Am văzut piesa mai devreme într-o licitaţie a unei case străine. Click pe imagine pentru mărire.
Scrisoarea a fost scrisă la Craiova, la începutul lunii iunie 1862. Spre Viena, singura cale de comunicare la acea dată era prin poşta consulară austriacă, deoarece Principatele nu aveau înţelegeri sau convenţii poştale cu Austria, de fapt nici nu exista o poştă externă românească (ea a început să funcţioneze abia vreo cinci ani mai târziu). În Craiova nu exista niciun oficiu consular, probabil că plicul ar fi trebuit trimis spre Bucureşti sau Ploieşti.
Exista însă un obicei al negustorilor din Bănie vechi de mai bine de 20 de ani. Atunci când aveau de trimis corespondenţă spre Viena, foloseau o cale mai scurtă, prin Orşova, adică tot prin poşta austriacă, dar cea din imperiu, nu cea consulară, din Principate.
Aşa este şi cazul scrisorii de mai sus: a fost expediată printr-un curier particular la Orşova, unde ea a fost francată cu mărci din emisiunea 1861 cu nominal corespunzător tarifului pentru o scrisoare obişnuită în imperiu, apoi a luat calea Vienei.
În articole mai vechi am prezentat scrisori din perioada prefilatelică, expediate din Craiova la Pesta, via Orşova.
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
sâmbătă, 21 septembrie 2013
vineri, 20 septembrie 2013
Falsuri la mărcile emisiunilor Bucureşti
Acum vreo două săptămâni, pe un portal online au fost oferite mai multe postclasice româneşti neuzate (plus câteva uzate) de către un colecţionar din Austria, dar printre care erau destule falsuri. Pe vânzător îl ştiu de mai mulţi ani şi ştiu că nu este un găinar (în accepţiunea românească), piesele discutabile din ofertele sale nefiind sortate din cauza nepriceperii şi nu a rea-voinţei.
Probabil că nu sunt singurul care are încredere în buna credinţă a austriacului, deoarece unele falsuri neuzate s-au vândut aproape la preţ de originale. Norocul cumpărătorilor! Cred că aţi mai citit părerea mea referitoare la acest lucru: cine nu cască ochii, cască punga!
Acum, tot răul e spre bine (cel puţin pentru cititorii fideli), deoarece am dorit să mă folosesc de acest prilej pentru a vă prezenta falsurile, alăturate unor piese originale, pentru a putea singuri să vedeţi care sunt diferenţele.
Fals al mărcii de 10 bani Bucureşti I. Mie îmi este uşor să îl recunosc, deoarece nu seamănădetaliile de desen ale efigiei cu cele ale originalului.
Aceasta este o marcă originală de 10 bani Bucureşti I. Sunt evidente liniile de haşură mult mai finepe figura efigiei.
Ca paranteză, am întâlnit pe eBay un fals al unei perechi de 5+10 bani Bucureşti II oferită ca atare (ca fals adică) de către un negustor.
Este un fals cunoscut, de slabă calitate (dar care, din păcate, este oferit la un preţ exagerat de mare; dacă se va vinde, acest lucru nu va face decât să impulsioneze piaţa falsurilor, ceea ce nu este un lucru tocmai de dorit). Dar asta este o altă mâncare de peşte.
Motivul pentru care m-am decis să prezint şi această piesă este faptul că pentru falsul de 10 bani (marca din dreapta) s-a utilizat acelaşi clişeu ca pentru falsul de 10 bani albastru prezentat mai sus. Dovada o constituie o zgârietură fină, albă, oblică, care traversează haşurile verticale de deasupra valorii "10 B" din dreapta. Priviţi cu atenţie atât falsul albastru, cât şi cel roşu, şi vă veţi convinge.
Acesta este un fals al mărcii de 30 bani Bucureşti I. În stare neuzată şi fără defecte, este o marcă foarte rară. Tocmai de aceea ea a fost falsificată încă din timpul perioadei ei de circulaţie.
