Cineva a găsit o soluţie originală pentru a scoate nişte falsuri din circuit

Probabil sătul să se tot lovească de ele (ori poate din cauză că s-a păcălit cu aşa ceva, nu se ştie), falsuri ale mărcilor de binefacere "Mama răniţilor" din 1906 au fost supratipărite cu un mesaj de atenţionare cât se poate de clar:

Falsurile supratipărite au fost oferite recent în cadrul unui lot pe un portal online. Una peste alta, cel care a aplicat supratiparul s-a ferit să continue comercializarea falsurilor, făcând în final un bine nesperat multor potenţiali amatori care n-ar fi ştiut să identifice falsurile.

Despre filigranele întoarse sau răsturnate la uzualele Spic de grâu

Am o scurtă observaţie referitoare la acest subiect, pe care am considerat necesar să o fac văzând care sunt subiectele căutate de internauţii care au ajuns pe acest blog.

Povestea filigranelor PR de la emisiunea Spic de grâu este una lungă şi încurcată, tratată superficial de literatura filatelică românească din cauza lipsei unor studii mai elaborate. În general, ceea ce se găseşte sau se oferă pe piaţa locală sunt variante comune, care nu prea merită o atenţie deosebită din partea colecţionarului obişnuit. Mărci cu filigranul PR răturnat pot fi, chiar la aceeaşi valoare, ori foarte comune, ori rare. Dar acest statut depinde de mai mulţi factori care nu sunt (deocamdată) descrişi în literatură.

Mă preocupă acest subiect de vreo 40 de ani şi încă descopăr combinaţii noi, nesemnalate, chiar şi după toţi aceşti ani.

Ca element de studiu, la mărcile Spic de grâu cu filigran PR ar trebui luate în consideraţie trei caracteristici (pe care eu le consider importante) şi care necesită un nivel minim de specializare (fără de care un amator potenţial se poate păcăli uşor):

- tirajul din care face parte marca (respectiv tipul de filigran PR şi natura hârtiei);
- planşa din care face parte marca (la toate valorile mici există mai multe planşe şi tipuri, chiar dacă ele nu sunt înscrise/descrise în cataloage);
- abia pe a treia treaptă intervine poziţia filigranului, precum şi dantelura mărcii.

Atunci când întâlniţi pe undeva oferită o marcă dintr-o valoare mică având filigranul răsturnat, sunt şanse mari ca respectiva marcă să fie una comună, dacă nu reuşiţi să identificaţi după o simplă fotografie tirajul ori vreun tip deosebit. De aceea îi sfătuiesc pe amatori să nu se hazardeze în achiziţii ale unor piese pe care nu le cunosc.

Sper ca într-un viitor nu prea îndepărtat să pun la dispoziţia pasionaţilor un volum având ca subiect uzualele Spic de grâu.

În sfârşit a fost aprobat şi bugetul pe 2016 al Romfilatelia

Când am dat peste ordinul de aprobare al bugetului SC Romfilatelia SA m-a bufnit râsul, deoarece sub titlul documentului se menţionează: "În vigoare de la 24.11.2016 până la 31.12.2016.
Dacă doriţi să vă jucaţi cu datele financiare, v-am pregătit un fişier tip xlsx (MS Excel). Dar puteţi vedea indicatorii şi în imaginile de mai jos (click pentru mărire).

Cifrele reprezintă mii de lei.

Tabelul dezvăluie o situaţie curioasă în ceea ce priveşte profitul societăţii, care se pare că este de fapt pierdere (ştiţi voi, ca-n bancul cu maşina care era de fapt bicicletă şi care n-a fost..., mă rog). Mai exact, anul trecut s-a înregistrat o pierdere de 854 mii de lei (calculaţi-vă singuri la salariul pe care îl aveţi în câţi ani aţi câştiga banii aceştia), iar pentru anul 2016 se prevede revenirea pe profit (rândul 22, coloanele 4 şi 5).

Mie personal mi se pare destul de curioasă situaţia. Problema este că atunci când nu eşti în stare să-ţi acoperi cheltuielile nu ai decât două opţiuni: ori creşti veniturile, ori scazi obligaţiile de plată (eventual încerci să combini cele două opţiuni).

Gândiţi-vă la propriul salariu, apoi uitaţi-vă la cifrele de la rândul 51, coloanele 4, 7 şi 8 (câştigul mediu lunar pe salariat).

Referitor la cheltuieli, ştiu că mai mulţi cititori sunt interesaţi de cele înscrise la rândurile 14 şi 17.

Îmi aduc aminte de un scurt dialog petrecut în urmă cu un an (cred) între un colecţionar şi cineva din conducerea companiei (uitaţi-vă pe articolele mai vechi): "Dar eu obţin profit!" (cu alte cuvinte - ce te legi dom'le de viaţa mea?). Se vede.

Problema este că toţi aceşti bani nu sunt scoşi din conturile personale sau aduşi de acasă de managementul companiei. Sunt banii statului, se înţelege, da?

UPDATE 27.11

Fişierul MS Excel ţi imaginile cu tabelul bugetului au fost înlocuite cu versiuni noi, cele vechi conţinând o eroare de import la capul tabelului. Îi mulţumesc domnului Ioan-Luca Vlad pentru că a descoperit eroarea pe care am făcut-o la importul datelor.

Despre falsuri ale Capetelor de bour în presa filatelică din 1874

Este vorba de un scurt articol publicat în numărul din ianuarie 1874 al revistei Le Timbre-Poste (editată de Moens). Ca autor al unor falsuri timpurii, existente la acea dată, este nominalizat un oarecare M. Rosemblum, fost amploiat al poştelor la Iaşi.

Se cuvine o precizare: tot circulă prin târg noţiunea de "fals de epocă", în viziunea unora (deformată de altfel) asemenea falsuri de epocă având o oarecare valoare.
Ideea este una complet eronată, fiind menită să golească buzunarele fraierilor. Falsurile sunt tot falsuri, indiferent de când datează, iar cu excepţia falsurilor Sperati (singurele creditate de experţi cu o oarecare valoare, dar numai atunci când sunt alăturate originalelor), orice alte falsuri nu au nicio valoare filatelică.