Acum vreo două săptămâni, pe un portal online au fost oferite mai multe postclasice româneşti neuzate (plus câteva uzate) de către un colecţionar din Austria, dar printre care erau destule falsuri. Pe vânzător îl ştiu de mai mulţi ani şi ştiu că nu este un găinar (în accepţiunea românească), piesele discutabile din ofertele sale nefiind sortate din cauza nepriceperii şi nu a rea-voinţei.
Probabil că nu sunt singurul care are încredere în buna credinţă a austriacului, deoarece unele falsuri neuzate s-au vândut aproape la preţ de originale. Norocul cumpărătorilor! Cred că aţi mai citit părerea mea referitoare la acest lucru: cine nu cască ochii, cască punga!
Acum, tot răul e spre bine (cel puţin pentru cititorii fideli), deoarece am dorit să mă folosesc de acest prilej pentru a vă prezenta falsurile, alăturate unor piese originale, pentru a putea singuri să vedeţi care sunt diferenţele.
Fals al mărcii de 10 bani Bucureşti I. Mie îmi este uşor să îl recunosc, deoarece nu seamănădetaliile de desen ale efigiei cu cele ale originalului.
Aceasta este o marcă originală de 10 bani Bucureşti I. Sunt evidente liniile de haşură mult mai finepe figura efigiei.
Ca paranteză, am întâlnit pe eBay un fals al unei perechi de 5+10 bani Bucureşti II oferită ca atare (ca fals adică) de către un negustor.
Este un fals cunoscut, de slabă calitate (dar care, din păcate, este oferit la un preţ exagerat de mare; dacă se va vinde, acest lucru nu va face decât să impulsioneze piaţa falsurilor, ceea ce nu este un lucru tocmai de dorit). Dar asta este o altă mâncare de peşte.
Motivul pentru care m-am decis să prezint şi această piesă este faptul că pentru falsul de 10 bani (marca din dreapta) s-a utilizat acelaşi clişeu ca pentru falsul de 10 bani albastru prezentat mai sus. Dovada o constituie o zgârietură fină, albă, oblică, care traversează haşurile verticale de deasupra valorii "10 B" din dreapta. Priviţi cu atenţie atât falsul albastru, cât şi cel roşu, şi vă veţi convinge.
Acesta este un fals al mărcii de 30 bani Bucureşti I. În stare neuzată şi fără defecte, este o marcă foarte rară. Tocmai de aceea ea a fost falsificată încă din timpul perioadei ei de circulaţie.
Acesta este un original al mărcii de 30 bani. Sunt evidente detaliile efigiei mult mai fine şi mai bine executate, precum şi cel puţin două microsemne caracteristice: piciorul vertical al literei R din ROMANIA este mai scurt la bază, iar prima haşură verticală din triunghiul drept superior se termină la partea inferioară cu un cârlig. În cartuşul inferior al valorii, cifrele şi literele sunt uşor centrate spre stânga la original, spre deosebire de fals, unde sunt aşezate centrat (comparaţi vizual spaţiul colorat din stânga lui "30" din stânga, cu spaţiul colorat după "30 B" din dreapta).
Acesta este un fals al mărcii de 25 bani Bucureşti II. Arată frumos şi prezintă şi o eroare (care nu este întâlnită decât la falsuri, desigur), o zgârietură albă, oşor oblică, care taie meandrul inferior din stânga şi o porţiune mică din medalion.
Mai sus sunt două originale (obliterate) ale mărcii de 25 bani, din tiraje diferite. Haşurile mult mai fine ale efigiei sunt evidente.
Pentru depistarea falsurilor mai există două elemente care pot fi de mare ajutor.
Primul ar fi dantelura. Contrar celor menţionate în CMPR 1974 (referitor la tot felul de dimensiuni ale perforului), dantelura originalelor s-a executat (pentru emisiunile Bucureşti I şi II) strict cu numai trei dimensiuni ale perforului: 11 (primele tiraje), 13½, ori 11½ (tirajele mai târzii). Orice piesă care nu prezintă una dintre aceste trei danteluri trebuie să constituie un semnal de alarmă.
Al doilea element îl constituie hârtia. Din experienţă însă pot spune că acest element este dificil pentru un colecţionar nespecializat şi căruia nu i-a trecut prin mână un număr considerabil de piese.
Dacă sunteţi curioşi cu ce preţuri au fost vândute falsurile, ţineţi mouse-ul pe imagini şi urmăriţi numele fişierului imagine pe bara de stare a browserului.
