Lot de clasice

La licitaţia cu nr. 353 a casei germane Götz, care are termen de prezentare a ofertelor pe 27 august a.c., mi-a atras atenţia un lot de clasice prin cele trei capete de bour din a doua emisiune pe care le conţine (click pe imagini pentru mărire).

Nu îmi plac ultima piesă de 30 parale "Principate", şi nici mărcile de 2 şi 5 parale Cuza (din cauza ştampilelor). Dar restul pieselor par originale.
Tot lotul are un preţ de strigare de 500 de euro, pentru cei interesaţi (fără taxe şi anexe, desigur).

De unii nu e decât gura...

(Sursa: RaleMN)

Aveam piesa asta în minte de câteva zile...

Un zeppelin românesc la Karamitsos

Pe 26 august începe licitaţia cu numărul 463 a casei greceşti Karamitsos (are site propriu, dar îi puteţi găsi atât pe PhilaSearch, cât şi pe Delcampe Premium).
Pentru România, oferta se reduce la o singură piesă de interes potenţial, un zepelin din 1932 (click pe imagine pentru mărire).

Datele şi traseul parcurs de piesă sunt toate vizibile. Preţul de strigare al piesei: 150 de euro (la care se adaugă comisionul plus restul, dacă se vinde la preţul acesta, desigur).
Dacă este cineva interesat, îi urez succes.

Ca de la grad la grad. O trimitere cu traseu încâlcit

Piesa de mai jos este un alt întreg poştal pe care l-am urmărit cu interes, deoarece deşi nu intră în aria mea de colecţionare, simţul şi experienţa îmi spuneau (atunci când am remarcat-o) că am de-a face cu o piesă mai rară, nu mai văzusem o astfel de circulaţie.

Probabil că întregul a plecat de la Marele Cartier General al Armatei ("Biuroul Personalului"), dacă m-aş ua după ştampila de liberă expediţie aplicată pe faţă cu tuş albastru-violet. Data expedierii a fost 2 aprilie 1917 (scrisă de mâna expeditorului şi confirmată de ştampila oficiului Iaşi aplicată pe marca fixă.
Din textul scris de expeditor pe verso n-am înţeles mare lucru, pentru că sunt afon la franceză (n-am făcut decât limbi anglo-saxone şi ceva teutone). Am înţeles în schimb că "Poşta funcţionează prost"... Păi probabil că eram în război, de aceea. Şi era a noastră, nu a lor!
Destinatarul a fost un militar din armata belgiană, aflat pe undeva prin Franţa, via Calais. Dar până acolo, bucăţica de carton a avut un traseu interesant. Ea intră pe mâna cenzurii militare române (dar, din păcate, la ştampila rotundă aplicată cu tuş roşu pe faţă nu se distinge data). Apoi a "tăiat-o" puţin până la Petrograd, unde a ajuns pe 6 mai, trecând şi prin cenzura militară rusească (se distinge o urmă dreptunghiulară a ştampilei de cenzură peste ştampila roşie românească). Cartea poştală s-a întors apoi la Iaşi (pe 9 mai, sic!). De aici a luat calea străinătăţii, singura urmă lăsată fiind cea a unei ştampile a poştei militare belgiene aplicate probabil pe 11 iulie (era totuşi război, a ajuns repede!).
Aşa cum am mai spus, este prima piesă pe care am văzut-o purtând o astfel de combinaţie (poştă/cenzură militară română + rusească + belgiană). De aceea nu m-am mirat când am văzut că piesa s-a adjudecat cu 146 dolari.