Falsuri la "Vulturi"

Relativ recent am văzut pe un portal online un lot de falsuri, oferit de un colecţionar sau comerciant britanic. Aceeaşi persoane se pare că a fost în posesia unei colecţii impresonante de flasuri ale mărcilor româneşti, anterior oferind multe loturi cu astfel de piese.
Falsurile au fost oferite drept ceea ce sunt. Dar interesant (pentru mine, cel puţin) este faptul că sunt trei mărci la care nu ştiam că există falsuri. Deşi nu ar fi o mare descoperire, este totuşi un lucru important, deoarece într-un catalog specializat este necesară menţionarea lor.

Ştiam de falsul executat la valoarea de 50 bani a emisiunii "Vulturi" (cred că am şi avut mai demult un astfel de exemplar), dar nu ştiam de existenţa falsurilor similare executate la valorile de 5, 15 şi 25 bani. La această emisiune, nu am mai întâlnit alte falsuri decât la unele eseuri (notabil fiind falsul eseului în modelul aprobat, cu nominalul de 1 leu).

Porţiunea de filă a albumului din care au provenit falsurile mai poartă încă adnotarea făcută de fostul proprietar al colecţiei, în care se menţionează caracteristicile care ajută la identificarea falsurilor. E bine de ştiut!

Este disponibilă versiunea 17 a browserului Firefox de la Mozilla

Văzusem de dimineaţă anunţul pe siteurile de specialitate şi de ştiri IT, dar nu m-am ambalat.
Dar în seara aceasta am făcut o verificare în browser (Help > About Firefox), noua versiune descărcându-se imediat şi procedând la instalare.
După un scurt restart, am verificat din nou versiunea:

Noutăţile din această nouă versiune nu vizează utilizatorul obişnuit, umblându-se la "fineţuri": îmbunătăţiri la Social API şi suportul pentru Facebook Messenger, precum şi abilitatea de a bloca funcţionarea pluginurilor vulnerabile fără acordul utilizatorului. Dacă vă interesează mai multe informaţii, le puteţi găsi aici.
Navigare plăcută!

Mă întreb cum de n-au sărit în ochi

Vă prezint un mic "studiu de caz".
Un colecţionar sau comerciant austriac a oferit pe un portal online mai multe piese clasice româneşti, ce-i drept la preţuri de plecare modeste. Dar mi-am dat seama că printre ele sunt şi falsuri, din cele uşor de identificat. Vă invit să priviţi.

Marca de 4 bani din 1868 este mai bine imitată, fiind "dată în vileag" de ştampilă. Celelalte două piese se pot identifica uşor după ochiul efigiei.
Ceea ce mă întreb însă este cum de nu sare în ochi ştampila utilizată pentru cele trei piese, care este identică. Puteţi verifica: probabilitatea de a găsi trei piese cu aceeaşi dată în ştampilă este aproape neglijabilă şi ar fi trebuit să fie primul semnal pentru un ochi cât de cât atent.
Marca veche românească are o mare problemă şi nimeni nu pare îngrijorat de aceasta. Pe piaţă sunt prea multe falsuri!

Prizonier român într-un lagăr din Germania

Piesa de mai jos mi-a atras atenţia, din mai multe motive. Ea a fost vândută recent pe eBay.

Este vorba de o carte poştală cu răspuns plătit supratipărită cu "M.V.i.R." şi valoarea în bani. Întregul poştal a fost expediat în ianuarie 1918 din Dăbuleni pe adresa "Lagărului Prizonierilor de Război Danzig-Trayl, Germania". Cartea poştală a ajuns în Bucureşti, conform ştampilei de zi a poştei germane, după care se pare că şi-a urmat cursul către destinatar. Pe faţă se distinge ştampila liniară "K.u. K. ETAPPENSTATIONSKOMMANDO" cu tuş violet, alături de o a doua ştampilă liniară (drept indicaţie de serviciu), "Kriegsgefangenensendung" ("Trimitere destinată prizonierilor de război"). Tot pe faţă se distinge şi ştampila circulară a lagărului din Danzig.

Nu îmi aduc aminte să mai fi văzut o asemenea combinaţie, dar pot afirma că circulaţiile cu cărţile poştale supratipărite cu răspuns plătit sunt rare.
Probabil că piesa a stârnit interesul colecţionarilor germani în egală măsură.
Întregul poştal a fost vândut cu 316 dolari (10 biduri).