Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 25 mai 2013

Pe vremea aia, te plictiseai până terminai de scris adresa...

Nu este o piesă deosebită (în sens de scumpă), dar are un parfum deosebit (click pentru mărire).


Este o scrisoare oficială ("ex offo") expediată în 1843 din Halmeu la Ungvar (scrisorile oficiale erau scutite de taxe poştale). Titlul destinatarului (scris în latină) se întinde pe mai multe rânduri. Ca să îi ajungă...   :)))
Scrisoarea este de ceva timp oferită (în mod repetat) într-o licitaţie maghiară, negăsindu-şi însă un cumpărător.

8 comentarii:

  1. pe plicul ăla e o întreagă scrisoare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Se rupea peniţa ... se termina cerneala din călimară ... se epuiza lumânarea ... şi tot mai rămânea ceva nescris :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Dar si ce bucurie era cand primeai o scrisoare mult asteptata, visata, sperata si scrisa de mana.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oho! Merita, chiar dacă ţi se lungeau urechile de atâta aşteptare! :)))

      Ștergere
  4. Adrisantul fiind o fata bisericeasca de rang mai inalt (vicar episcopal), probabil expeditorul, un subordonat ierarhic ( vre-un paroh de tara), s-o fi temut sa nu scape/uite vre-unul dintre multele titluri ale reverendisimului si le-a trecut pe toate…

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact aşa era, protocolul trebuie respectat, iar menţionarea titlurilor feţelor bisericeşti era obligatorie în corespondenţa oficială.

      Ștergere