în vigoare cu 10 bani, în mod similar unei cărţi poştale interne.
O altă ambulanţă maritimă românească (SMYRNE-CONSTANTINOPLE-CONSTANTA) a acceptat o trimitere francată cu o marcă a Levantului britanic, expediată din Constanţa spre Belgia. Combinaţia nu este deloc una comună.
Că a existat oarecum o cooperare între diversele servicii poştale (mai degrabă o acceptare tacită a unor practici) o demonstrează piesa din imaginea de mai sus: un plic cu antetul Serviciului Maritim Român expediat în Anglia prin intermediul poştei britanice (marcă a Levantului britanic, obliterată cu ştampila oficiului britanic din Constantinopol).
Chiar dacă între 1896 şi 1919 nu a funcţionat niciun oficiu poştal românesc la Constantinopol, legaţiunea română de acolo a preluat parţial sarcinile poştale, expediind corespondenţe francate cu mărci româneşti conform tarifului intern. Piesa din imaginea de mai sus poartă o amprentă deosebit de clară a ştampilei legaţiei şi, probabil chiar datorită acestui lucru, piesa a fost vândută cu o sumă nu chiar de neglijat.
Sper că v-a făcut plăcere şi vă va fi utilă această recenzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu