Reclama de pe vremuri

Am văzut piesa pe un portal de licitaţii online, iar frumuseţea gravurii de pe spatele plicului nu m-a lăsat indiferent. Chiar dacă piesa nu este de interes pentru colecţionarii români, s-ar putea să le placă celor paisonaţi de grafică (click pentru mărire).

"Fericiţii" câştigători îşi merită soarta, în opinia mea

Problema: se dau două falsuri grosolane, din categoria caricaturilor, cum m-am obişnuit să le spun.
Condiţii: un vânzător american cu o sumedenie de calificative, care în descrierea fiecărui fals introduce câte un semn de întrebare, inducând ideea că nu este sigur asupra pieselor pe care le oferă. Practic, el lasă la latitudinea potenţialilor amatori luarea unei decizii. Care nu întârzie să apară: chilipirgiii se "bat" pe nişte gunoaie. Click pe imagini pentru mărire.

Morala: cel mai bine, atunci când nu te procepi la ceva, este să nu te bagi!

Din Arad - în Cuba, tocmai la Guantanamo

Astăzi aproape toată lumea a auzit de Guantanamo, din cauza bazei americane de pe teritoriul cubanez. Dar în anii '20 ai secolului trecut, o asemenea destinaţia pentru o corespondenţă românească era una cu totul neobişnuită.
Este cazul unei cărţi poştale ilustrate din Arad (Teatrul Naţional), expediată de un colecţionar, J. Becke, în ianuarie 1927, corespondentului său din Cuba.
Click pe imagini pentru mărire.

Nu văzusem de prima dată destinaţia neobişnuită, deoarece am ochiul mai obişnuit să se uite după ştampile decât după inscripţii şi mesaje. Iar ştampila de sosire, aplicată slab, abia se vede (dar pe faţa ilustrată a cărţii poştale: Habana Cuba, mi se pare).
Prima dată ochii mi-au căzut pe cele două mărci uzuale Ferdinand. Ce să-i fac, deformaţia proprie. M-am uitat întâi la tipurile mărcilor, observând că ele fac parte din acelaşi tip (LEU aşezat spre stânga în cartuş), dar provin din coli diferite (centrarea mult diferită trădează acest lucru).
Am mai obsevat că ştampilele de plecare au o eroare în dată - anul a fost fixat pe "1924" în loc de "1927". Ca fapt divers, expeditorul a cam păcălit şi poşta, sustrâgându-se de la achitarea tarifului pentru ilustrată externă (de 6 lei), invocând pentru ea statutul de "imprimat" pentru care nu se percepea decât tariful de 2 lei).

Mărci din prima emisiune austriacă, vândute "vrac"

Luna trecută mi-a fost dat să văd pe un portal online câteva loturi mai neobişnuite pentru acest mediu de comercializare: câteva loturi conţinând fiecare zeci de exemplare obliterate din prima emisiune austriacă.
Două loturi au fost prezentate ca având mărci defecte, dar cu excepţia câtorva unicate cu margini mici sau tăiate pe o latură, nu am remarcat alte defecte (asta nu înseamnă că mărcile nu or fi fost cu defecte pe verso, a contat însă cinstea vânzătorului însă).
Mărcile acestei emisiuni sunt şi primele mărci poştale care au avut putere de francare şi de circulaţie pe actualul teritoriu al României. La acea dată (în intervalul 1850-1858) ele au circulat în Ardeal, în Banat şi în Bucovina austriacă.
Probabil că se situează printre cele mai studiate mărci din Europa (lor fiindu-le dedicate mii de pagini de studii). Dar adevărul este că se şi pretează la aşa ceva. Fiecare valoare a fost imprimată în numeroase tranşe şi tiraje succesive (tirajul lor total ridicându-se la cifre semnificative). La fiecare valoare există planşe multiple, tipuri, numeroase varietăţi de hârtie, precum şi o extrem de bogată ştampilografie de pe întregul cuprins al fostului imperiu.
Colecţionarii români nu au dat dovadă de o dedicare notabilă în studiul acestor mărci, ba aş putea spune chiar că persoanele interesate de studiul primei emisiuni austriece (la nivel aprofundat) numărându-se pe degetele de la cele două mâini.
Pentru un colecţionar de nivel mediu, toate valorile emisiunii sunt accesibile, iar trei dintre acestea sunt chiar ieftine. De altfel, din aceste trei valori mai ieftine au fost compuse şi loturile descrise mai jos.
Să începem.

Primul lot este realizat din 105 exemplare de 3 kreuzer roşu. El a fost vândut cu 71 dolari, după 4 biduri (click pe imagini pentru mărire).

Un lot compus tot din mărci de 3 kreuzer, descrise ca fiind defecte (şi numărând 150 de exemplare) a fost vândut cu numai 50 dolari, după numai 2 biduri.

Un lot compus din 105 exemplare de 6 kreuzer brun a fost vândut cu 109 dolari după 4 biduri.

Din aceeaşi valoare, un lot cuprinzând 150 exemplare considerate defecte a fost vândut cu 75 dolari, după 3 biduri.

Din valoarea mare, cea de 9 kreuzer albastru, un lot cuprinzând 105 exemplare a obţinut 109 dolari (după 4 biduri).

Eu cred că am petrecut mai bine de o jumătate de oră examinând ilustraţiile, când am văzut lotrile prima dată. Băgăţia de nuanţe şi ştampile nu m-au lăsat indiferent.
Încercaţi şi voi să identificaţi ştampile ale unor localităţi de pe actualul teritoriu românesc. Este un exerciţiu foarte bun pentru antrenarea ochiului.