Un bloc care m-a băgat în ceaţă

Prin luna ianuarie din acest an pe portalul eBay au fost oferite o mulţime de piese româneşti provenite dintr-o colecţie interesantă, desfăcută pe bucăţi de un vânzător din Regatul Unit, colecţie bogată în tot felul de mărci incluzând clasice, probe şi eseuri, serii mai bune etc., etc.

Printre piesele oferite s-a aflat şi blocul din imaginea de mai jos, descris pe foaia de album pe care a fost fixat de fostul proprietar. Click pe imagine pentru mărire.

Deci este marca de 10 lei din seria de uzuale "Mihai copil" cu filigran linii ondulate (din acelaşi grup de uzuale mai fac parte valorile de 25 bani şi de 7,50 lei, excluzând valorile "normale", imprimate pe hârtie velină fără filigran).

De ce m-a băgat în ceaţă acest bloc? Datorită unei caracteristici care nu se potriveşte cu formatul "normal" al colilor de tipar, aşa cum se regăsesc ele în colecţia înmormântatului Muzeu Naţional Filatelic (din această valoare se păstrează în colecţie coală de 100 de exemplare (10×10) cu margini, precum şi coală de 200 de exemplare (20×10), tot cu margini. La ambele tipuri de coală pe marginile superioare şi inferioare se regăsesc "haşuri" realizate din linii de culoare, aşa cum se pot vedea pe marginea inferioară de coală de la blocul din imaginea de mai sus.

Dar asta nu e tot! (nu faceţi legătură cu reclamele difuzate în prostie de unele canale TV  😉). Dacă vă uitaţi mai cu atenţie pe marginea superioară a blocului, veţi mai observa ceva (click pe imagine pentru mărire, urmăriţi săgeţile roşii):

Pe margine superioară se pot vedea urme de la un alt set de haşuri din linii de culoare (la fel ca pe marginea inferioară), deci şi deasupra blocului de 20 de mărci ar mai fi o margine de coală!!!

Desigur că o astfel de formaţiune nu se potriveşte cu formatul colilor complete cunoscute (păstrate, după ştiinţa mea, numai în colecţia Muzeului Filatelic).

Singura explicaţie care îmi vine în minte pentru a se putea explica acest format "mic" este că ar fi posibilă pregătirea unor coli speciale pentru carnete, care însă nu au mai apucat să vadă lumina zilei.

Orice alt raţionament este binevenit.

Încă nu ştiu dacă este o ştampilă nesemnalată încă sau o făcătură

Într-o licitaţie mai veche a casei elveţiene David Feldman am găsit un lot concretizat într-o scrisoare prefilatelică purtând o ştampilă cu un desen dintr-un tip pe care nu îl am în fişele mele şi nici în manuscrisul referitor la catalogarea ştampilelor de pe teritoriul Ardealului, Banatului şi Bucovinei.

Descrierea lotului sună cam aşa:

"Sz.Udvarhely Franco / Brief aus 1848 nach Szekesfehervar, offensichtl. in allen Werken unbekannter Stempel - demnach wohl auch sehr selten."

Ca ilustrare, în catalog nu este prezentată scrisoarea întreagă, ci numai un fragment atât de mare cât să fie prezentată ştmapila cu pricina:

Textul ştampilei este «SZ.UDVARHELY/Franco». Acest tip de ştampilă nu este catalogat nici de cunoscuta lucrare semnată de Gudlin. Neputând verifica originalitatea piesei, mă abţin să fac orice afirmaţie.

Licitaţia respectivă a desfăcut o importantă colecţie de ştampile din fostul imperiu habsburgic, incluzând cam toate ştampilele liniare negative rare din Transilvania perioadei prefilatelice. Pagina în care a fost ilustrată ştampila cu pricina este mai jos (click pe imagine pentru mărire).

Apelez la cititori pentru orice informaţie referitoare la ştampila prefilatelică transilvană.

