joi, 31 decembrie 2015
joi, 24 decembrie 2015
luni, 21 decembrie 2015
Feriţi-vă de plicurile filatelice din perioada 1940-1947
În anii 1947-1948, un colecţionar considerat astăzi deschizător de drumuri într-un domeniu al filateliei pe care eu, personal, nu îl agreez a confecţionat (conform mai multor surse contemporane) o multitudine de plicuri cu francaturi care mai de care frumoase, francaturi realizate cu mărci care în mod real nu au avut o circulaţie poştală propriu-zisă (sau mai bine zis tirajul mărcilor circulate real prin poştă a fost unul neglijabil). Cauza acestei situaţii a reprezentat-o practica administraţiei poştale de a lansa în circulaţie emisiuni cu mărci ale căror nominale au fost "umflate" chiar şi de câte zece ori de suprataxe. În epocă, filateliştii ai făcut eforturi (uneori deosebite) pentru a-şi putea ţine la zi colecţiile (îmi aduc aminte de coperta revistei Filatelia, seria veche, pe care a fost caricaturizată coada făcută la poştă de către doritorii emisiunii Apărarea Patriotică - Victoria din 1945, care a "beneficiat" pe lângă suprataxele exagerate şi de o distribuţie limitată, o serie de persoană). Şi nu uitaţi, perioada războiului (şi, ulterior, cea a ocupaţiei armatei sovietice) a generat multe greutăţi populaţiei, sărăcie, foamete...
Metoda de confecţionare a plicurilor a fost una la îndemână: mărcile cu suprataxe exagerate au fost lipite pe plicuri şi anulate apoi cu ştampile antedatate. O parte a acestor făcături (căci nu le pot defini altfel) se pot recunoaşte după tipurile specifice ale ştampilelor, care nu au fost utilizate decât mult mai târziu faţă de perioada de valabilitate a mărcilor. Dar cele mai multe se pot recunoaşte foarte uşor după o particularitate a datei din ştampile (de regulă ale unor oficii din Bucureşti): nu s-a ţinut cont de numărul de cifre rezervate anului, sărindu-se (la antedatare) peste acest lucru considerat un amănunt fără importanţă.
În baza mea de imagini nu cred că lipseşte vreo emisiune din perioada respectivă (care are suprataxe mari pe lângă nominalul propriu-zis) care să nu fi beneficiat de realizarea acestor făcături. Am dat recent peste încă un plic (din care s-a întâmplat să văd vreo cinci aproape identice în decurs de numai o săptămână), piesă care m-a determinat să atrag atenţia colecţionarilor asupra subiectului. Click pe imagine.
Elementul care trădează făcătura filatelică este anul din ştampilă, exprimat sub forma "94.2". Am realizat şi o imagine mărită a ştampilei:
Ca fapt divers, unele străzi din adresele de pe plicurile de acest gen nici măcar nu figurează în ghidurile Bucureştiului din epocă.
Din punct de vedere filatelic, perioada anterioară anului 1948 a fost una destul de tulbure. Problema plicurilor (de fapt a făcăturilor filatelice) de acest gen se întâlneşte şi la emisiunile destinate circulaţiei în Transnistria (care poartă ştampile de Bucureşti), precum şi la unele plicuri francate cu mărci ale emisiunilor locale din Ardealul de Nord.
Atunci când vi se oferă aşa ceva şi nu vă pricepeţi să identificaţi piesele filatelice în raport de cele circulate legitim prin poştă, vă recomand să solicitaţi garanţii de la vânzător (incluzând returnarea pieselor pe care le consideraţi ulterior ca fiind dubioase şi recuperarea sumelor plătite). Vă recomand de asemenea să faceţi publice astfel de situaţii, pentru a veni în ajutorul celorlalţi colecţionari.
Abordând şi problema spinoasă - cât ar valora aşa ceva - răspunsul meu este unul tranşant: făcăturile nu au niciun fel de valoare filatelică, valoarea lor reducându-se la cea a mărcilor neuzate, dar cu o reducere sensibilă deoarece au fost deteriorate prin aplicarea în fals a unei ştampile poştale antedatate.