Acesta este un original al mărcii de 30 bani. Sunt evidente detaliile efigiei mult mai fine şi mai bine executate, precum şi cel puţin două microsemne caracteristice: piciorul vertical al literei R din ROMANIA este mai scurt la bază, iar prima haşură verticală din triunghiul drept superior se termină la partea inferioară cu un cârlig. În cartuşul inferior al valorii, cifrele şi literele sunt uşor centrate spre stânga la original, spre deosebire de fals, unde sunt aşezate centrat (comparaţi vizual spaţiul colorat din stânga lui "30" din stânga, cu spaţiul colorat după "30 B" din dreapta).
Acesta este un fals al mărcii de 25 bani Bucureşti II. Arată frumos şi prezintă şi o eroare (care nu este întâlnită decât la falsuri, desigur), o zgârietură albă, oşor oblică, care taie meandrul inferior din stânga şi o porţiune mică din medalion.
Mai sus sunt două originale (obliterate) ale mărcii de 25 bani, din tiraje diferite. Haşurile mult mai fine ale efigiei sunt evidente.
Pentru depistarea falsurilor mai există două elemente care pot fi de mare ajutor.
Primul ar fi dantelura. Contrar celor menţionate în CMPR 1974 (referitor la tot felul de dimensiuni ale perforului), dantelura originalelor s-a executat (pentru emisiunile Bucureşti I şi II) strict cu numai trei dimensiuni ale perforului: 11 (primele tiraje), 13½, ori 11½ (tirajele mai târzii). Orice piesă care nu prezintă una dintre aceste trei danteluri trebuie să constituie un semnal de alarmă.
Al doilea element îl constituie hârtia. Din experienţă însă pot spune că acest element este dificil pentru un colecţionar nespecializat şi căruia nu i-a trecut prin mână un număr considerabil de piese.
Dacă sunteţi curioşi cu ce preţuri au fost vândute falsurile, ţineţi mouse-ul pe imagini şi urmăriţi numele fişierului imagine pe bara de stare a browserului.
Probabil că nu sunt singurul care are încredere în buna credinţă a austriacului, deoarece unele falsuri neuzate s-au vândut aproape la preţ de originale. Norocul cumpărătorilor! Cred că aţi mai citit părerea mea referitoare la acest lucru: cine nu cască ochii, cască punga!
Acum, tot răul e spre bine (cel puţin pentru cititorii fideli), deoarece am dorit să mă folosesc de acest prilej pentru a vă prezenta falsurile, alăturate unor piese originale, pentru a putea singuri să vedeţi care sunt diferenţele.
Fals al mărcii de 10 bani Bucureşti I. Mie îmi este uşor să îl recunosc, deoarece nu seamănădetaliile de desen ale efigiei cu cele ale originalului.
Aceasta este o marcă originală de 10 bani Bucureşti I. Sunt evidente liniile de haşură mult mai finepe figura efigiei.
Ca paranteză, am întâlnit pe eBay un fals al unei perechi de 5+10 bani Bucureşti II oferită ca atare (ca fals adică) de către un negustor.
Este un fals cunoscut, de slabă calitate (dar care, din păcate, este oferit la un preţ exagerat de mare; dacă se va vinde, acest lucru nu va face decât să impulsioneze piaţa falsurilor, ceea ce nu este un lucru tocmai de dorit). Dar asta este o altă mâncare de peşte.
Motivul pentru care m-am decis să prezint şi această piesă este faptul că pentru falsul de 10 bani (marca din dreapta) s-a utilizat acelaşi clişeu ca pentru falsul de 10 bani albastru prezentat mai sus. Dovada o constituie o zgârietură fină, albă, oblică, care traversează haşurile verticale de deasupra valorii "10 B" din dreapta. Priviţi cu atenţie atât falsul albastru, cât şi cel roşu, şi vă veţi convinge.
Acesta este un fals al mărcii de 30 bani Bucureşti I. În stare neuzată şi fără defecte, este o marcă foarte rară. Tocmai de aceea ea a fost falsificată încă din timpul perioadei ei de circulaţie.
Acesta este un original al mărcii de 30 bani. Sunt evidente detaliile efigiei mult mai fine şi mai bine executate, precum şi cel puţin două microsemne caracteristice: piciorul vertical al literei R din ROMANIA este mai scurt la bază, iar prima haşură verticală din triunghiul drept superior se termină la partea inferioară cu un cârlig. În cartuşul inferior al valorii, cifrele şi literele sunt uşor centrate spre stânga la original, spre deosebire de fals, unde sunt aşezate centrat (comparaţi vizual spaţiul colorat din stânga lui "30" din stânga, cu spaţiul colorat după "30 B" din dreapta).
