Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă
.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Astăzi a fost o zi tristă...

Sunt încă sub impresia celor petrecute astăzi.

După o suferinţă de câte luni, Lucica - sora celei mai bune prietene de familie pe care o avem - a fost astăzi condusă pe ultimul drum.
Este tragic atunci când o mamă îşi conduce pe ultimul drum unul dintre copii, parcă nu este în firescul lucrurilor.
Durere, lacrimi şi regrete pentru că un suflet, tânăr încă, a fost răpit de lângă noi de cancerul nemilos...

Dumnezeu să-i aibă sufletul în pază şi să ajute familia să treacă peste această grea încercare.

10 comentarii:

  1. E greu sa mai spui ce va in asemenea situatii triste! Dumnezeu sa o ierte!

    RăspundețiȘtergere
  2. Chiar daca numai pe cale virtuala, sunt alaturi de tine, prietene. Dumnezeu s-o odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  3. Geanina: Mulţumesc, Dumnezeu să o ierte!

    RăspundețiȘtergere
  4. e greu...foarte greu sa pierzi un prieten...
    Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul....
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Pandhora: Da, este greu şi, vrei-nu vrei, toţi trecem prin astfel de momente triste. Dumnezeu să-i odihnească sufletul...

    RăspundețiȘtergere
  6. Condoleanțe!
    S-o odihnească Dumnezeu în pace!
    Bineînțeles că nu este normal,este chiar foarte anormal că se întâmplă asemenea lucruri,asemenea situații!
    Să-i fie țărâna ușoară prietenei familiei voastre și să dea Domnul ca familia,prietenii să găsească cât mai grabnic consolare,dacă este posibil așa ceva.
    Nu-i ușor dar e posibil Peter!

    RăspundețiȘtergere
  7. Se-cret: Mulţumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  8. pfff...nu mai vreau. Am citit si la Carmen despre pierderi timpurii, de curand am condus pe ultimul drum o fosta colega de munca, 44 ani, cancer osos si mamar, pe o alta fosta colega de munca nu am recunoscut-o pe strada, era foarte slaba si avea pete ca la Lupus pe fata...anul trecut am fost si eu pe-acolo, pe margine...trebuie sa avem mare grija de noi, mare!
    Ne facem griji prea multe, traim in stres prea mare.
    Durere mai mare decats sa-ti ingropi copilul nu mai exista! Ma ingrozesc de asa ceva si ma minunez de cat de puternici sunt oamenii ca pot supravietui durerii.
    Condoleante!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cleo: Mulţumesc frumos. Într-adevăr, e mare păcat...

    RăspundețiȘtergere