Metoda de confecţionare a plicurilor a fost una la îndemână: mărcile cu suprataxe exagerate au fost lipite pe plicuri şi anulate apoi cu ştampile antedatate. O parte a acestor făcături (căci nu le pot defini altfel) se pot recunoaşte după tipurile specifice ale ştampilelor, care nu au fost utilizate decât mult mai târziu faţă de perioada de valabilitate a mărcilor. Dar cele mai multe se pot recunoaşte foarte uşor după o particularitate a datei din ştampile (de regulă ale unor oficii din Bucureşti): nu s-a ţinut cont de numărul de cifre rezervate anului, sărindu-se (la antedatare) peste acest lucru considerat un amănunt fără importanţă.
În baza mea de imagini nu cred că lipseşte vreo emisiune din perioada respectivă (care are suprataxe mari pe lângă nominalul propriu-zis) care să nu fi beneficiat de realizarea acestor făcături. Am dat recent peste încă un plic (din care s-a întâmplat să văd vreo cinci aproape identice în decurs de numai o săptămână), piesă care m-a determinat să atrag atenţia colecţionarilor asupra subiectului. Click pe imagine.
Elementul care trădează făcătura filatelică este anul din ştampilă, exprimat sub forma "94.2". Am realizat şi o imagine mărită a ştampilei:
Ca fapt divers, unele străzi din adresele de pe plicurile de acest gen nici măcar nu figurează în ghidurile Bucureştiului din epocă.
Din punct de vedere filatelic, perioada anterioară anului 1948 a fost una destul de tulbure. Problema plicurilor (de fapt a făcăturilor filatelice) de acest gen se întâlneşte şi la emisiunile destinate circulaţiei în Transnistria (care poartă ştampile de Bucureşti), precum şi la unele plicuri francate cu mărci ale emisiunilor locale din Ardealul de Nord.
Atunci când vi se oferă aşa ceva şi nu vă pricepeţi să identificaţi piesele filatelice în raport de cele circulate legitim prin poştă, vă recomand să solicitaţi garanţii de la vânzător (incluzând returnarea pieselor pe care le consideraţi ulterior ca fiind dubioase şi recuperarea sumelor plătite). Vă recomand de asemenea să faceţi publice astfel de situaţii, pentru a veni în ajutorul celorlalţi colecţionari.
Abordând şi problema spinoasă - cât ar valora aşa ceva - răspunsul meu este unul tranşant: făcăturile nu au niciun fel de valoare filatelică, valoarea lor reducându-se la cea a mărcilor neuzate, dar cu o reducere sensibilă deoarece au fost deteriorate prin aplicarea în fals a unei ştampile poştale antedatate.
Document istorico-poştal important din timpul Războiului pentru Independenţă
Nu ştiu câţi amatori au remarcat vânzarea recentă pe un portal online a unei scrisori francate cu două mărci Bucureşti I fără a prezenta ceva special la prima vedere. Preţul de vânzare însă mi-a atras imediat atenţia, nefiind deloc unul obişnuit: 520 dolari! Click pe imagini pentru mărire.
Pe faţa scrisorii, în dreapta celor două timbre se află o adnotare făcută cu creionul, "Postat DDSG". De la distanţă însă piesa nu are nicio legătură cu DDSG, mai ales că poartă francatură cu mărci româneşti.
Scrisoarea se pare că poartă amprenta ştampilei Oficiului telegrafo-poştal militar român înfiinţat de armata română la Plevna (Bulgaria) în 9/21 noiembrie 1877 (şi este şi prima ştampilă a acestui oficiu pe care o văd).
Cu toate că pe timpul campaniei din Bulgaria din 1877-1878 armata română a înfiinţat mai multe OTPM-uri la sud de Dunăre, corespondenţa provenită de la acestea nu a supravieţiuit (ori a rămas aproape în totalitate necunoscută).
Detalii despre activitatea poştală pe timpul campaniei din Bulgaria pot fi găsite în monografia ing. Călin Marinescu (Poşta militară română 1859-1995 şi corespondenţa prizonierilor de război, Bucureşti 1998, p. 17-24).
Oficiul telegrafo-poştal militar de la Rahova a funcţionat probabil până în jurul datei de 11/23 martie 1878, când trupele române au început retragerea din Bulgaria.