Acesta este un fals al mărcii de 25 bani Bucureşti II. Arată frumos şi prezintă şi o eroare (care nu este întâlnită decât la falsuri, desigur), o zgârietură albă, oşor oblică, care taie meandrul inferior din stânga şi o porţiune mică din medalion.
Mai sus sunt două originale (obliterate) ale mărcii de 25 bani, din tiraje diferite. Haşurile mult mai fine ale efigiei sunt evidente.
Pentru depistarea falsurilor mai există două elemente care pot fi de mare ajutor.
Primul ar fi dantelura. Contrar celor menţionate în CMPR 1974 (referitor la tot felul de dimensiuni ale perforului), dantelura originalelor s-a executat (pentru emisiunile Bucureşti I şi II) strict cu numai trei dimensiuni ale perforului: 11 (primele tiraje), 13½, ori 11½ (tirajele mai târzii). Orice piesă care nu prezintă una dintre aceste trei danteluri trebuie să constituie un semnal de alarmă.
Al doilea element îl constituie hârtia. Din experienţă însă pot spune că acest element este dificil pentru un colecţionar nespecializat şi căruia nu i-a trecut prin mână un număr considerabil de piese.
Dacă sunteţi curioşi cu ce preţuri au fost vândute falsurile, ţineţi mouse-ul pe imagini şi urmăriţi numele fişierului imagine pe bara de stare a browserului.
Etichete:
Fälschungen,
Falsuri,
Forgeries,
Licitaţii,
Semnalări
Timbre nepoştale ale DDSG
Acum câteva zile, un cunoscut mă suna furibund pe toate telefoanele, deoarece nu ştia ce este cu timbrele din imaginea de mai jos, negăsindu-le în niciun catalog.
Lotul de şase timbre din imagine a fost oferit pe eBay şi, deşi au mai fost astfel de oferte, ele nu au beneficiat (cel puţin din câte am observat eu, nefiind interesat în mod direct de aşa ceva) de o aufienţă ieşită din comun.
Lotul de faţă însă a generat interes, preţul final ajungând la 106 dolari, după 10 biduri.
Aceste timbre nu sunt poştale, nefiind utilizate pe corespondenţa transportată de către compania DDSG, ci pe documente şi frahte pentru pachete. Din câte îmi aduc aminte, în afara celor şase nominale din imagine mai există o valoare de 100 (de fillér, probabil).
Lotul de şase timbre din imagine a fost oferit pe eBay şi, deşi au mai fost astfel de oferte, ele nu au beneficiat (cel puţin din câte am observat eu, nefiind interesat în mod direct de aşa ceva) de o aufienţă ieşită din comun.
Lotul de faţă însă a generat interes, preţul final ajungând la 106 dolari, după 10 biduri.
Aceste timbre nu sunt poştale, nefiind utilizate pe corespondenţa transportată de către compania DDSG, ci pe documente şi frahte pentru pachete. Din câte îmi aduc aminte, în afara celor şase nominale din imagine mai există o valoare de 100 (de fillér, probabil).
joi, 19 septembrie 2013
Litografii româneşti vechi (II)
Trebuie să continuăm cu prezentarea începută ieri. Pentru cei care nu au citit prima parte, le recomand să o facă. În articolul precedent pot găsi câteva explicaţii care ar fi necesare pentru a înţelege ce este cu această serie de litografii vechi.
Salutări din Vaporul Carol I, 105 dolari (23 biduri).
