Un "zeppelin" cu francatură mixtă

Dacă tot îmi fac curăţenie prin foldere cu piesele de prin licitaţii, m-am gândit să vă mai arăt un plic, vândut în cadrul licitaţiei cu numărul 50 a casei Albert Kiel AAK Phila GmbH, la începutul acestei luni (click pentru mărire).

Plicul a fost expediat din Mediaş în septembrie 1936, via Bucureşti - Paris Frankfurt (prin Air France), apoi în SUA cu al 9-lea zbor spre America de Nord al zeppelinului LZ-129 Hindenburg.

Suplimentar francaturii româneşti de 40 de lei, pe plic au mai fost aplicate în Germania două mărci care reprezintă chiar aeronava cu care a efectuat cursa acest plic.

Piesa a avut un preţ de strigare de 120 de euro, vânzându-se cu un preţ final (fără comisioane şi taxe) de 240 de euro.

Circulaţie "prima zi"

Licitaţia cu numărul 54 al casei Rosslau nu a avut loturi de mărci româneşti, ci numai câteva loturi de circulaţii cu mărci ale ocupaţiei germane din Primul Război Mondial. Unul dintre loturi a propus amatorilor o tirmitere simplă externă, expediată din Bucureşti (pe 1 iunie 1917!) în Germania, la Kattowitz (Prusia, Silezia). Click pentru mărire.

Plicul a fost oferit la un preţ de strigare de 20 de euro, fiind achiziţionat cu un preţ final de 120 de euro.

Personal nu sunt chiar convins însă de caracterul nefilatelic al plicului în cauză. Din nefericire, catalogul licitaţiei nu a prezentat şi cealaltă faţă a plicului.

UPDATE

Trebuie să îmi fac mea culpa pentru graba cu care am publicat aritcolul, bazându-mă pe descrierea făcută de casa de licitaţie fără să mai verific exactitatea informaţiilor.

Colegul nostru Dan Grecu mi-a făcut o observaţie pe Facebook pe marginea piesei. Data de circulaţie  este 1 iunie 1918, ștampila de cenzură a fost folosită în 1918, iar ștampila "Bukarest / d" are până acum doar două zile cunoscute de circulație, 31 mai și 1 iunie 1918. Prețul final realizat s-a datorat ștampilei foarte rare cu litera "d".

N-ar fi mai bine să ne dăm cu părerea numai în domeniul la care ne pricepem?

În această seară, pe postul TV Digi 24 a fost prezentat un scurt documentar ocazionat de împlinirea a 144 de ani de la înfiinţarea Fabricii de Timbre. Partea din emisiune referitoare la Fabrica de Timbre se întinde între minutele 11:00 şi 18:00. Înregistrarea poate fi urmărită aici.

Documentarul din cadrul rubricii "Bonton" a cuprins un fel de colaj între interviul propriu-zis cu directorul tipografiei şi un colaj de imagini reprezentând diferite mărci poştale româneşti care nu se află la Fabrica de Timbre, ci în colecţia Muzeului Naţional Filatelic (situată în prezent la Banca Naţională şi despre al cărei viitor muzeistic nu se mai ştie nimic), plus câteva mărci străine (care n-au nicio legătură nici cu Fabrica de Timbre, nici cu muzeul), dar şi celebrul "Zimbrul şi vulturul" francat cu 8 mărci de 5 parale (care, la fel, nu are nicio legătură cu Fabrica de Timbre).

Dl Ion Barbu a făcut o afirmaţie referitoare la circulaţia internaţională a timbrelor româneşti (pentru un cunoscător e clar că domnul director nu stăpâneşte subiectul). Din reportaj s-ar putea înţelege că mărcile româneşti au avut putere de francare abia după ce a fost înfiinţată Fabrica de Timbre. Este total fals!