Revenind la scrisoarea semnalată, ea a fost expediată din Rahova pe 9 ianuarie 1878 cu destinaţia Turnu Măgurele. Pe verso se distinge o ştampilă de tranzit a oficiului Craiova (cu data de 10 ianuarie 1877 - probabil oficiantul a uitat să modifice anul, o fi petrecut mai mult de Sfântul Vasile, cine ştie), şi două amprente mai slabe ale ştampilei oficiului de destinaţie Turnu Măgurele, cu data de 12 ianuarie 1878.
Referitor la ştampila OTPM Rahova, cred că este prima piesă pe care o putem cataloga (fiind aşadar - deocamdată - o piesă unicat!). Se observă că aceasta nu are nicio referire în legendă la caracterul militar al oficiului poştal, ea nedeosebindu-se de ştampilele curente de zi utilizate în ţară. Tipul de ştampilă - cerc simplu cu data pe trei rânduri în centru şi cu trei acante în partea inferioară - este unul dintre modelele utilizate în Muntenia în anii '70-'80 (alte trei ştampile similare sunt ilustrate în Ştampilografia poştală (Kiriac Dragomir) la p. 133 (penultimul rând de pe Planşa 33).
Ieri am aflat cu plăcere că această scrisoare se va întoarce acasă, licitaţia fiind câştigată de un pasionat colecţionar român, pe care nu pot decât să îl felicit pentru aceasta. Un lucru interesant l-ar constitui dezvăluirea conţinutului scrisorii, dacă acesta s-a mai păstrat.
Pe faţa scrisorii, în dreapta celor două timbre se află o adnotare făcută cu creionul, "Postat DDSG". De la distanţă însă piesa nu are nicio legătură cu DDSG, mai ales că poartă francatură cu mărci româneşti.
Scrisoarea se pare că poartă amprenta ştampilei Oficiului telegrafo-poştal militar român înfiinţat de armata română la Plevna (Bulgaria) în 9/21 noiembrie 1877 (şi este şi prima ştampilă a acestui oficiu pe care o văd).
Cu toate că pe timpul campaniei din Bulgaria din 1877-1878 armata română a înfiinţat mai multe OTPM-uri la sud de Dunăre, corespondenţa provenită de la acestea nu a supravieţiuit (ori a rămas aproape în totalitate necunoscută).
Detalii despre activitatea poştală pe timpul campaniei din Bulgaria pot fi găsite în monografia ing. Călin Marinescu (Poşta militară română 1859-1995 şi corespondenţa prizonierilor de război, Bucureşti 1998, p. 17-24).
Oficiul telegrafo-poştal militar de la Rahova a funcţionat probabil până în jurul datei de 11/23 martie 1878, când trupele române au început retragerea din Bulgaria.
Revenind la scrisoarea semnalată, ea a fost expediată din Rahova pe 9 ianuarie 1878 cu destinaţia Turnu Măgurele. Pe verso se distinge o ştampilă de tranzit a oficiului Craiova (cu data de 10 ianuarie 1877 - probabil oficiantul a uitat să modifice anul, o fi petrecut mai mult de Sfântul Vasile, cine ştie), şi două amprente mai slabe ale ştampilei oficiului de destinaţie Turnu Măgurele, cu data de 12 ianuarie 1878.
Referitor la ştampila OTPM Rahova, cred că este prima piesă pe care o putem cataloga (fiind aşadar - deocamdată - o piesă unicat!). Se observă că aceasta nu are nicio referire în legendă la caracterul militar al oficiului poştal, ea nedeosebindu-se de ştampilele curente de zi utilizate în ţară. Tipul de ştampilă - cerc simplu cu data pe trei rânduri în centru şi cu trei acante în partea inferioară - este unul dintre modelele utilizate în Muntenia în anii '70-'80 (alte trei ştampile similare sunt ilustrate în Ştampilografia poştală (Kiriac Dragomir) la p. 133 (penultimul rând de pe Planşa 33).
Ieri am aflat cu plăcere că această scrisoare se va întoarce acasă, licitaţia fiind câştigată de un pasionat colecţionar român, pe care nu pot decât să îl felicit pentru aceasta. Un lucru interesant l-ar constitui dezvăluirea conţinutului scrisorii, dacă acesta s-a mai păstrat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
