Preţul final al unei serii bune nu m-a mirat

Ieri s-a încheiat licitaţia pentru o serie completă, neuzată, fără şarnieră din Expoziţia Generală cu supratipar "SE". Este una dintre seriile care apar rar în licitaţii în această stare (dacă mă gândesc bine, nu cred să fi văzut mai mult de patru-cinci serii în ultimii cinci-şase ani atât pe portalurile online de genul eBay şi Delcampe, cât şi în licitaţiile mari). Click pentru mărire.

Am mai scris pe blog despre această serie, mai bine zis despre supratiparul "SE": am îndoieli că multe din exemplarele întâlnite pe piaţa filatelică sunt autentice, plecând de la forma şi poziţia celor două litere de pe cele trei valori mari. Supratiparul de pe mărcile acestei serii îmi place însă. Seria a fost adjudecată la un preţ final de 225 lire sterline (după 28 de biduri).

Poate că aş fi sărit peste acest rezultat şi n-aş fi scris despre el dacă aş fi remarcat o anumită caracteristică la una dintre mărcile seriei. Click pe imagine pentru mărire.

Cred că este vizibilă caracteristica gumei penultimei mărci de pe rândul de jos: ea are un aspect dungat, rezultat din aplicarea neuniformă. Acest aspect al gumei a fost confundat de unii aşa-zis specialişti cu hârtia vărgată, lansând în spaţiul public trăznaia cu existenţa acestei "varietăţi" (nu spun cine, pentru că a făcut şi fapte bune). Înrealitate nu este o varietate de hârtie, ci numai un mod defectuos de aplicare a gumei.

Parcă îmi plac mai mult cele ştampilate

Aranjând în continuare mărcile aruncate prin clasoare de-a valma am dat şi peste perechile de mai jos.

Perechile nedantelate la mijloc nu sunt rarităţile de pe lume, dar sunt îndeajuns de atractive pentru colecţionarii specializaţi. Personal strângând cu precădere mărci ştampilate, cele trei perechide mai sus mi-au picat la ţanc pentru colecţia mea, în care aveam cu vreo două excepţii) numai perechi neştampilate.

Cele de 1½ bani şi 25 bani fac parte din tirajul imprimat pe hârtie netedă, gălbuie, cu filigran PR IV, în timp ce perechea de 1 BANI este din planşa 2, fără filigran.

Erori, varietăţi, curiozităţi, obliterări (6)

Am intrat în priză şi nu-mi vine să mă mai opresc! Astăzi pun la dispoziţia pasionaţilor încă un episod. Cine nu a apucat să le citească pe cele precedente, le poate găsi aici: partea 1-a, partea a 2-a, partea a 3-a, partea a 4-a, partea a 5-a.

De această dată mă voi ocupa de valorile de 1 leu şi 2 lei Spic de grâu.

Toate cele trei exemplare prezintă aceeaşi eroare: un lumen alb în medalion, la ceafa efigiei. Prima marcă aparţine tirajului cu filigran PR II, a doua tirajului pe hârtie costată cu filigran PR V, iar a treia (defectă din păcate) este fără filigran. Eroarea demonstrează continuitatea utilizării clişeului efigiei în întreaga perioadă 1893-1900.

Aceste mărci au o altă eroare,  o pană oblică pe cadrul vertical drept, precum şi un lumen alb în prelungirea penei din cadru. Ambele exemplare sunt fără filigran (primul având o impresiune uleioasă). Această eroare apare şi la marca de 1 leu verde şi negru.

Culoarea schimbată a mărcii de 1 leu are o eroare concretizată în deteriorarea cadrului superior în colţul drept.

Aceste două mărci fac parte din primul tiraj, cel cu filigran PR II. Niciuna nu are vreo eroare, problema lor o reprezintă data din ştampile: NOV 93 şi respectiv 29NOV 93. După deformarea ştemplului, ambele mărci par a fi obliterate cu aceeaşi ştampilă.
Marca de 2 lei portocaliu şi brun a fost pusă în circulaţie la sfârşitul anului 1893 (împreună cu marca de 1 leu brun şi roz, acestea fiind primele mărci Spic de grâu puse în circulaţie). Potrivit dării de seamă a DGTP, numărul de exemplare de 2 lei vândute în 1893 este foarte mic.

Aceasta este o eroare cunoscută: absenţa piciorului literei D din DOI. Marca este fără filigran.

Iată o altă eroare cunoscută, lumen alb la interiorul cadrului stâng, în dreptul literei D din DOI.

Marca de 2 leu brun şi negru este una destul de rară. Cu mare greutate am reuşit să găsesc două exemplare care au fragmente din filigranul marginal JOHANNOT. La această marcă (defectă din păcate) filigranul este vizibil şi pe faţa mărcii, în zona efigiei.

Deocamdată atât pentru astăzi. Vom continua.

Ce-au mai născut nişte neuroni? Un "nou" supratipar!...

Nu se poate să existe săptămână lăsată de la Dumnezeu să nu întâlnesc pe vreun portal de licitaţii online câte o inginerie nouă. De dimineaţă am făcut încă o dată faţa lungă, pentru că nu am mai avut cuvinte.

Desigur că pentru orice român normal,un asemenea "supratipar" îl face să zâmbească imediat. Dar pentru că există şi mulţi amatori cărora orice zboară li se pare că e de mâncare, nu m-ar mira să ne trezim cu cine ştie ce aşa-zis specialist lăudându-se cu "marea achiziţie".

Americanul care oferă minunea de mai sus confundă probabil România cu vreo ţară din America Latină. Sau poate chestia asta este doar o jucărie a unuia care se plictisea...