Sfântul Munte Athos, 88 dolari, 24 biduri. Această carte poştală (de fapt nu această piesă, ci o ilustrată identică) a constituit subiectul unei întâmplări curioase (spun eu), ori a unei escrocherii (spun alţii). Ilustrata a fost oferită pe eBay spre cumpărare cu un an şi ceva în urmă, preţul final ajungând undeva la aproape şapte sute de dolari. Toţi colecţionarii care au urmărit acea licitaţie s-au minunat de preţul realizat (pe undeva nejustificat de mare), o părere fiind că vânzătorul a "dirijat" ofertele cu ajutorul mai multor conturi (ştiu mai multe persoane care dispun de conturi diferite, se pare că este o practică). La circa o lună după licitaţia respectivă, acelaşi vânzător a repus la vânzare aceeaşi ilustrată. În opinia mea, nu vânzătorul a fost cel care a manipulat ofertele, ci unul dintre bidderi care, ajungând să câştige licitaţia, a refuzat să mai plătească piesa (cred că a fost un colecţionar care nu a acceptat ideea ca vreun concurent recunoscut după numărul de biduri să intre în posesia piesei; nici astfel de cazuri nu sunt prea rare, lăcomia şi răutatea unora este teribilă). Eu am păţit-o de câteva ori.
Salutări din Gorj, 62 dolari (26 biduri).
Un cazac din timpul lui Kiseleff, 32 dolari (8 biduri).
Salutări din T.-Jiu, 43 dolari (19 biduri).
Salutări din România, 24 dolari (15 biduri).
Salutări din România, 37 dolari, 24 biduri.
Doina lui Raţiu, 33 dolari (13 biduri).
Salutări din România, 16 dolari (8 biduri).
Regele şi Regina Serbiei, 26 dolari (14 biduri).
Militaria, 71 dolari (11 biduri).
Militaria, 52 dolari (10 biduri).
Militaria, 62 dolari (8 biduri).
Militaria, 62 dolari (8 biduri).
Militaria, 62 dolari (17 biduri).
Au mai fost câteva ilustrate în afara celor prezentate ieri şi astăzi, dar le-am păstrat "în rezervă" pentru că fac parte dintr-o serie care îmi place mult. Le voi prezenta şi pe acestea în zilele care urmează, poate pe timpul weekend-ului.
Să aveţi o seară plăcută!
Salutări din Vaporul Carol I, 105 dolari (23 biduri).
Sfântul Munte Athos, 88 dolari, 24 biduri. Această carte poştală (de fapt nu această piesă, ci o ilustrată identică) a constituit subiectul unei întâmplări curioase (spun eu), ori a unei escrocherii (spun alţii). Ilustrata a fost oferită pe eBay spre cumpărare cu un an şi ceva în urmă, preţul final ajungând undeva la aproape şapte sute de dolari. Toţi colecţionarii care au urmărit acea licitaţie s-au minunat de preţul realizat (pe undeva nejustificat de mare), o părere fiind că vânzătorul a "dirijat" ofertele cu ajutorul mai multor conturi (ştiu mai multe persoane care dispun de conturi diferite, se pare că este o practică). La circa o lună după licitaţia respectivă, acelaşi vânzător a repus la vânzare aceeaşi ilustrată. În opinia mea, nu vânzătorul a fost cel care a manipulat ofertele, ci unul dintre bidderi care, ajungând să câştige licitaţia, a refuzat să mai plătească piesa (cred că a fost un colecţionar care nu a acceptat ideea ca vreun concurent recunoscut după numărul de biduri să intre în posesia piesei; nici astfel de cazuri nu sunt prea rare, lăcomia şi răutatea unora este teribilă). Eu am păţit-o de câteva ori.
Salutări din Gorj, 62 dolari (26 biduri).
Un cazac din timpul lui Kiseleff, 32 dolari (8 biduri).
Salutări din T.-Jiu, 43 dolari (19 biduri).
Salutări din România, 24 dolari (15 biduri).
Salutări din România, 37 dolari, 24 biduri.
Doina lui Raţiu, 33 dolari (13 biduri).
Salutări din România, 16 dolari (8 biduri).
Regele şi Regina Serbiei, 26 dolari (14 biduri).
Militaria, 71 dolari (11 biduri).
Militaria, 52 dolari (10 biduri).
Militaria, 62 dolari (8 biduri).
Militaria, 62 dolari (8 biduri).
Militaria, 62 dolari (17 biduri).
Au mai fost câteva ilustrate în afara celor prezentate ieri şi astăzi, dar le-am păstrat "în rezervă" pentru că fac parte dintr-o serie care îmi place mult. Le voi prezenta şi pe acestea în zilele care urmează, poate pe timpul weekend-ului.
Să aveţi o seară plăcută!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







































