Lugojul se pare că era unul din oraşele României în care filatelia era la loc de cinste (nu vreau să "perii" pe nimeni). Nu sunt primele corespondenţe provenite sau adresate din/în Lugoj pe care le-am întâlnit şi, mai mult ca sigur, nu vor rămâne ultimele.
Primele două piese (click pe imagini pentru mărire) sunt cărţi poştale simple cu francatură suplimentară, expediate de către aceeaşi persoană, colecţionar din Lugoj, către corespondentul său. Lucrul care mi se pare interesant este că filatelistul bănăţean nu semnează cu numele său, ci se foloseşte de sigla unei firme (care nu este specializată în filatelie sau comerţ filatelic, după legendă, ci într-o activitate dintr-o cu totul altă ramură).
Ce îmi place la cele două piese circulate poştal este ordinea clară şi desăvârşită în care lugojanul a aşezat mesajele către corespondentul (sau corespondenta) din Olanda. Pentru a se înţelege, cei doi corespondenţi utilizau catalogul nemţesc Michel, din care sunt preluate numerele.
A treia piesă este un plic expediat de redacţia unei reviste filatelice bucureştene către un colecţionar tot din Lugoj.
Plicul a fost francat cu coliţa emisă cu ocazia înălţării în gradul de sublocotenent a Marelui Voievod Mihai (inclusiv timbrul aviaţiei de 1 leu, obligatoriu pe orice scrisoare internă). Identitatea expeditorului este dezvăluită de ştampila-antet aplicată pe verso, pe clapa plicului: REVISTA FILATELICĂ ROMÂNĂ, Redacţia şi Administraţia Bucureşti IV, MIMOZA 9 (după care urmează numărul de telefon).
Probabil că în plicul cu pricina se regăsea numărul revistei a cărei primă pagină este ilustrată mai jos.
În aceeaşi revistă, la pagina 6, era reprodusă coliţa proaspăt pusă în circulaţie de către Poştă.
Fără îndoială că supriza colecţionarului din Lugoj a fost una pe măsură.
Îi atenţionez pe cititorii permanenţi sau ocazionali că nu sunt interesat de achiziţii (nici măcar de chilipiruri), nu fac comerţ, nu fac evaluări şi expertize, nu fac niciun fel de intermedieri şi nu asigur servicii de ştiri sau consultanţă.
luni, 22 iulie 2013
Filatelice interbelice
duminică, 21 iulie 2013
Plimbată peste mări şi ţări
Am motive datorită cărora urmăresc piesele străine care au ca destinaţie finală România. Cele mai multe sunt banale şi nu prezintă un interes deosebit din punctul de vedere al istorie poştale. Sunt însă şi piese care "ier din Rând", dacă pot spune aşa, ori datorită vreunei francaturi sau ştampile deosebite, ori al unui traseu sau proceduri poştale neobişnuite.
Plicul de mai jos mi-a atras atenţia iniţial prin suma cu care a fost vândut într-o licitaţie online, deoarece francatura nu este una deosebită. Parcursul său este unul interesant.
Plicul a fost expediat ca trimitere recomandată în aprilie 1903 din Deal (un orăşel de pe coasta estică a Angliei, în comitatul Kent, puţin mai la nord de Dover) spre Insulele Virgine, Indiile de Vest (în Atlantic, puţin mai le est de Porto Rico). Ajuns acolo, plicul nu şi-a găsit destinatarul, care plecase tocmai spre... România. Aşa că recomandata l-a urmat înapoi peste Atlantic, spre Europa. Pe spatele plicului se distinge o ştampilă a poştei centrale din Bucureşti, datată iunie 1903.
Plicul a fost vândut cu un preţ la care nu m-am aşteptat: 257 lire sterline (după 4 biduri).
Dacă stau bine să mă gândesc, în acea epocă trimiterile ajungeau mai repede şi mai sigur ca acum.
Plicul de mai jos mi-a atras atenţia iniţial prin suma cu care a fost vândut într-o licitaţie online, deoarece francatura nu este una deosebită. Parcursul său este unul interesant.
Plicul a fost expediat ca trimitere recomandată în aprilie 1903 din Deal (un orăşel de pe coasta estică a Angliei, în comitatul Kent, puţin mai la nord de Dover) spre Insulele Virgine, Indiile de Vest (în Atlantic, puţin mai le est de Porto Rico). Ajuns acolo, plicul nu şi-a găsit destinatarul, care plecase tocmai spre... România. Aşa că recomandata l-a urmat înapoi peste Atlantic, spre Europa. Pe spatele plicului se distinge o ştampilă a poştei centrale din Bucureşti, datată iunie 1903.
Plicul a fost vândut cu un preţ la care nu m-am aşteptat: 257 lire sterline (după 4 biduri).
Dacă stau bine să mă gândesc, în acea epocă trimiterile ajungeau mai repede şi mai sigur ca acum.
Frumoasă ca tipăritură, interesantă ca informaţie
Este vorba de un imprimat comercial de la începutul secolului trecut (click pe imagine pentru mărire).
Inginerul Rahmiel, proprietarul biroului "Progresul" din Craiova îşi făcea reclamă pentru activităţile pe care le desfăşura. Trimiterea spre Germania (făcută în 1912) nu a beneficiat de tariful de imprimat, ci de cel pentru o carte poştală simplă, fiind francată cu 10 bani.
Piesa a fost vândută pentru o sumă derizorie într-o licitaţie online.
Inginerul Rahmiel, proprietarul biroului "Progresul" din Craiova îşi făcea reclamă pentru activităţile pe care le desfăşura. Trimiterea spre Germania (făcută în 1912) nu a beneficiat de tariful de imprimat, ci de cel pentru o carte poştală simplă, fiind francată cu 10 bani.
Piesa a fost vândută pentru o sumă derizorie într-o licitaţie online.
joi, 18 iulie 2013
Mi-a pierit cheful...
... aşa că voi face o pauză. Şi aşa am destul de lucru la sortat şi aranjat diverse chestii, aşa că voi economisi ceva timp.
Până când mi-o reveni cheful, puteţi citi articolele mai vechi, căci sunt sigur că nu le-aţi citit pe toate.
Până când mi-o reveni cheful, puteţi citi articolele mai vechi, căci sunt sigur că nu le-aţi citit pe toate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)