Din nou despre danteluri contrafăcute la mărci din emisiunea Paris

În urmă cu trei zile scriam pe blog despre câteva falsuri oferite la o licitaţie din Spania. Astăzi, mai devreme, verificam evoluţia preţurilor unor piese diferite ale poştalor străine din Principate în câteva licitaţii mai vechi. Întâmplarea de multe ori se pare că potriveşte lucrurile, deoarece într-o licitaţie mai veche a casei elveţiene David Feldman (noiembrie 1994) am dat peste două piese Paris cu danteluri contrafăcute (numerele de sub imagini reprezintă numerele loturilor în cauză).

Prima piesă a fost taman blocul de patru cu margine superioară de coală oferit la licitaţia spaniolă amintită, despre care am scris (vezi linkul mai sus). Blocul cu dantelura contrafăcută a avut în 1994 un preţ de strigare de 300 franci elveţieni.

Surpriza nu a constituit-o însă blocul de patru, ci o altă piesă de 50 bani, un colţ de coală oferit cu un preţ tot de 300 de franci elveţieni, care are însă şi el dantelura contrafăcută. După aspectul desenului clişeului avem de-a face cu o marcă originală, dar aşa-zisa dantelură cu aspect neregulat nu se potriveşte cu niciun chip matriţei dantelurii în pieptene executate la Paris (vezi mai multe aici). La această marcă din colţul colii, falsificatorul a făcut o greşeală grosolană (cauzată probabil de cunoştinţele insuficiente): linia orizontală superioară de perfor ar fi trebuit să se continue spre stânga marginii verticale cu numai un singur orificiu suplimentar, nu cu două orificii.

Existenţa mai multor piese dantelate în fals din piese nedantelate sugerează că în timp a existat o perioadă în care imposibilitatea procurării pieselor dantelate a generat confecţionarea unor contrafaceri. Asemenea produse nu pot fi încadrate decât drept falsuri parţiale în dauna colecţionarilor.

Aviz amatorilor.

Fals al timbrului de ajutor de 5 lei din 1918

Valorile în lei de la ambele emisiuni definitive ale timbrelor de ajutor (din 1916 şi din 1918) au fost falsificate în mod repetat, despre acest subiect am mai publicat pe blog cel puţin două articole. Astăzi vreau să vă prezint un fals al timbrului de 5 lei.

În imaginea de mai sus (click pentru mărire) puteţi examina un unicat original (stânga) şi un fals, o reproducere (dreapta).

Primul element al desenului care se deosebeşte în mod evident la fals faţă de original este forma cifrei valorii nominale. Diferenţele ale desenului se pot însă deosebi şi la restul literelor din inscripţii, examinaţi-le pe rând pe fiecare şi le veţi vedea.

O altă caracteristică evidentă a originalului care nu se întâlneşte la fals este forma şi fineţea cărămizilor din fundal, din spatele vulturului. În plus, atât haşurile vulturului, cât şi cele ale postamentului pe care este acesta aşezat prezintă multiple diferenţe care pot fi analizate prin comparaţie.

Niciunul dintre falsurile pe care le-am întâlnit la oricare dintre valorile în lei falsificate din ambele emisiuni (1916 şi 1918) nu a fost realizat cu respectarea minimală a altor două elemente caracteristice: hârtia, respectiv dantelura (ultima are orice altă dimensiune decât clasicele A, B, C, D şi K). Aşadar o simplă măsurare a dantelurii şi compararea hârtiei faţă de cea a unui original v-ar putea ghida relativ uşor în identificarea falsurilor.

Referitor la falsul din imaginea de mai sus, personal am o dilemă deoarece nu sunt sigur care timbru de ajutor s-a intenţionat să fie copiat: ori cel de 5 lei brun roşcat din 1916, ori cel de 5 lei portocaliu din 1918. Dilema are drept cauză culoarea dubioasă a tiparului falsului, un fel de crem nedefinit.