A doua afirmaţie care m-a lăsat pe spate a fost cea legată de ceea ce crede domnia sa că s-ar întâmpla dacă mărcile poştale s-ar tipări în străinătate (vezi Doamne, mărcile ar deveni un mijloc de amplificare a comerţului, în dauna intereselor statului). E clar că dl Barbu habar n-are ce se întâmplă pe partea poştală, cea cu circulaţia mărcilor, pentru că legătura Fabricii de Timbre cu "restul lumii" se face prin Romfilatelia (pe partea de timbre, desigur). Ce face Romfilatelia cu circulaţia poştală a mărcilor poştale o ştie toată lumea (este destul să te uiţi la tirajele defalcate ale fiecărei emisiuni ca să-ţi dau seama cum stă treaba; apoi să compari cantităţile distribuite la Poştă cu statistica circulaţiei poştale din rapoartele anuale publicate de Autoritatea de Reglementare în Comunicaţii). Asta e de fapt o "mică" dezinformare a opiniei publice făcută în speranţa că aude "cine trebuie" şi oamenii de acolo nu-şi pierd pâinea.

Poate că dl Barbu este un inginer şi un tehnolog foarte bun de a ajuns directorul Fabricii, dar şi-a permis să facă afirmaţii referitoare la un domeniu pe care nu îl stăpâneşte, lucru evident pentru cunoscători!

Partea proastă (şi pe care nu vor să o înţeleagă nici funcţionarii "de la stat", nici realizatorii acestor reportaje) este că se face un deserviciu major istoriei noastre prin prezentarea unor date inexacte. Partea şi mai proastă este că un telespectator neavizat nu are de unde să ştie că informaţiile istorice prezentate sunt neadevărate, lundu-le de bune din cauza (şi nu datorită) poziţiei ori funcţiei personajului prezentat (dom-le, desigur că ditamai directorul ştie el ce zice!). Iată însă că nu e aşa.

Pentru cei care doresc să vadă şi sunt interesaţi de tehnologie, pe la minutul 15:25 este prezentată maşina de perforat folosită la Fabrica de Timbre.

Am uitat să menţionez povestea cu fractalii şi graficienii-matematicieni care desenau acţiunile şi hârtiile de valoare tipărite de Fabrica de Timbre. Cred că dl Barbu nu a auzit de Guilloche.

Partea referitoare la schimbul internaţional de timbre efectuat sub egida UPU a fost prezentată corect, numai că Fabrica de Timbre nu are nicio atribuţie în acest sens în afara livrării unor cantităţi de timbre către Muzeul Filatelic.

Nu am insertat clipul video de pe Digi 24 din cauza potenţialelor probleme de securitate care ar putea apărea din cauza neutilizării protocolului https de către pagina-sursă.

UPDATE

Transcrierea reportajului (nu 100% exactă) a fost publicată de Digi 24 ulterior.

De ce au apărut culorile deplasate la coliţele "Frăţia de arme"?

La une dintre nenumăratele coliţe vânturate săptămânal pe internet am observat un amănunt care mi s-a părut interesant şi pe care vreau să vi-l prezint şi vouă.

Coliţa "Frăţia de arme" se poate întâlni relativ des având culorile imprimate cu deplasări între ele, aşa cum este şi cazul acestei coliţe la care culoarea vişiniu este destul de mult deplasată în jos ca să se suprapună cu aşa-zisul filigran galben-ocru de pe fundal.

Privind mai cu atenţie zona unde cele două culori se suprapun, am observat acel amănunt interesant.

Culoarea galben-ocru pare a fi imprimată PESTE culoarea vişinie. Acest amănunt indică faptul că ordinea de imprimare a culorilor a fost: a) mărcile; b) fundalul galben-crom.
În cazul lipsei unor semne pentru efectuarea registrului culorilor (operaţiunea de potrivire a poziţiei separaţiilor de culoare) este evident că lipsa elementelor de control a determinat poziţionarea defectuoasă a mărcilor una faţă de cealaltă.
Probabil că dacă ar fi fost prima dată imprimată culoarea galben-ocru, poziţionarea celor două mărci ar fi fost mult mai facilă.
Poate că aceasta este de fapt cauza pentru care numărul coliţelor la care se observă deplasarea relativă a culorilor este relativ mare. În acest caz este de la sine înţeles că nu pot primi cote mai mari decât coliţele care au o deplasare accentuată a culorilor, şi nu una de numai 2 mm.